Copilul tău vrea de toate, și e normal să fie așa. Ar trebui să fii îngrijorat în clipa în care acesta nu își mai dorește nimic – se numește învățarea renunțării. Ce faci totuși când solicitările sunt prea multe, de multe ori nerealizabile sau complet nerealiste? Îi spui simplu nu și mergi mai departe, convins că atunci când va crește mare va înțelege de ce i-ai spus nu? Sau cedezi, oferindu-i tot ce-și dorește.
Mai întâi, ascultă-l
Dacă nu îl asculți tu ca părinte, cine să-l asculte? Lasă-l să-ți spună ce
își dorește, și mai mult decât atât, încurajează-l să-ți explice de ce își
dorește atât de mult ceea ce își dorește. Lumea lor e diferită de a noastră, și
cel mai probabil argumentele lor nu își vor regăsi corespondent în gândirea
noastră logică. Însă e lumea lor interioară, și pentru ei este importantă.
Dacă copilul tău încearcă să-ți ceară ceva, iar tu îi răspunzi scurt: „Iar vii cu tot felul de idei?”, problema poate fi mult mai gravă. Cu un astfel de răspuns îl etichetezi din start pe copil ca un individ care cere mereu prea mult, prea des și prea nerealistic. Și încet, încet, își va asuma această etichetă, eșuând mai târziu în viața de adult să-și ceară drepturile sau să-și manifeste dorințele.
Poziționează-te de partea copilului
Fă-l să înțeleagă că nu este vorba despre un conflict, ci despre o cântărire atentă a solicitărilor în raport cu posibilitățile. De fapt, fă-l pe copil să înțeleagă că îl înțelegi. De multe ori asta e tot ce contează, asta e tot ce are nevoie. Vei constata că de multe ori solicitările copilului nu au neapărat un fundament material. Intenția acestuia e doar să se asigure că ești acolo pentru el și că îi înțelegi preocupările.
Oferă-i spațiu de negociere, dar restrâns
Nu uita totuși cine este părintele în această negociere. Copiii au nevoie
de îndrumare. Dacă îl duci într-un supermarket și îi spui că poate să-și aleagă
ceva, ce vrea el, s-ar putea să ai surpriza să aleagă vreun aparat de masaj la
reducere. Nu că ar avea nevoie. Se poate să-l aleagă datorită culorii,
luminilor sau ambalajului care i-a atras atenția.
Clarifică încă de la început care sunt limitele în care copilul se poate încadra. Tu ești părintele, tu știi cât e prea mult și cât e insuficient. Dar lasă-i și lui spațiu de negociere de 10-20%, să se simtă un mic întreprinzător de succes. Și copiii au nevoie de succesele lor.
Stabiliți obiective comune
Tu vrei să mergi la o plimbare, cel mic vrea cu bicicleta. Dacă vrei tu cu
bicicleta, el vrea cu trotineta. Dacă tu vrei orice, numai să ieși din casă,
copilul se simte obosit și vrea să deseneze. În casă.
Ai impresia uneori că îți face în ciudă, că îți testează răbdarea, sau că efectiv îi place să te necăjească. Adevărul este că și copilului îi este greu cu el, și cu deciziile și emoțiile pe care nu este pregătit să le gestioneze corespunzător.
Încearcă să-ți dai seama care este dorința din spatele solicitării copilului. Poate are nevoie de activitate, poate are nevoie de timp pentru el să-și pună gândurile mici în ordine, poate are nevoie să-și manifeste partea creativă.
Dacă are nevoie de mișcare și îți repetă obsesiv „bicicleta, bicicleta, bicicleta”, propune-i să mergeți într-un parc nou. Are nevoie de activitate. Copilul va fi încântat, iar tu îți vei putea bea o cafea liniștit pe o bancă privind pierdut o frunză de toamnă, dacă ceea ce ai tu nevoie e să-ți golești mintea după o zi mai solicitantă la serviciu.
Rămâi calm
Nu subestima copilul. El funcționează preponderent pe baza de instinct. El
simte, și este gata să atace în orice moment 😊. Dacă simte vreo urmă de slăbiciune, ești pierdut. Nu ridica vocea, nu
folosi un limbaj ezitant, nu respira sacadat, nu clipi. E în joc liniștea ta de
părinte.
Acceptă că nu mai trăim în totalitarism
Nu impune decizii unilaterale copilului tău doar pentru că ești mai în
vârstă, mai înalt sau mai corpolent decât el. Și nu folosi sub nici o formă
celebra frază „Pentru că așa zic eu”. Blocajul într-o mentalitate de mult apusă
nu duce decât la perpetuarea comportamentului. Iar scopul tău ca părinte este
de a te asigura că, copilul tău va deveni un adult măcar puțin mai evoluat și
mai înțelept decât ești tu acum. Se numește evoluție.
Fii pregătit să-l înveți și lecții negative
În viața reală, dacă ești prea agresiv în negocieri, se poate să cadă
înțelegerea definitiv, și orice formă de negociere ulterioară să fie
imposibilă. Copiii trebuie să învețe și latura aceasta a negocierilor. Când
cerințele copilului tău devin imposibile, luați o pauză.
Dacă el insistă că vrea să meargă la Disneyland pentru că astăzi se prăznuiesc Sfinții Mucenici Tirs, Calinic, Filimon și Apolonie, oprește negocierile. Chiar dacă îți va explica cum că astăzi este dezlegare la ulei și vin, și că mereu i-a apreciat pe Caliniș și Apolonie pentru viața lor monahală și fără de prihană. Și cum el nu poate să nu marcheze festiv o zi în care chiar una, sfântă, sobornicească și apostolească biserică îi cinstesc pe Tirs și Filimon. 😁
Mă opresc aici. Vin copiii de la școală și se anunță negocieri crâncene. Ei sunt trei, eu sunt doar unul. Dar nu clipesc. 😊
Te-ar putea interesa si:
Disciplina copiilor incepe cu disciplina parintilor
Revendicand egalitatea: Intre facturi, copii si scaune de birou
„Nu am fost eu!” Cum ii inveti pe cei mici sa spuna adevarul
Despre parenting: cautand adevarul dincolo de clickbait-uri
Frustrarea copiilor nu este ceva negativ
Cum ii ajuti pe copii cu temele
Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.