Treceți la conținutul principal

Cum sa obții ceea ce vrei. Negociem sau nu cu copiii? Și dacă da, cum?

Negociem sau nu cu copiii? Și dacă da, cum?

Copilul tău vrea de toate, și e normal să fie așa. Ar trebui să fii îngrijorat în clipa în care acesta nu își mai dorește nimic – se numește învățarea renunțării. Ce faci totuși când solicitările sunt prea multe, de multe ori nerealizabile sau complet nerealiste? Îi spui simplu nu și mergi mai departe, convins că atunci când va crește mare va înțelege de ce i-ai spus nu? Sau cedezi, oferindu-i tot ce-și dorește.

Mai întâi, ascultă-l

Dacă nu îl asculți tu ca părinte, cine să-l asculte? Lasă-l să-ți spună ce își dorește, și mai mult decât atât, încurajează-l să-ți explice de ce își dorește atât de mult ceea ce își dorește. Lumea lor e diferită de a noastră, și cel mai probabil argumentele lor nu își vor regăsi corespondent în gândirea noastră logică. Însă e lumea lor interioară, și pentru ei este importantă.

Dacă copilul tău încearcă să-ți ceară ceva, iar tu îi răspunzi scurt: „Iar vii cu tot felul de idei?”, problema poate fi mult mai gravă. Cu un astfel de răspuns îl etichetezi din start pe copil ca un individ care cere mereu prea mult, prea des și prea nerealistic. Și încet, încet, își va asuma această etichetă, eșuând mai târziu în viața de adult să-și ceară drepturile sau să-și manifeste dorințele.

Poziționează-te de partea copilului

Fă-l să înțeleagă că nu este vorba despre un conflict, ci despre o cântărire atentă a solicitărilor în raport cu posibilitățile. De fapt, fă-l pe copil să înțeleagă că îl înțelegi. De multe ori asta e tot ce contează, asta e tot ce are nevoie. Vei constata că de multe ori solicitările copilului nu au neapărat un fundament material. Intenția acestuia e doar să se asigure că ești acolo pentru el și că îi înțelegi preocupările.

Oferă-i spațiu de negociere, dar restrâns

Nu uita totuși cine este părintele în această negociere. Copiii au nevoie de îndrumare. Dacă îl duci într-un supermarket și îi spui că poate să-și aleagă ceva, ce vrea el, s-ar putea să ai surpriza să aleagă vreun aparat de masaj la reducere. Nu că ar avea nevoie. Se poate să-l aleagă datorită culorii, luminilor sau ambalajului care i-a atras atenția.

Clarifică încă de la început care sunt limitele în care copilul se poate încadra. Tu ești părintele, tu știi cât e prea mult și cât e insuficient. Dar lasă-i și lui spațiu de negociere de 10-20%, să se simtă un mic întreprinzător de succes. Și copiii au nevoie de succesele lor.

Și copiii au nevoie de succesele lor

Stabiliți obiective comune

Tu vrei să mergi la o plimbare, cel mic vrea cu bicicleta. Dacă vrei tu cu bicicleta, el vrea cu trotineta. Dacă tu vrei orice, numai să ieși din casă, copilul se simte obosit și vrea să deseneze. În casă.

Ai impresia uneori că îți face în ciudă, că îți testează răbdarea, sau că efectiv îi place să te necăjească. Adevărul este că și copilului îi este greu cu el, și cu deciziile și emoțiile pe care nu este pregătit să le gestioneze corespunzător.

Încearcă să-ți dai seama care este dorința din spatele solicitării copilului. Poate are nevoie de activitate, poate are nevoie de timp pentru el să-și pună gândurile mici în ordine, poate are nevoie să-și manifeste partea creativă.

Dacă are nevoie de mișcare și îți repetă obsesiv „bicicleta, bicicleta, bicicleta”, propune-i să mergeți într-un parc nou. Are nevoie de activitate. Copilul va fi încântat, iar tu îți vei putea bea o cafea liniștit pe o bancă privind pierdut o frunză de toamnă, dacă ceea ce ai tu nevoie e să-ți golești mintea după o zi mai solicitantă la serviciu.

Copilul va fi încântat

Rămâi calm

Nu subestima copilul. El funcționează preponderent pe baza de instinct. El simte, și este gata să atace în orice moment 😊. Dacă simte vreo urmă de slăbiciune, ești pierdut. Nu ridica vocea, nu folosi un limbaj ezitant, nu respira sacadat, nu clipi. E în joc liniștea ta de părinte.

Acceptă că nu mai trăim în totalitarism

Nu impune decizii unilaterale copilului tău doar pentru că ești mai în vârstă, mai înalt sau mai corpolent decât el. Și nu folosi sub nici o formă celebra frază „Pentru că așa zic eu”. Blocajul într-o mentalitate de mult apusă nu duce decât la perpetuarea comportamentului. Iar scopul tău ca părinte este de a te asigura că, copilul tău va deveni un adult măcar puțin mai evoluat și mai înțelept decât ești tu acum. Se numește evoluție.

Fii pregătit să-l înveți și lecții negative

În viața reală, dacă ești prea agresiv în negocieri, se poate să cadă înțelegerea definitiv, și orice formă de negociere ulterioară să fie imposibilă. Copiii trebuie să învețe și latura aceasta a negocierilor. Când cerințele copilului tău devin imposibile, luați o pauză.

Dacă el insistă că vrea să meargă la Disneyland pentru că astăzi se prăznuiesc Sfinții Mucenici Tirs, Calinic, Filimon și Apolonie, oprește negocierile. Chiar dacă îți va explica cum că astăzi este dezlegare la ulei și vin, și că mereu i-a apreciat pe Caliniș și Apolonie pentru viața lor monahală și fără de prihană. Și cum el nu poate să nu marcheze festiv o zi în care chiar una, sfântă, sobornicească și apostolească biserică îi cinstesc pe Tirs și Filimon. 😁

Mă opresc aici. Vin copiii de la școală și se anunță negocieri crâncene. Ei sunt trei, eu sunt doar unul. Dar nu clipesc. 😊


Te-ar putea interesa si:

Disciplina copiilor incepe cu disciplina parintilor

Revendicand egalitatea: Intre facturi, copii si scaune de birou

„Nu am fost eu!” Cum ii inveti pe cei mici sa spuna adevarul

Despre parenting: cautand adevarul dincolo de clickbait-uri

Taticul si limbajul copiilor

Frustrarea copiilor nu este ceva negativ

Cum ii ajuti pe copii cu temele


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Copilul tău ințelege ce citește? Proști da' mulți. Din ce în ce mai mulți

Au fost publicate rezultatele PISA. Ce face? Nu contează. Important e că e un procedeu standard de testare a cunoștințelor copiilor în vârstă de 15 ani din țările OCDE. OCD ce? Iar nu contează. Testele PISA verifică capacitatea de înțelegere a informațiilor și capacitatea copiilor de a rezolva probleme similare cu cele din viața reală. Și iar suntem aproape pe ultimul loc din Europa. După noi mai e doar Bulgaria, însă bulgarii au măcar all-inclusive, deci copiii au un viitor strălucit în HoReCa. Și nici asta nu e așa important, că nu e olimpiadă să concurăm unii cu alții. Alte câteva lucruri sunt relevante. Rezultat dezastruos, dar nu surprinzător 42% dintre copii nu înțeleg ce citesc, conform raportului. 42% dintre copii citesc, dacă mai citesc, dar nu pricep ce citesc. Mai oameni buni, 42% înseamnă aproape jumătate dintre ei. Ei știu să citească, însă nu pricep nimic. Luați exemplul recent: Hamas a atacat Israel. Israel atacă Fâșia Gaza. Știe cineva ce e Israel? Știe cineva că Israel

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul