Treceți la conținutul principal

„Nu am fost eu!” Cum îi înveți pe cei mici să spună adevărul

Cum îi înveți pe cei mici să spună adevărul

Acum nu mai avem bibelouri, slavă Domnului, deci nu le mai pot sparge copiii. Oricum erau niște obiecte decorative inutile, parcă înadins făcute să le ofere părinților noștri motiv sa ne certe, pe vremea cand eram copii.

Dar și acum se mai sparg lucruri. Farfurii, căni, vaze de flori, și în general orice este casabil. Și când întrebi cine a spart farfuria, cana, vaza, care e răspunsul standard al copiilor? Exact: „Nu știu, nu am fost eu”. Tu știi că mint, ei știu că mint. Asadar cum încurajezi copilul să spună adevărul?

De cele mai multe ori, nu pozna în sine deranjează, ci faptul că cel mic minte. Că învață să mintă, că exersează continuu, și că devine din ce în ce mai bun la asta. Și dacă mint în legătură cu farfuria, ce ne vor ascunde când vor avea 16 sau 18 ani?

Am adunat de-a lungul celor 12 ani de când sunt tată cateva strategii de a-i încuraja pe cei mici să spună adevărul:

Nu minți

Da, ai auzit bine. Totul începe cu tine. 😴 Dacă tu îl minți pe cel mic în permanență (că mergeți la plimbare în 5 minute, și durează 30 de minute până te îmbraci, că îl duci în weekend la o înghețată, când de fapt ai programare la coafor, și așa mai departe), cel mic va proceda la fel. Ai dreptul dar și obligația în același timp să îi spui adevărul. Dacă ai o seară proastă, poți să îi spui că nu te simți bine, explică-i că nu e din vina lui, că oamenii mari mai sunt și răi și te mai supară cateodata, ori că ai avut o zi încărcată la serviciu etc, și că ai nevoie de puțin timp pentru tine. Copiii învață din asta. Și invata nu doar să nu mintă, dar și că e normal să aibă perioade diferite.

Numai să nu le spuneți adevărul de fiecare dată, sau în mod explicit. Când te întreabă copilul de 4 ani cum se fac copiii, nu-i explica în detaliu. Știi tu, ești părinte destept. Fii selectiv(ă).

Creează un spațiu sigur

Nu ca locuința ta ar fi un cadru de război. Și nici nu înseamnă să creezi un spațiu în living unde copilul poate fi sincer, pentru că mai apoi să îl pedepsești în bucătărie, în afara spațiului sigur. Când vorbesc de spațiu, mă refer la spațiul emoțional dintre părinte și copil. Când vrei să-l disciplinezi, îl disciplinezi și gata. O zi fără televizor, sau ce-o fi. Însă când vrei să-l înveți despre sinceritate, pedeapsa trebuie exclusă. Subiectul discuției va fi oportunitatea copilului de a învăța ceva bun și folositor. Atentia nu fi centrata pe pozna, și pe cât de neîndemanatic este copilul.

Încurajează sinceritatea

Asigură-te că apreciezi verbal și vizibil momentele de sinceritate ale copilului tău. Ai grijă însă ce fel de sinceritate alegi să sărbătorești. În niciun caz nu trebuie apreciată sinceritatea referitoare la comportamente nedorite repetitive („iar am bătut-o pe surioara mea”). Aici e un alt subiect.

Folosește întrebări cu final deschis

În loc să întrebi „Iar ai furat bomboane?”, mai bine întreabă: „Cum crezi că ar trebui să procedăm pentru a consuma mai puține dulciuri în casa noastră?”. Adresând întrebarea corectă, copiii se pot simți parte din soluție și nu parte din problemă. Ai putea fi surprins(ă) cât de limpede pot gândi copiii și cât de creative pot fi soluțiile lor. Adu-ți aminte însă că ei sunt încă copii, și conversațiile cu ei nu ar trebui să se desfășoare ca și cum ați fi doi adulți.

Învață-i să fie responsabili

Am amintit mai sus greșelile repetitive. Dacă se întâmplă o dată înțeleg, dacă se întâmplă și a doua oară, merge și a doua șansă. Însă sunt momente când se întâmplă și a treia, și a patra, și a n’spea oară. Câteodată în aceeași zi. Atunci se impune o ședință de familie. Îi adun pe toți în jurul meu și le explic cu calm și răbdare care sunt așteptările mele, de ce, și care sunt consecințele. Cel mai bine funcționează să îi întreb pe ei cum ar proceda dacă ar fi în locul meu. Descopăr adesea că ei sunt mult mai duri cu ei decât aș putea fi eu vreodată. Ei și-ar interzice accesul la televizor pentru 3 ani, sau nu și-ar mai oferi dulciuri până la 18 ani. Probabil e și asta un exces de sinceritate.

Câteodată, nimic nu funcționează. Îi văd murdari de ciocolată pe la gură, iar ei, cu lacrimi în ochi, jură că nici măcar nu au atins ciocolata, nici nu s-au uitat la ea. Atunci devin dictator, și îi pedepsesc fără îndurare. Trebuie să scoată vasele din mașina de spălat vase. Sau să împerecheze șosetele proaspăt spălate. Inițial ripostează, unii mai și plâng, pentru că mai apoi, după vreo 2 minute să-i aud iar chicotind. Au găsit ei ceva cu care să se distreze iar.


Te-ar putea interesa si:

Disciplina copiilor incepe cu disciplina parintilor

Revendicand egalitatea: Intre facturi, copii si scaune de birou

Despre parenting: cautand adevarul dincolo de clickbait-uri

Taticul si limbajul copiilor

Frustrarea copiilor nu este ceva negativ

Cum ii ajuti pe copii cu temele

Negociem sau nu cu copiii? Si daca da, cum?


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Copilul tău ințelege ce citește? Proști da' mulți. Din ce în ce mai mulți

Au fost publicate rezultatele PISA. Ce face? Nu contează. Important e că e un procedeu standard de testare a cunoștințelor copiilor în vârstă de 15 ani din țările OCDE. OCD ce? Iar nu contează. Testele PISA verifică capacitatea de înțelegere a informațiilor și capacitatea copiilor de a rezolva probleme similare cu cele din viața reală. Și iar suntem aproape pe ultimul loc din Europa. După noi mai e doar Bulgaria, însă bulgarii au măcar all-inclusive, deci copiii au un viitor strălucit în HoReCa. Și nici asta nu e așa important, că nu e olimpiadă să concurăm unii cu alții. Alte câteva lucruri sunt relevante. Rezultat dezastruos, dar nu surprinzător 42% dintre copii nu înțeleg ce citesc, conform raportului. 42% dintre copii citesc, dacă mai citesc, dar nu pricep ce citesc. Mai oameni buni, 42% înseamnă aproape jumătate dintre ei. Ei știu să citească, însă nu pricep nimic. Luați exemplul recent: Hamas a atacat Israel. Israel atacă Fâșia Gaza. Știe cineva ce e Israel? Știe cineva că Israel

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul