Treceți la conținutul principal

Cum îi înveți pe copii să aibă răbdare? - 7 strategii verificate

Cum îi înveți pe copii să aibă răbdare? 7 strategii verificate

Câteodată copiii, cel puțin ai mei, nu au nicio percepție asupra realității temporale. Dacă le spun, măcar în treacăt, că poate la anul în vacanța de vară mergem la mare, la munte sau la bunici, nu trece un minut și deja au geanta pregătită cu jucării de plajă, bețe de hiking, pantaloni scurți și pălăriuțe. Și zic asta acum, la început de noiembrie.  🔫

Poate alți copii sunt mai răbdători, își pun reminder-e pentru luna iulie sau își țin un jurnal ceva. Nu știu.  

Pe de o parte, nerăbdarea e bună, întrucât denotă entuziasm și motivație. Pe de altă parte, nu am cum să nu-mi fac griji pentru viitorul copiilor. Cum vor putea dragii de ei sa lucreze în fiecare zi de la 9 la 5, așteptând salariul care va să vină după 30 de zile?! Așa cum îi percep acum, cred că după o oră de serviciu, din care 45 de minute de pauza de cafea, se aliniaza la rând la caserie, dacă vor mai exista casierii atunci în viitor. 

Prevăzător fiind, am identificat câteva strategii care îi ajută pe cei mici să-și dezvolte acest al șaselea simț, răbdarea. Pentru cazurile în care casieriile nu vor mai exista 😊 

1. Fa-i clătite 

Insă nu-l lăsa la televizor până când sunt clătitele gata. Implică-l și pe cel mic. Nu zic să îi dai de treabă, însă ține-l lângă tine, să vadă cât durează tot procesul. De la pregătit făina, zahărul, laptele, ouăle, esența etc., până la amestecarea compoziției, încălzirea tigăii, etc. Se poate ca în timp ce tu deschizi punga de făină, să te întrebe înopinat: „Sunt gata clătitele?”. Atunci e momentul să apelezi la capacitatea lui de discernământ, întrebându-l exact aceeași întrebare: „Tu ce spui, sunt gata?”. Își va da seama instantaneu de trei lucruri:

  1. Clătitele nu sunt gata
  2. Intrebările nu grăbesc procesul
  3. Va trebui să aibă răbdare

Va învăța în cele din urmă că lucrurile bune sunt rezervate celor ce știu și sunt dispuși să aștepte.

2. Încurajează-l să respire adânc

La adulți cică funcționează. E ca un mic buton de restart. Dacă lucrurile nu merg așa cum ți-ai planificat (de exemplu când în drum spre oriunde, izbucnesc plânsete de pe bancheta din spate a mașinii, că cineva și-a uitat nu știu ce), învață-ți copilul să respire adânc. Respiră adânc alături de el. La noi în familie, de obicei când eu încep să respir adânc, încurajându-mi copiii să facă la fel, cred că ei consideră că am luat-o razna cu vreun curent dintr-asta feng shui sau montessori și se liniștesc, pentru a nu-mi agrava situația. Cred eu.

3. Spune-i o poveste 

O poveste în care zâna sau prințul sau orice personaj principal a avut răbdare, pentru a-și duce la îndeplinire nu știu ce demers. Și cum a reușit ea sau el, sau poate amândoi, doar datorită faptului că au fost răbdători. Inventează ceva dacă nu știi nicio poveste relevantă. 

4. Laudă-i eforturile

Chiar și nouă adulților ne face plăcere atunci când cineva ne recunoaște eforturile. Cu atât mai important este pentru copil. Atunci când acesta depune un efort incredibil de a aștepta sau de a lucra încet și meticulos la ceva anume, laudă-l. Nu e vorba despre cultivarea vreunui reflex pavlovian, ci doar de încurajarea celui mic. Cei mici au nevoie de confirmarea noastră în procesul lor de învățare.

5. Distrage-i atenția

Așteptarea poate fi grea, însă asta nu înseamnă că trebuie să fie și plictisitoare. Dacă aștepți la un cabinet medical, de exemplu, ia și o carte cu tine sau poate câteva foi și creioane de colorat sau un puzzle. Vei vedea că timpul zboară mult mai repede și mai plăcut. Și efortul din partea ta e minim.

6. PDCA

Recunosc că acronimul ăsta e din viața mea de corporatist. Plan, Do, Check, Act. Adică?! Să luăm un exemplu la întâmplare. Sau poate nu
chiar la întâmplare, ci unul care îmi e drag mie: împerecherea șosetelor după spălat. Cere-i celui mic să planifice împerecherea șosetelor, când i se pare lui că are mai mult curaj. Urmează apoi în mod firesc împerecherea șosetele (partea de „Do”). Apoi îl verifici. Ori când e prea liniște în camera lui, ori când se aud zgomote care nu au nicio legătură cu șosetele. Dacă șosetele sunt gata, nu rămâne nimic de făcut decât de sărbătorit. Dacă șosetele sunt împerecheate în proporție de orice sub 50% (limita e flexibilă), atunci verifică (Verifică) ce s-a întâmplat. Poate l-ai acoperit pe cel mic de șosete și a fost prea mult pentru el de gestionat. Poate erau amestecate șosete de la toți membrii familiei, și atunci sarcina era prea complicată. Poate era televizorul deschis și i-a distras atenția. Și multe alte motive. Data viitoare asigură-te că elimini factorii perturbatori (Acționează) și reia ciclul de PDCA. 

7. Amână recompensa

Asta nu înseamnă să-l faci să aștepte până la Crăciun prăjitura pe care i-ai promis-o în prima zi de școală. Însă poți să îi oferi o prăjitură după un hiking de 2-3 ore sau după o oră de curățenie în casă. Așa va învăța să aștepte și în același timp că recompensele vin ca urmare a unui efort, oricare ar fi acela.  

Și atunci când nimic nu merge, poți oricând să aplici cea mai simplă strategie, dezvoltată și implementată din cele mai vechi timpuri, și anume: te încrunți puțin, te foiești de pe un picior pe altul și îi spui pe un ton categoric: „Dar ai, dom'le, răbdare!”. S-ar putea să funcționeze. Depinde acum și cât de disfuncțională e familia. 😊


Te-ar putea interesa si:

7 criterii pentru a alege animalul de companie pentru copilul tau

10 modalitati de a-i face pe cei mici sa te asculte

Copii politicosi in 7 pasi simpli

De cate jucarii au nevoie copiii?

Cate activitati sunt prea multe pentru copii?

Lasati copiii la televizor! 7 avantaje dovedite ale privitului la televizor

Bugetarea și gestionarea banilor în familie cu ajutorul fizicii cuantice


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Copilul tău ințelege ce citește? Proști da' mulți. Din ce în ce mai mulți

Au fost publicate rezultatele PISA. Ce face? Nu contează. Important e că e un procedeu standard de testare a cunoștințelor copiilor în vârstă de 15 ani din țările OCDE. OCD ce? Iar nu contează. Testele PISA verifică capacitatea de înțelegere a informațiilor și capacitatea copiilor de a rezolva probleme similare cu cele din viața reală. Și iar suntem aproape pe ultimul loc din Europa. După noi mai e doar Bulgaria, însă bulgarii au măcar all-inclusive, deci copiii au un viitor strălucit în HoReCa. Și nici asta nu e așa important, că nu e olimpiadă să concurăm unii cu alții. Alte câteva lucruri sunt relevante. Rezultat dezastruos, dar nu surprinzător 42% dintre copii nu înțeleg ce citesc, conform raportului. 42% dintre copii citesc, dacă mai citesc, dar nu pricep ce citesc. Mai oameni buni, 42% înseamnă aproape jumătate dintre ei. Ei știu să citească, însă nu pricep nimic. Luați exemplul recent: Hamas a atacat Israel. Israel atacă Fâșia Gaza. Știe cineva ce e Israel? Știe cineva că Israel

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul