- Tati, mi-aș dori tare mult o păpușă.
- Bine, îți voi lua o păpușică cu prima ocazie când mergem la cumpărături.
- Nu trebuie să așteptăm, știu eu cum să facem.
- Cum?
- Intrăm pe Amazon și dăm „add to basket”.
- ...
Trăim într-o lume în care aproape totul este disponibil instantaneu. Copiii noștri au învățat că pot avea prea mult, prea des și prea ușor. Din lipsă de timp, ca părinți, comandăm cam tot ce se poate de pe Amazon, de la mobilă la electrocasnice, de la cărți la hăinuțe. Copiii văd și probabil înțeleg că trebuie doar să-și dorească ceva, iar spiridușul Amazon vine în întâmpinarea dorințelor lor. Și ei nu au filtre ce țin de bugetare, planificare și prioritizare.
Echilibrul în căutarea unei vieți mai bune
Ca părinți, ne dorim să le oferim copiilor noștri o viață mai bună. Este însă esențial să facem distincția între o "viață mai bună" și acumularea de bunuri materiale. Satisfacția instantanee nu are nimic de-a face cu o viață mai bună, deși poate produce bucurii de moment. Dimpotrivă, lipsa așteptării a ceva și a frustrării de a nu obține acel ceva exact în momentul în care își doresc ei îi face mai irascibili, mai nerealisti și, probabil, mai nemulțumiți.
Rolul Frustrării
Să nu pățească cel mic ceva. Să nu-l supere cineva. Orice părinte își dorește să-și protejeze copilul de dezamăgiri, și este perfect normal să fie așa. Însă copiilor trebuie să li se permită să întâlnească obstacole, și aceștia trebuie să fie încurajați să le depășească singuri. Bineînțeles, în măsura în care obstacolele sunt la nivelul lor de abordare, și sub supravegherea și cu susținerea noastră. Dacă pufnește de furie că nu reușește să se încalțe singur, obligația noastră este să le explicăm și să le arătăm cum se face, până vor reuși singuri. Doar așa învață că pot depăși problemele, ceea ce le va da încrederea și motivația mai târziu de a face față provocărilor vieții reale. Nu legatul șireturilor, desigur, ci faptul că și-au dovedit că sunt capabili să facă ceva singuri.
Nu interveni imediat
Știu, e greu, mai ales când trebuie să ieși urgent din casă, să plasezi copiii la diferite școli, școli care se încăpățânează să înceapă programul exact la aceeași oră în fiecare zi, fără să țină cont că poate astăzi te-ai trezit mai târziu sau pur și simplu nu ai chef să te grăbești.
E mai ușor să îi încalți tu, să le pui pachetelul și sticluța de apă în ghiozdane, și să îi ajuți cu gecuțele. Tu, ca adult, faci toate astea în 25 de secunde, pe când ei pot executa aceleași activități în 10 până la 30 de minute. Se îndreaptă spre bucătărie să-și ia gustarea și uită de ce s-au dus acolo, sau se încalță și în timpul procesului găsesc o scârmă pe jos și îi apucă joaca cu noua lor jucărie. Sau își pun gecile pe dos, și așa mai departe.
Și tu nu ai timp. Însă mai bine îți faci timp, te trezești mai devreme, stai cu ochii pe ei și îi îndrumi pas cu pas, până când ceea ce au de făcut va deveni automatism. Asta nu înseamnă însă că nu vor fi zile când unul dintre copii va ieși din casă fără penar, fără ghiozdan, fără geacă, sau, în unele momente, în șlapi. 😊
Încurajarea independenței
Pe măsură ce copiii se confruntă cu provocări și le depășesc, încep să se simtă mai încrezători, mai capabili. Dar trebuie să treacă printr-o mică frustrare înainte de a ajunge la acest nivel. Poate decizi de astăzi să nu mai strângi masa după cei mici, și să le ceri lor să o facă. Nu este ceva greu pentru copii. Vei fi uimit să constați că știu și sunt capabili să facă mult mai multe decât credeai. Și vei vedea ce mândri și împliniți se vor simți după. Chiar dacă va trebui să mai strângi tu o dată după ei. În timp vor deveni mai atenți.
Efectul în lanț
Copiii mei s-au obișnuit să se pregătească singuri pentru școală dimineața. Asta nu se întâmplă totuși cu regularitate, și nici așa cum aș vrea eu, dar se întâmplă. Important e să știi cum să îi abordezi. În loc să le spui: „Trebuie să te îmbraci singur că ești mare de-acum”, mai bine le spui: „Hai îmbracă-te să mergem jos în bucătărie să mâncăm ceva bun”. Funcționează mult mai bine. Însă stai cinci secunde cu el, ochi în ochi, și cu o tonalitate demnă de agentul 007 trasează-i indicații clare, ca și cum îi încredințezi nu știu ce cod secret: „Fii atent, patru lucruri: pantaloni, tricou, bluziță și șosete”.
Apoi, sky is the limit. Astăzi se îmbracă singuri, mâine pregătesc tacâmurile pentru masă, poimâine mai șterg praful de prin casă. Și mai apoi uită tot, sau se iau la ceartă că cineva a făcut mai mult și cineva mai puțin. Nu merge totul așa cum planificăm, dar reluăm totul de la capăt cu răbdare. 😊
Puterea exemplului
Le spun adeseori copiilor mei: "Vedeți cum ne ajutăm noi părinții între noi? Nu trebuie să negociem sau să argumentăm, efectiv ne ajutăm unii pe alții, pentru a fi frumos la noi în casuța. Și voi puteți face la fel". Și apoi îi lași să-și facă ei treburile mici de copii și mai mici. Și să-i vezi atunci cât sunt de scumpi când se comportă ca niște oameni mari. Atât cât le ține puterea lor limitată de atenție și concentrare.
Gândește-te mereu la cel mic, la ce fel de om vrei să devină când va fi mare. Dacă copilul se obișnuiește ca cineva să-i lege mereu șireturile până la 18 ani sau până la finalizarea studiilor universitare, s-ar putea ca universul să îi aducă în cale un partener de viață care va avea aceleași deprinderi. Și vom crea un viitor utopic în șlapi și crocsi. Sau descult. Ca Darie în timpul Răscoalei din 1907 (vezi „Descult”, de Zaharia Stancu).
Te-ar putea interesa si:
Disciplina copiilor incepe cu disciplina parintilor
Revendicand egalitatea: Intre facturi, copii si scaune de birou
„Nu am fost eu!” Cum ii inveti pe cei mici sa spuna adevarul
Despre parenting: cautand adevarul dincolo de clickbait-uri
Cum ii ajuti pe copii cu temele
Negociem sau nu cu copiii? Si daca da, cum?
Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.