Treceți la conținutul principal

Lasă-ți copilul sa se frustreze. Frustrarea copiilor nu este ceva negativ

Frustrarea copiilor nu este ceva negativ

- Tati, mi-aș dori tare mult o păpușă.

- Bine, îți voi lua o păpușică cu prima ocazie când mergem la cumpărături.

- Nu trebuie să așteptăm, știu eu cum să facem.

- Cum?

- Intrăm pe Amazon și dăm „add to basket”.

- ...

Trăim într-o lume în care aproape totul este disponibil instantaneu. Copiii noștri au învățat că pot avea prea mult, prea des și prea ușor. Din lipsă de timp, ca părinți, comandăm cam tot ce se poate de pe Amazon, de la mobilă la electrocasnice, de la cărți la hăinuțe. Copiii văd și probabil înțeleg că trebuie doar să-și dorească ceva, iar spiridușul Amazon vine în întâmpinarea dorințelor lor. Și ei nu au filtre ce țin de bugetare, planificare și prioritizare.

Echilibrul în căutarea unei vieți mai bune

Ca părinți, ne dorim să le oferim copiilor noștri o viață mai bună. Este însă esențial să facem distincția între o "viață mai bună" și acumularea de bunuri materiale. Satisfacția instantanee nu are nimic de-a face cu o viață mai bună, deși poate produce bucurii de moment. Dimpotrivă, lipsa așteptării a ceva și a frustrării de a nu obține acel ceva exact în momentul în care își doresc ei îi face mai irascibili, mai nerealisti și, probabil, mai nemulțumiți.

Rolul Frustrării

Să nu pățească cel mic ceva. Să nu-l supere cineva. Orice părinte își dorește să-și protejeze copilul de dezamăgiri, și este perfect normal să fie așa. Însă copiilor trebuie să li se permită să întâlnească obstacole, și aceștia trebuie să fie încurajați să le depășească singuri. Bineînțeles, în măsura în care obstacolele sunt la nivelul lor de abordare, și sub supravegherea și cu susținerea noastră. Dacă pufnește de furie că nu reușește să se încalțe singur, obligația noastră este să le explicăm și să le arătăm cum se face, până vor reuși singuri. Doar așa învață că pot depăși problemele, ceea ce le va da încrederea și motivația mai târziu de a face față provocărilor vieții reale. Nu legatul șireturilor, desigur, ci faptul că și-au dovedit că sunt capabili să facă ceva singuri.

Nu interveni imediat

Știu, e greu, mai ales când trebuie să ieși urgent din casă, să plasezi copiii la diferite școli, școli care se încăpățânează să înceapă programul exact la aceeași oră în fiecare zi, fără să țină cont că poate astăzi te-ai trezit mai târziu sau pur și simplu nu ai chef să te grăbești.

E mai ușor să îi încalți tu, să le pui pachetelul și sticluța de apă în ghiozdane, și să îi ajuți cu gecuțele. Tu, ca adult, faci toate astea în 25 de secunde, pe când ei pot executa aceleași activități în 10 până la 30 de minute. Se îndreaptă spre bucătărie să-și ia gustarea și uită de ce s-au dus acolo, sau se încalță și în timpul procesului găsesc o scârmă pe jos și îi apucă joaca cu noua lor jucărie. Sau își pun gecile pe dos, și așa mai departe.

Și tu nu ai timp. Însă mai bine îți faci timp, te trezești mai devreme, stai cu ochii pe ei și îi îndrumi pas cu pas, până când ceea ce au de făcut va deveni automatism. Asta nu înseamnă însă că nu vor fi zile când unul dintre copii va ieși din casă fără penar, fără ghiozdan, fără geacă, sau, în unele momente, în șlapi. 😊

Încurajarea independenței

Pe măsură ce copiii se confruntă cu provocări și le depășesc, încep să se simtă mai încrezători, mai capabili. Dar trebuie să treacă printr-o mică frustrare înainte de a ajunge la acest nivel. Poate decizi de astăzi să nu mai strângi masa după cei mici, și să le ceri lor să o facă. Nu este ceva greu pentru copii. Vei fi uimit să constați că știu și sunt capabili să facă mult mai multe decât credeai. Și vei vedea ce mândri și împliniți se vor simți după. Chiar dacă va trebui să mai strângi tu o dată după ei. În timp vor deveni mai atenți.

Efectul în lanț

Copiii mei s-au obișnuit să se pregătească singuri pentru școală dimineața. Asta nu se întâmplă totuși cu regularitate, și nici așa cum aș vrea eu, dar se întâmplă. Important e să știi cum să îi abordezi. În loc să le spui: „Trebuie să te îmbraci singur că ești mare de-acum”, mai bine le spui: „Hai îmbracă-te să mergem jos în bucătărie să mâncăm ceva bun”. Funcționează mult mai bine. Însă stai cinci secunde cu el, ochi în ochi, și cu o tonalitate demnă de agentul 007 trasează-i indicații clare, ca și cum îi încredințezi nu știu ce cod secret: „Fii atent, patru lucruri: pantaloni, tricou, bluziță și șosete”.

Apoi, sky is the limit. Astăzi se îmbracă singuri, mâine pregătesc tacâmurile pentru masă, poimâine mai șterg praful de prin casă. Și mai apoi uită tot, sau se iau la ceartă că cineva a făcut mai mult și cineva mai puțin. Nu merge totul așa cum planificăm, dar reluăm totul de la capăt cu răbdare. 😊

Puterea exemplului

Le spun adeseori copiilor mei: "Vedeți cum ne ajutăm noi părinții între noi? Nu trebuie să negociem sau să argumentăm, efectiv ne ajutăm unii pe alții, pentru a fi frumos la noi în casuța. Și voi puteți face la fel". Și apoi îi lași să-și facă ei treburile mici de copii și mai mici. Și să-i vezi atunci cât sunt de scumpi când se comportă ca niște oameni mari. Atât cât le ține puterea lor limitată de atenție și concentrare.

Gândește-te mereu la cel mic, la ce fel de om vrei să devină când va fi mare. Dacă copilul se obișnuiește ca cineva să-i lege mereu șireturile până la 18 ani sau până la finalizarea studiilor universitare, s-ar putea ca universul să îi aducă în cale un partener de viață care va avea aceleași deprinderi. Și vom crea un viitor utopic în șlapi și crocsi. Sau descult. Ca Darie în timpul Răscoalei din 1907 (vezi „Descult”, de Zaharia Stancu).


Te-ar putea interesa si:

Disciplina copiilor incepe cu disciplina parintilor

Revendicand egalitatea: Intre facturi, copii si scaune de birou

„Nu am fost eu!” Cum ii inveti pe cei mici sa spuna adevarul

Despre parenting: cautand adevarul dincolo de clickbait-uri

Taticul si limbajul copiilor

Cum ii ajuti pe copii cu temele

Negociem sau nu cu copiii? Si daca da, cum?


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Copilul tău ințelege ce citește? Proști da' mulți. Din ce în ce mai mulți

Au fost publicate rezultatele PISA. Ce face? Nu contează. Important e că e un procedeu standard de testare a cunoștințelor copiilor în vârstă de 15 ani din țările OCDE. OCD ce? Iar nu contează. Testele PISA verifică capacitatea de înțelegere a informațiilor și capacitatea copiilor de a rezolva probleme similare cu cele din viața reală. Și iar suntem aproape pe ultimul loc din Europa. După noi mai e doar Bulgaria, însă bulgarii au măcar all-inclusive, deci copiii au un viitor strălucit în HoReCa. Și nici asta nu e așa important, că nu e olimpiadă să concurăm unii cu alții. Alte câteva lucruri sunt relevante. Rezultat dezastruos, dar nu surprinzător 42% dintre copii nu înțeleg ce citesc, conform raportului. 42% dintre copii citesc, dacă mai citesc, dar nu pricep ce citesc. Mai oameni buni, 42% înseamnă aproape jumătate dintre ei. Ei știu să citească, însă nu pricep nimic. Luați exemplul recent: Hamas a atacat Israel. Israel atacă Fâșia Gaza. Știe cineva ce e Israel? Știe cineva că Israel

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul