Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor.
Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept!
Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la
aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că
gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu?
Este adevărat adevărul public?
Răsfoiesc încet, desigur în format digital, "Anuarul statistic al României
1990", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el,
anuarul: „în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de
gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi.”
Mă teleportez mental în prezent, și citesc din https://economedia.ro/:
„Astăzi se consumă 28,7 de milioane de metri cubi pe an, potrivit datelor
interactive Transgaz.”
Concluzionez că în cel mai rău caz, acela în care nu s-a mai investit în
retehnologizare și mijloace de creștere a producției, am rămas blocați în timp,
cu aceeași producție de 28,1 miliarde de metri cubi. Pai e bine, nu?! După 40
de ani consumăm 28,7 miliarde. Perfect! Exact cât avem nevoie pentru a acoperi
necesarul de 28,7 metri cubi. Avem producție internă!
De fapt suntem printre puținele state europene care au zăcăminte de gaze
naturale. Și se mai pune în funcțiune și Neptun Deep, scoțând la suprafață
peste 100 de miliarde de metri cubi, indiferent că vor scoate 5 sau 3 sau 10
metri cubi pe an. Boierie! Nu ne afectează rusu’, gazu’ și conflictu’!
Așa mă așteptam, deși vedem cu toții că realitatea e cu totul alta. De fapt
aveam producție internă. Acum avem resturi din producția internă de altădată,
și anume în jur de 10 miliarde de metri cubi pe an. Diferența până la 30 de
metri cubi a fost de fapt distrusă intenționat de către cei care s-au perindat
vremelnic pe la cârma țării în ultimii 34 de ani.
Un adevăr nu vine niciodată singur
Mai închidem și minele de cărbune, pentru că nu sunt suficient de „verzi”.
Și pentru a salva planeta, desigur. Ni se spune că în ritmul acesta atmosfera
Pământului va fi iremediabil afectată de emisiile de dioxid de carbon. Și, pe
bună dreptate nimeni nu își dorește să respire mai mult dioxid de carbon decât
oxigen. Că e oarecum letal.
Cuprins de îngrijorare, cercetez, mă documentez. Și aflu următoarele:
conform datelor disponibile, concentrația actuală a dioxidului de carbon (CO2)
în atmosfera terestră este de aproximativ 0.0417%. Poftim? Nu e 50%, sau măcar
un 7% să dea bine la raportările statistice? Nu e nici 1%? Bine, dar nici măcar
0.01%? Căci dacă citești știrile, ai impresia că tai CO2-ul cu cuțitul dacă te
aventurezi pe-afară.
Bine, poate o fi CO2-ul mic dar rău, ce mă pricep eu la chimie? Și mă mai informez
un pic. Și aflu că împreună, țările membre ale UE reprezintă aproximativ 8-10%
din emisiile globale de CO2. Si doar UE luptă împotriva combustibililor
fosili, că așa suntem noi europenii, deschizători de drumuri infundate. Și din
cei 8-10%, aproximativ 25-30% din consumul total de energie electrică și
termică este atribuit gospodăriilor.
Deci eu, cetățean cu acte în regulă al Uniunii Europene, asta lovit din
toate părțile de inflație și dând explicații copiilor, contribui cu 30% din 10%
din 0.0417% la colapsul planetei Pământ? De asta închidem minele? Pentru
„dezmățul” populației Europei care contribuie cu 0.00001251% din cei 0.0417%
dioxid de carbon?
Asta în timp ce americanu’ și chinezu’ râd în hohote, neînțelegând de ce
îmi tot cumpăr eu șosete flaușate, și de ce plătesc acum 3 euro pentru 10 ouă,
în condițiile în care 10 ouă similare costau 1,3 euro acum 3 ani?
Care sunt avantajele de a spune copiilor adevărul?
Învățarea gândirii critice: Dacă îi spui copilului adevărul, acesta își va
dezvolta abilitățile de gândire critică și de evaluare a informațiilor. Mai
bine nefericit în adevăr, decât fericit în prostie.
Încredere și transparență: Dacă îi spui adevărul copilului, acesta va avea
încredere în tine. Comunicând adevărul, construiești o relație de încredere cu
copilul tău, arătându-i că este important să fii sincer, indiferent dacă
adevărul uneori deranjează.
Dezvoltarea autonomiei: Când îi oferi copilului tău informații corecte, îl
ajuți să devină autonom și capabil să își formeze propriile idei, și să ia
decizii informate la vârsta adultă.
Care sunt dezavantajele când le spui copiilor adevărul?
Confuzie sau îngrijorare: Dacă informațiile reale, documentate sunt
diferite de ceea ce este prezentat oficial sau în mass-media, copilul tău ar
putea fi confuz sau îngrijorat.
Încredere în autorități: E firesc să ii scadă încrederea copilului în
instituțiile sau autoritățile care furnizează informațiile oficiale sau în
mass-media în general. Însă e oare mai bine să-și cultive un simț de încredere
oarbă, fără discernământ?
Confruntarea cu subiecte dificile: Uneori adevărul poate fi mai dificil sau
mai tulburător decât ceea ce este prezentat oficial sau în mass-media, aspect
pe care copilul nu este pregătit să il abordeze.
Eu ce le răspund copiilor?
Să le-o zic și eu pe aia cu gazu’, rusu și conflictu’? Sau să-i zăpăcesc de
cap cu a mea contribuție de 0.00001251% la colapsul planetar, și cu miliardele
de metri cubi de gaze care sunt dar nu mai sunt?
Mai citesc încă o dată care sunt avantajele și care sunt dezavantajele în a
spune adevărul copiilor, realizând în cele din urmă că adevărul nu poate fi
negociat. Doar este.
Așa sunt și răspunsurile mele către copiii mei. Doar sunt. Indiferent de
gândirea critică, transparența și autonomia pe de o parte, sau de confortul
fals în minciună pe de alta parte.
Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.