Treceți la conținutul principal

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

 

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝

Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative.

Dreptul la dezvoltare. Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare.

Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneori parcă refuză efectiv să se dezvolte. Tot cu mâna mănâncă, tot lasă aruncate de toate peste tot, tot monosilabic se adresează celor din jur în timpul unui turneu de privit la televizor. Tu, ca părinte, ai dreptul să-l condiționezi să se dezvolte, sau măcar să-i impui să se comporte ca și cum s-ar fi dezvoltat? Întreb, că legea e neclară.

Dreptul la identitate. Copiii au dreptul la o identitate proprie, inclusiv la un nume și cetățenie.

Cum adică „inclusiv”? Tu știi că „inclusiv” înseamnă „care include și”, nu „care include doar”. Asta înseamnă că, pe lângă nume și cetățenie, copilul își poate revendica și alte atribute care consideră el că țin de identitatea sa. Ai auzit și tu de identitatea sexuală, spre exemplu. La maternitate, ți s-a spus că ai un băiețel sau o fetiță, după caz. Acum ce facem, luăm în derâdere decizia medicului de gardă? Și dacă s-a înșelat, îl dăm în judecată pentru malpraxis?

Sau poate îți faci griji degeaba, și dreptul la identitate cu al său „inclusiv”, se referă la dreptul copiilor de a merge în vacanțe „all inclusive”. Pe banii tăi, desigur, că el nu are bani, are doar drepturi.

Dreptul la îngrijire parentală. Copiii au dreptul la îngrijire din partea părinților lor.

Dar ce înseamnă „îngrijire”? Cauți în DEX. Îngrijire, cu referire la persoane, înseamnă „a avea grijă de cineva”. Asta puteai să-ți dai seama și singur. Ce înseamnă grijă atunci? Păi cica ar fi „atitudinea binevoitoare, plină de atenție și de interes față de cineva”.

Păi atitudine ai, binevoitoare ești, plină de atenție ești, și ai și interes față de copilul tău. Căci e al tău, și e firesc să fie așa. Constatezi că respecți legea, și te cuprinde așa parcă un sentiment de mândrie și naționalism. Da, doamne, respecți legea chiar și când nu știai că există o lege!

Dreptul la opinie și la fi ascultat. Copiii au dreptul să-și exprime opinia și să fie luați în considerare în funcție de vârstă și maturitatea lor.

E firesc să aibă și copiii dreptul la opinie. Nu reușești însă să rezonezi pe deplin cu dreptul acestora de a fi ascultați. Îi asculți copilul, petreci cu el cât de mult timp posibil, îți place să îi auzi vocea micuță cum îți relatează întâmplări și trăiri care pentru el sunt de o importanță covârșitoare. Dar cât? După cât timp dreptul lui de a fi ascultat se transformă în obligația ta de a asculta? Căci ai și tu o limită. 😊

Dreptul la educație. Copiii au dreptul la educație într-un mediu corespunzător și să beneficieze de oportunități egale în acest domeniu.

Pfff, asta e dificilă. În principiu ești de acord, însă nu ești o zână cu o baghetă magică care poate rezolva toate problemele lumii. „Mediu corespunzător”, „oportunități egale” ... cuvinte mari.

Mediu corespunzător ... Păi dacă școala are toaleta în curte, e vina ta? Și dacă „doamna” nu e tocmai în toate facultățile mintale, macinată și ea de dramele personale și de nerealizările profesionale? Și dacă e frig în clasă așteptând ca avântul energiei verzi să recupereze colapsul energiei convenționale, e tot vina ta?

Tu poți să faci doar ce poți tu să faci la tine acasă. Să te asiguri că baia de apartament e situată fizic în cadrul apartamentului și nu în condominiu, să nu-i ceri copilului să aducă bani pentru „fondul familiei”, să nu-i ceri cadou de sfârșit de an, să nu faci temele cu el online. Și să îi dai voie să-și încălzească năsucul în dreptul caloriferului, fără a te interesa de unde vine apa caldă din calorifer, și ce combustibil se folosește la încălzirea apei.

În „oportunități egale” nici tu nu mai crezi. Proiectul „România educată” al statului român se ocupă de acest aspect. Deși ai auzit pe cineva, cândva, spunând că „România este un stat eșuat”. Cum poate un eșuat să asigure oportunități egale? Sau să creeze ceva, orice? Mai bine îl faci influencer.

Dreptul la sănătate. Copiii au dreptul la îngrijire medicală și la condiții care să le asigure un nivel optim de sănătate.

Îngrijire medicală acordată de către cine? De către cei 22.000 de medici plecați din țară? Și unde? În noile spitale construite de guvernele succesive ale României? Sau tot în spitalele construite în vremuri socialiste și niciodată renovate în vremuri democratice? Tu, ca părinte, știi să pui un plasture, să-i administrezi un paracetamol copilului, să-i pui o compresă pe frunte, să-l ții în brațe și să-i spui că va fi bine. Dar uneori nu e suficient.

Macar condiții să-i oferi, din alea care să îi asigure un nivel optim de sănătate. Adică măcar un acoperiș deasupra capului, hăinuțe, căldură și mâncare sănătoasă. Și toate acestea din cei 2.079 lei net, presupunând că și cei cu salariul minim net pe economie au obligația de a asigura condiții optime. Legea e lege pentru toți.

Dreptul la informație și comunicare. Copiii au dreptul la informație și la comunicare, în funcție de vârstă și capacitatea lor de înțelegere.

I-ai cumpărat copilului cărți, i-ai făcut permis la bibliotecă, chiar te-ai și oferit să-i cari cărțile de la bibliotecă până acasă, să nu facă săracul scolioză, spondiloză sau orice altceva care se termină cu -oză.

El nu și nu. Că cica informația circulă acum doar pe youtube, facebook, tik-tok, instagram, și multe alte platforme online, multe dintre ele de care nici nu ai auzit până acum. Și că cica nu mai trăim „în epoca de piatră”, să citim din cărți expirate scrise de autori necunoscuți. Degeaba îi explici că informațiile pe care și le ia el „din on-line” s-ar putea să nu fie tocmai informații. Și că în epoca de piatră, strămoșii noștri nu aveau cărți. Și că, cărțile nu au termen de valabilitate, și că autorii necunoscuți sunt necunoscuți doar de către generațiile de după '89.

Concluzie

Drepturi ar mai fi, legea e mai cuprinzătoare. Te oprești aici însă. Privind retrospectiv constați cu dezamăgire că ai toate șansele de a încălca legea, ori prin necunoaștere, ori prin interpretare eronată. Și că autoritățile pot interveni oricând, așa cum decid ele de cuviință. Parcă te și vezi într-o situație îngrețoșată în care îți bate la ușă în miez de noapte Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de șanse, în frunte cu o doamnă care până nu demult înșira beculețe și iepurași luminoși prin capitala țării, în întâmpinarea Nașterii Domnului nostru, și în consecință și al ei, Isus Hristos.

Legea nr. 272/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014. Monitor Oficial pe care îl lași să cadă ușor pe măsuța de cafea în semn de dezamăgire (căci tu asta faci când îți bei cafeaua, citești Monitorul Oficial, mai ales pe cel din 2004, așa ca un hobby mai puțin întâlnit). Îți strângi copilul în brațe, și îți promiți că vei face ce știi tu mai bine pentru el, adică să fii mamă. Sau tată, după caz. Cu sau fără îndrumarea legii.

Te-ar putea interesa si:

10 modalitati de a-i face pe cei mici sa te asculte

Copii politicosi in 7 pasi simpli

Cum ii inveti pe copii ca aiba rabdare? 7 strategii verificate

De cate jucarii au nevoie copiii?

Cate activitati sunt prea multe pentru copii?

Lasati copiii la televizor! 7 avantaje dovedite ale privitului la televizor

Bugetarea și gestionarea banilor în familie cu ajutorul fizicii cuantice


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Copilul tău ințelege ce citește? Proști da' mulți. Din ce în ce mai mulți

Au fost publicate rezultatele PISA. Ce face? Nu contează. Important e că e un procedeu standard de testare a cunoștințelor copiilor în vârstă de 15 ani din țările OCDE. OCD ce? Iar nu contează. Testele PISA verifică capacitatea de înțelegere a informațiilor și capacitatea copiilor de a rezolva probleme similare cu cele din viața reală. Și iar suntem aproape pe ultimul loc din Europa. După noi mai e doar Bulgaria, însă bulgarii au măcar all-inclusive, deci copiii au un viitor strălucit în HoReCa. Și nici asta nu e așa important, că nu e olimpiadă să concurăm unii cu alții. Alte câteva lucruri sunt relevante. Rezultat dezastruos, dar nu surprinzător 42% dintre copii nu înțeleg ce citesc, conform raportului. 42% dintre copii citesc, dacă mai citesc, dar nu pricep ce citesc. Mai oameni buni, 42% înseamnă aproape jumătate dintre ei. Ei știu să citească, însă nu pricep nimic. Luați exemplul recent: Hamas a atacat Israel. Israel atacă Fâșia Gaza. Știe cineva ce e Israel? Știe cineva că Israel

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul