Treceți la conținutul principal

De câte jucării au nevoie copiii? Cât și când este prea mult?

De câte jucării au nevoie copiii?

Jucării de plus, mașinuțe, Lego, Playmobil, puzzle-uri, jocuri educative, cărți de joc, creioane, carioci, acuarele, hârtii, cartoane, materiale diverse, amintiri, pietre, scoici, pokémoni, figurine de plastic, bucăți de figurine de plastic, și nenumărate alte obiecte care se încăpățânează să aglomereze în permanență camerele copiilor. De cele mai multe ori, jucăriile, în incapacitatea lor de a încăpea într-un spațiu restrâns, se revarsa în afară, mai întâi pe hol, prin baie, și apoi coboară ușor în jos către living și bucătărie.🙈

Crăciunul, perioada sfântă de cumpărături

Și ca și cum asta nu ar fi suficient, se apropie și sărbătorile de iarnă, perioada magică din an în care, sub pretextul nașterii Domnului nostru Isus Hristos, mai adaugi o cantitate considerabilă de jucării. De la Moșu’, de la bunici, de la nași, de la școală, de la prieteni.

Moș Nicolae dă semnale timpurii

Înțelepciunea populară a aranjat sărbătorile de iarnă astfel încât să-ți dea un avertisment timpuriu, pentru a lua măsuri din timp. Îl ai la începutul lunii decembrie pe Moș Nicolae, care, înainte să te arunci cu capul înainte în nebunia cumpărăturilor de Crăciun, îți aruncă și el câteva cadouri pe jos, prin papuci și prin șosete. Nu cum crede lumea, că Nicolae e un moș bun care aduce el așa daruri la copii, că așa simte el că e bine, și că are și buget nelimitat. Nu. El vine cu cadouri doar ca să te atenționeze referitor la dezordinea ce va urma de Crăciun, când bugetele vor fi mult supra-dimensionate. 

De ce credeai că Moș Nicolae pune cadourile pe jos, în hol, acolo unde deja sunt 30 de perechi de papuci (de mers la școală, de mers prin casă, de mers la fotbal, de mers la hiking, papuci care au rămas mici însă îți place culoarea, papuci pe care i-ai cumpărat prea mari, însă la fel, îți place culoarea? De ce le pune el pe jos, exact în zona de trafic intens către școală și către serviciu? Exact, să te împiedici și să promiți măcar anul acesta că nu mai procedezi ca anul trecut. 😶

Ce înseamnă totuși prea multe jucării?

Două, zece, o sută? Și piesele de puzzle sunt jucării în sine, sau se numără fracțional? Prea mult înseamnă ceea ce copiii nu pot gestiona singuri, sau ceea ce tu ca părinte nu poți gestiona corespunzător fără a sacrifica nejustificat timpul care ar putea fi petrecut în alte moduri. Dacă copilul tău nu poate să-și facă ordine întrucât e depășit de situație, sau în condițiile în care îți petreci zilnic câte o oră strângând după el, atunci putem vorbi de „prea mult”. Desigur, există și opțiunea de a ascunde tot dezastrul într-un dulap, sau de a lăsa dezordine în casă. Aici nu mai e vorba de prea mult, ci de prea inconștient.

De ce au copiii atâtea jucării?

Nu aș vrea să trag concluzii în numele nimănui. Însă pot să-ți propun un joc, dacă tot vorbim de copii. Încearcă o săptămână să petreci cât mai mult timp cu copilul. Ia-l pe lângă tine, gătiți împreună, împăturiti hăinuțe împreună, stați de vorbă, faceți curat în casă, uitați-vă la un film de familie, ieșiți la o plimbare, mergeți cu bicicleta, faceți sport, ieșiți la cumpărături, desenați împreună, cântați. Și observa la sfârșitul săptămânii de câte jucării a avut nevoie cel mic. Concluzia cred că e evidentă.

să petreci cât mai mult timp cu copilul

Știu, nu ai timp. Nici eu nu am. Nimeni nu are. Avem cu toții timpul pe care îl avem. Însă într-adevăr nu avem timp și de copii, și de serviciu, și de casă, și de cuplu, și de celelalte activități care ne deconectează. Probabil e vorba despre asumare și despre alegeri. Ușor nu este. Însă soluția nu este nici să le cumperi încă o jucărie pentru că ai mai stat la serviciu peste program la o cafea cu prietenii/prietenete tale, sau că ai plecat la cumpărături și ai uitat să te mai întorci, sau că vrei să vorbești în liniște la telefon, sau să urmărești tu filmul tău preferat, sau să navighezi în neștire pe rețele de socializare.

Să ne asumăm să fim noi adulții, să nu ajungem în situația în care să trebuiască să ne cumparam și noi câte o jucărie de fiecare dată când nu avem timp pentru noi. La adulți jucăriile tind să fie ori mai scumpe, ori mai adictive, ori amândouă.

 Cum să scapi de jucării?

„One in, one out”. Adică pentru fiecare jucărie nouă, una veche trebuie să plece. Poți să-l încurajezi pe cel mic să ofere jucăriile altor copii, sau la vreo instituție (aici avem Crucea Roșie), care recondiționează și vinde la preț redus jucăriile, în scop caritabil.

Nicio curățenie fără sac menajer. Sacul menajer, fiind gol, are capacitatea aceea magică de a solicita tacit să fie umplut. Ca orice alt spațiu gol din casă. Câți dintre voi aveți în mobilă din casă un sertar sau un raft care este complet gol?! Niciunul, spațiile goale strigă să fie umplute. Același efect il are și sacul menajer. Fără să vrei, începi să-l utilizezi.

Încurajează-l pe cel mic să arunce lucrurile care nu-i mai trebuie. Și explică-i că dacă păstrează numai ce îi este cu adevărat drag, îi va fi mai ușor să-și facă curat în cameră. Și lasă-i sacul, în mod sugestiv, în mijlocul camerei. În scurt timp vei observa că va arunca și jucării pe care le-ai cumpărat astăzi.

Lasă-l să le arunce, mai importantă este lecția decât valoarea oricărei jucării.

Acestea sunt modalitățile mele. Și funcționează, în cea mai mare parte a timpului. De Crăciun nu mai funcționează. Încă mă gândesc la strategii. Ori să nu mai fac bradul de Crăciun să nu-i mai atrag atenția lu’ Moșu’, ori să îi îmbrac pe copii în ajun în haine de adulți, să-l fac pe Moșu să creadă că aici locuiesc numai bătrâni fără pretenții. Ori să-i las lu’ Moșu’ sub brad, pe lângă paharul de lapte și biscuiții pentru reni, un sac menajer.

Tu cum procedezi cu jucăriile? Și câte jucării crezi că sunt suficiente?


Te-ar putea interesa si:

7 criterii pentru a alege animalul de companie pentru copilul tau

10 modalitati de a-i face pe cei mici sa te asculte

Copii politicosi in 7 pasi simpli

Cum ii inveti pe copii ca aiba rabdare? 7 strategii verificate

Cate activitati sunt prea multe pentru copii?

Lasati copiii la televizor! 7 avantaje dovedite ale privitului la televizor

Bugetarea și gestionarea banilor în familie cu ajutorul fizicii cuantice


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Copilul tău ințelege ce citește? Proști da' mulți. Din ce în ce mai mulți

Au fost publicate rezultatele PISA. Ce face? Nu contează. Important e că e un procedeu standard de testare a cunoștințelor copiilor în vârstă de 15 ani din țările OCDE. OCD ce? Iar nu contează. Testele PISA verifică capacitatea de înțelegere a informațiilor și capacitatea copiilor de a rezolva probleme similare cu cele din viața reală. Și iar suntem aproape pe ultimul loc din Europa. După noi mai e doar Bulgaria, însă bulgarii au măcar all-inclusive, deci copiii au un viitor strălucit în HoReCa. Și nici asta nu e așa important, că nu e olimpiadă să concurăm unii cu alții. Alte câteva lucruri sunt relevante. Rezultat dezastruos, dar nu surprinzător 42% dintre copii nu înțeleg ce citesc, conform raportului. 42% dintre copii citesc, dacă mai citesc, dar nu pricep ce citesc. Mai oameni buni, 42% înseamnă aproape jumătate dintre ei. Ei știu să citească, însă nu pricep nimic. Luați exemplul recent: Hamas a atacat Israel. Israel atacă Fâșia Gaza. Știe cineva ce e Israel? Știe cineva că Israel

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul