Treceți la conținutul principal

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

 

Cum și de ce să fii sincer cu copiii

Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor.

Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept!

ati, ce este inflația?

Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu?

Este adevărat adevărul public?

Răsfoiesc încet, desigur în format digital, "Anuarul statistic al României 1990", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi.”

Mă teleportez mental în prezent, și citesc din https://economedia.ro/: „Astăzi se consumă 28,7 de milioane de metri cubi pe an, potrivit datelor interactive Transgaz.”

Concluzionez că în cel mai rău caz, acela în care nu s-a mai investit în retehnologizare și mijloace de creștere a producției, am rămas blocați în timp, cu aceeași producție de 28,1 miliarde de metri cubi. Pai e bine, nu?! După 40 de ani consumăm 28,7 miliarde. Perfect! Exact cât avem nevoie pentru a acoperi necesarul de 28,7 metri cubi. Avem producție internă!

De fapt suntem printre puținele state europene care au zăcăminte de gaze naturale. Și se mai pune în funcțiune și Neptun Deep, scoțând la suprafață peste 100 de miliarde de metri cubi, indiferent că vor scoate 5 sau 3 sau 10 metri cubi pe an. Boierie! Nu ne afectează rusu’, gazu’ și conflictu’!

Așa mă așteptam, deși vedem cu toții că realitatea e cu totul alta. De fapt aveam producție internă. Acum avem resturi din producția internă de altădată, și anume în jur de 10 miliarde de metri cubi pe an. Diferența până la 30 de metri cubi a fost de fapt distrusă intenționat de către cei care s-au perindat vremelnic pe la cârma țării în ultimii 34 de ani.

Un adevăr nu vine niciodată singur

Mai închidem și minele de cărbune, pentru că nu sunt suficient de „verzi”. Și pentru a salva planeta, desigur. Ni se spune că în ritmul acesta atmosfera Pământului va fi iremediabil afectată de emisiile de dioxid de carbon. Și, pe bună dreptate nimeni nu își dorește să respire mai mult dioxid de carbon decât oxigen. Că e oarecum letal.

Cuprins de îngrijorare, cercetez, mă documentez. Și aflu următoarele: conform datelor disponibile, concentrația actuală a dioxidului de carbon (CO2) în atmosfera terestră este de aproximativ 0.0417%. Poftim? Nu e 50%, sau măcar un 7% să dea bine la raportările statistice? Nu e nici 1%? Bine, dar nici măcar 0.01%? Căci dacă citești știrile, ai impresia că tai CO2-ul cu cuțitul dacă te aventurezi pe-afară.

Un adevăr nu vine niciodată singur

Bine, poate o fi CO2-ul mic dar rău, ce mă pricep eu la chimie? Și mă mai informez un pic. Și aflu că împreună, țările membre ale UE reprezintă aproximativ 8-10% din emisiile globale de CO2. Si doar UE luptă împotriva combustibililor fosili, că așa suntem noi europenii, deschizători de drumuri infundate. Și din cei 8-10%, aproximativ 25-30% din consumul total de energie electrică și termică este atribuit gospodăriilor.

Care sunt avantajele de a spune copiilor adevărul?

Deci eu, cetățean cu acte în regulă al Uniunii Europene, asta lovit din toate părțile de inflație și dând explicații copiilor, contribui cu 30% din 10% din 0.0417% la colapsul planetei Pământ? De asta închidem minele? Pentru „dezmățul” populației Europei care contribuie cu 0.00001251% din cei 0.0417% dioxid de carbon?

Asta în timp ce americanu’ și chinezu’ râd în hohote, neînțelegând de ce îmi tot cumpăr eu șosete flaușate, și de ce plătesc acum 3 euro pentru 10 ouă, în condițiile în care 10 ouă similare costau 1,3 euro acum 3 ani?

Care sunt avantajele de a spune copiilor adevărul?

Învățarea gândirii critice: Dacă îi spui copilului adevărul, acesta își va dezvolta abilitățile de gândire critică și de evaluare a informațiilor. Mai bine nefericit în adevăr, decât fericit în prostie.

Încredere și transparență: Dacă îi spui adevărul copilului, acesta va avea încredere în tine. Comunicând adevărul, construiești o relație de încredere cu copilul tău, arătându-i că este important să fii sincer, indiferent dacă adevărul uneori deranjează.

Dezvoltarea autonomiei: Când îi oferi copilului tău informații corecte, îl ajuți să devină autonom și capabil să își formeze propriile idei, și să ia decizii informate la vârsta adultă.

Care sunt dezavantajele când le spui copiilor adevărul?

Confuzie sau îngrijorare: Dacă informațiile reale, documentate sunt diferite de ceea ce este prezentat oficial sau în mass-media, copilul tău ar putea fi confuz sau îngrijorat.

Încredere în autorități: E firesc să ii scadă încrederea copilului în instituțiile sau autoritățile care furnizează informațiile oficiale sau în mass-media în general. Însă e oare mai bine să-și cultive un simț de încredere oarbă, fără discernământ?

Confruntarea cu subiecte dificile: Uneori adevărul poate fi mai dificil sau mai tulburător decât ceea ce este prezentat oficial sau în mass-media, aspect pe care copilul nu este pregătit să il abordeze.

Eu ce le răspund copiilor?

Să le-o zic și eu pe aia cu gazu’, rusu și conflictu’? Sau să-i zăpăcesc de cap cu a mea contribuție de 0.00001251% la colapsul planetar, și cu miliardele de metri cubi de gaze care sunt dar nu mai sunt?

Mai citesc încă o dată care sunt avantajele și care sunt dezavantajele în a spune adevărul copiilor, realizând în cele din urmă că adevărul nu poate fi negociat. Doar este.

Așa sunt și răspunsurile mele către copiii mei. Doar sunt. Indiferent de gândirea critică, transparența și autonomia pe de o parte, sau de confortul fals în minciună pe de alta parte.


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Copilul tău ințelege ce citește? Proști da' mulți. Din ce în ce mai mulți

Au fost publicate rezultatele PISA. Ce face? Nu contează. Important e că e un procedeu standard de testare a cunoștințelor copiilor în vârstă de 15 ani din țările OCDE. OCD ce? Iar nu contează. Testele PISA verifică capacitatea de înțelegere a informațiilor și capacitatea copiilor de a rezolva probleme similare cu cele din viața reală. Și iar suntem aproape pe ultimul loc din Europa. După noi mai e doar Bulgaria, însă bulgarii au măcar all-inclusive, deci copiii au un viitor strălucit în HoReCa. Și nici asta nu e așa important, că nu e olimpiadă să concurăm unii cu alții. Alte câteva lucruri sunt relevante. Rezultat dezastruos, dar nu surprinzător 42% dintre copii nu înțeleg ce citesc, conform raportului. 42% dintre copii citesc, dacă mai citesc, dar nu pricep ce citesc. Mai oameni buni, 42% înseamnă aproape jumătate dintre ei. Ei știu să citească, însă nu pricep nimic. Luați exemplul recent: Hamas a atacat Israel. Israel atacă Fâșia Gaza. Știe cineva ce e Israel? Știe cineva că Israel

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul