Ce bine e acasă!
Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu.
Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă.
Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri.
Ce înseamnă “acasă”?
Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei.
Pe de altă parte, viața de părinte m-a învățat că acasă e locul în care îți crești, la rândul tău, copiii. Un acasă care nu mai e acasă, așa cum știai tu.
Doar bunicii copiilor noștri au mai rămas cu adevărat "acasă". Desigur, dacă stau să mă gândesc bine, poate nici pentru ei acest "acasă" nu este ceea ce amintirile lor de pe vremea când erau copii numesc "acasă".
Bine și dor
Unde e mai bine? În țară sau în afara?
E bine aici "în afara". Și dacă ar fi să o iau iar de la capăt, tot "afara" m-ar împinge soarta, mânată de așteptările mele, de personalitatea mea, de felul de a fi al meu, și de dorința ca ai mei copii să aibă un start în viață puțin mai previzibil, mai așezat.
"În țară" nu știu cum mai e de mult. În mintea mea nu au rămas decât himere și crâmpeie de amintiri. O plimbare pe malul râului, un pescuit la plută pe o baltă oarecare, o plimbare prin pădure în căutare de ghebe, un miros fin de gogoși făcute în casă, ceaiul cu biscuiți și dulceața de cireșe amare. Sau poate așa arată dorul?
Sunt pe deplin conștient că în țară oamenii nu își împart programul zilnic între pescuit gogoși, și plimbat dulcețuri. Și cel mai probabil se întreabă și ei, așa cum fac și eu, întrebări care vin de nicăieri și se îndreaptă pentru a se pierde fără sens, tot către nicăieri. Ei în țară, noi "în afara", dar și unii și ceilalți "acasă".
În loc de concluzie
Vă las cu o frântură din versurile lui G. Cosbuc:
Şi-ajuns în
ţară, eu te rog,
Fă-mi cel din
urmă bine:
Pământul
ţării să-l săruţi
Şi pentru
mine!
Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.