Treceți la conținutul principal

Copiii nu se educa pe internet. Nu te mai lăsa mințit!

 

Ești mămică și scrii un blog. De parenting, desigur.

Ești mămică și scrii un blog. De parenting, desigur. Și undeva, în alt colț al lumii, există o altă mamă, care citește ceea ce scrii tu. Sau de ce nu, un tatic. Tu scrii ceea ce știi că se citește, faci optimizări de căutare (SEO), faci analiză de cuvinte cheie, inserezi etichete și meta-descrieri, optimizezi site-ul pentru o indexare mai rapidă, și îți promovezi conținutul pe orice platformă media. Pentru notorietate, faimă, sau pentru bani. 

Însă de partea cealaltă a internetului, cealaltă mamă, care citește ce scrii tu, nu știe nimic de indexare și de page rank. Și nici nu o interesează. Pe ea o interesează să afle informații relevante care să-i facă viața de mamă mai ușoară. Sau poate caută doar relatări sincere cu care poate rezona, în efortul de a-și valida că nu e singură, că nu e insuficientă, și că va fi bine. Însă tu, fără scrupule și fără repere morale, îi dai înainte cu ghidul tău pentru o „educație parentală eficientă”:

Crește stima de sine a copilului

Crește stima de sine a copilului.

Știi măcar ce înseamnă stima de sine, înainte de a învăța pe altcineva ce înseamnă stima de sine? Îți zic eu. Stima de sine este atunci când nu îți lași calcate în picioare valorile și drepturile fundamentale. Când nu lași capul plecat ori din lașitate, ori din interes. Când faci ceea ce se cuvine chiar și atunci când nu te vede nimeni. Atentie însă, stima de sine nu înseamnă nesimțire, auto-suficiență și impertinență. 

Revenind la copii, nu trebuie să crești tu nimic. Însușirile pe care ți le dezvolți vor fi preluate automat de copilul tău, cu sau fără voia ta.

Apreciază-ți copilul

Apreciază-ți copilul.

Intr-adevăr copiii, cel puțin în primii ani din viață, își validează acțiunile prin prisma feedback-ului primit de la părinți. Dacă ii criticăm excesiv, vor fi mereu nesiguri de comportamentul lor, și probabil, în viitor își vor forma un caracter de multumire a tuturor în același timp. Ceea ce este nu numai contra-productiv, ci practic imposibil. Însă a aprecia propriul copil nu ar trebui să fie o sarcină de lucru. Aprecierea copilului ar trebui să fie o consecință firească a faptului că îl iubești și că îți dorești ce e mai bine pentru el. 

Dacă te trezești dimineața cu gândul că trebuie să îl lauzi de șapte ori, și să îl încurajezi de cinci ori, ești pe calea greșită. Copiii simt când faci lucruri doar pentru că ai citit ceva undeva. Și dacă ai nevoie de un articol care să-ți sugereze să îți apreciezi copilul, atunci poate ar trebui să te întorci la tine și la traumele tale, și să încerci să înțelegi ce anume te împiedică să manifesti apreciere, față de oricine și față de orice. Nu complica lucrurile inutil.

Stabilește limite și fii consecvent cu disciplina

Stabilește limite și fii consecvent cu disciplina.

Poate nu tu ai inventat conceptul de „regulile casei”, însă cu siguranță îl folosești pentru a-ți face articolele să pară documentate și structurate. Nu precizezi însă care sunt acele reguli. Însă insisti cu respectarea regulilor, și cu sistemul tău de „time-out” sau de „pierdere a privilegiilor”. Căci cuvântul „pedeapsa” nu dă bine pe site-ul tău de parenting. 

Hai să îți spun un secret. Regulile casei sunt cele pe care le respecți tu în primul rând. Dacă îți lași hainele aruncate prin cameră, printre încărcătoare de telefoane mobile, ca o mamă ocupată din cale-afară ce ești tu, dacă îți bei dimineața cafeaua din picioare ca la birtul de la colțul blocului, și dacă vorbești cu prietena ta cea mai bună la telefon sau pe mesaje, în timp ce mănânci, sau mai rău, în timp ce copilul tău îți povestește ceva, atunci cam așa vor arăta și regulile casei tale. Hai să nu ne mai dăm interesanți pe internet, și să facem, fiecare atât cât poate, pași mici spre a deveni mai buni, și de a insufla copiilor noștri norme comportamentale sănătoase, în loc de a crea „reguli ale casei”.

Fă-ți timp pentru copilul tău

Fă-ți timp pentru copilul tău.

Cica să te trezești cu zece minute mai devreme, sau să lași vasele seara în chiuvetă, prioritizând timpul petrecut cu copilul. Breaking news: dacă vrei să te trezești dimineața cu 10 minute mai devreme, trebuie să te culci seara cu aceleași 10 minute mai devreme. Nevoia de somn nu ține cont de articolul tău revoluționar de parenting. Iar vasele murdare ce sunt lăsate în voia sorții seara, vor necesita timp a doua zi. Deci nu se câștigă nici un timp aici, doar se realocă. 

Nu ar fi mai bine de exemplu să petreci timp cu copilul tău în loc să scrii al 30-lea mesaj de mare importanță pe grupurile de mămici? Sau să îl implici pe cel mic în activitățile de la bucătărie, tu făcându-ți treburile pe care oricum nu ți le va face nimeni altcineva în locul tău, iar copilul având oportunitatea de a-ți povesti ceva, de a-și căuta de joacă printre picioarele tale, și de ce nu, de a te ajuta, atât cât poate? 

Nu toți părinții lumii trebuie să oprească planeta pentru a decupa floricele din hârtie creponată, sau pentru a construi roboți din piese lego. Dacă este timp și pentru așa ceva, cu atât mai bine. Însă dacă nu este timp suplimentar, poți folosi timpul pe care îl ai, așa cum îl ai.

Faceți din comunicare o prioritate

Faceți din comunicare o prioritate.

Serios? Eu aș spune mai degrabă să faci din comunicare... practic... comunicare. Emiterea de sunete, cuvinte și onomatopee nu înseamnă comunicare. Așa cum nici trasarea de direcții întepenite în niște credințe personale expirate nu înseamnă comunicare. 

Comunicarea presupune existența a doua părți, ambele active. Comunicarea presupune și modularea mesajului astfel încât să fie ușor decodificat de receptor. Și comunicarea presupune și ascultare activă, nu numai partea cu „vorbitul”. Prioritizarea comunicării, așa cum o numești tu, implică de-prioritizarea a altceva. Nu poți prioritiza ceva în absența unui altceva. Doar că aici nu mai aduci clarificări suplimentare. 

Așa că mai lasă părinții în pace cu prioritizarea. Ei sunt probabil deja angrenați într-o comunicare reală cu copiii lor, cu sau fără sfaturile tale.

Arată că dragostea ta este necondiționată

Uite, eu vin și spun că dacă trebuie să demonstrezi că dragostea ta este necondiționată, atunci nu mai este vorba despre dragoste. Dragostea ori este, ori nu este. Comportamentul este doar o consecință a ceea ce simți. De exemplu, nu-ți poți iubi soția necondiționat, și în același timp să îi ceri să facă mâncare, curățenie și să se ocupe de copii, în timp ce tu urmărești marele meci din campionat, ținând de urât unei beri mai răsuflate ca tine. Ca idee. 

Ar mai fi multe de scris. Mă opresc încă aici, convins că fiecare părinte își crește copilul sau copiii așa cum știe mai bine. Și cu siguranță mult mai bine decât ar putea-o face orice sfat superficial de pe internet împreună cu mămica bloggeriță din spatele sfatului.

Postări populare de pe acest blog

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Copilul tău ințelege ce citește? Proști da' mulți. Din ce în ce mai mulți

Au fost publicate rezultatele PISA. Ce face? Nu contează. Important e că e un procedeu standard de testare a cunoștințelor copiilor în vârstă de 15 ani din țările OCDE. OCD ce? Iar nu contează. Testele PISA verifică capacitatea de înțelegere a informațiilor și capacitatea copiilor de a rezolva probleme similare cu cele din viața reală. Și iar suntem aproape pe ultimul loc din Europa. După noi mai e doar Bulgaria, însă bulgarii au măcar all-inclusive, deci copiii au un viitor strălucit în HoReCa. Și nici asta nu e așa important, că nu e olimpiadă să concurăm unii cu alții. Alte câteva lucruri sunt relevante. Rezultat dezastruos, dar nu surprinzător 42% dintre copii nu înțeleg ce citesc, conform raportului. 42% dintre copii citesc, dacă mai citesc, dar nu pricep ce citesc. Mai oameni buni, 42% înseamnă aproape jumătate dintre ei. Ei știu să citească, însă nu pricep nimic. Luați exemplul recent: Hamas a atacat Israel. Israel atacă Fâșia Gaza. Știe cineva ce e Israel? Știe cineva că Israel

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul