Treceți la conținutul principal

7 criterii esentiale pentru a alege animalul de companie potrivit pentru copilul tau

Inca de la inceput doresc să clarific faptul că nu încurajez comerțul cu animale de companie. Faptul că noi oamenii putem articula trei cuvinte, nu ne face superiori animalelor. Ca principiu, nimeni nu ar trebui să aibă dreptul de a cumpăra o altă ființă, chiar dacă este vorba despre un animal de companie. 😡

Magazinele de animale de companie sunt o rușine, și oricine îmi spune că au doar animale și păsări salvate din grădini zoologice, de pe autostrăzi aglomerate sau din mâinile stăpânilor abuzivi, minte.

Dacă iti doresti un animal de companie pentru copilul tau, mergi la țară, viziteaza-ți bunicii, și cu siguranță vei găsi un cățeluș care te va iubi și pe care îl vei iubi. Totuși, ai grijă! Sa nu iei niciodata un cățeluș care inca depinde de mama sa! Lasa-l să crească putin până devine independent, și abia atunci îl poti aduce acasă. Dacă desparti un catelus de mama lui atunci cand e micut, atunci nu meriti sa ai un animal de companie.

Dacă, totuși, reușesti să găsesti o modalitate de a avea un animal de companie fără să faci vreun rău, vei găsi mai jos un ghid cuprinzător care te va ajuta să alegi animalul potrivit.

Mărimea contează! 😁

Da, chiar și atunci când vine vorba despre animale de companie. Odată ce ai decis să ai un animal de companie, această alegere este pe viață. Animalul de companie devine o parte a familiei tale, învățându-i copiii tai despre responsabilitate, iubire și prietenie. Ia în considerare vârsta copiilor tai, temperamentul lor, mărimea spațiului de locuit, dacă ai grădină, și așa mai departe. Un șoarece de casă ocupă puțin spațiu, este liniștit, pufos și drăgălaș. Dar nu știu dacă este alegerea potrivită pentru un copil de 3 ani care nu poate face diferența dintre o jucărie de pluș și un animal viu.

La fel, dacă doresti un cățeluș drăgălaș doar pentru că este mic și adorabil, fără să iei în considerare că în 2-3 ani va crește cat unui urs, poate doresti să iti reevaluezi strategia de achiziție.

Ia in considerare stilul de viata al copilului tau

Dacă ai un copil activ și responsabil, poate nu este o idee rea să te gandesti la un câine ca animal de companie. Insa dacă prietenii cei mai buni ai copilului tau sunt canapeaua și telecomanda, un hamster sau un pește de acvariu ar putea fi mai potrivit. Cu toate acestea, chiar dacă unele animale de companie sunt mai mici, asta nu înseamnă că nu au nevoie de îngrijire. După trei zile, chiar si culcusul celui mai curat hamster începe să miroasă ca o toaletă publică, iar peștii vor încerca să învețe un nou stil de înot, cel cu burta in sus.

Ai grijă de alergii

Unele persoane pot avea reacții alergice severe la părul de pisică sau câine. Ia în calcul alergiile copilului tau înainte de a face marele pas. Procedura de returnare, schimb sau service nu este chiar la fel ca în cazul mașinilor de spălat. Mașinile de spălat nu latră, nu mușcă, nu lasă păr pe covor, nu suferă și nu se atașează. Cel puțin majoritatea dintre ele.😀

Potrivirea personalităților

Animalele de companie au personalități diferite, ca si oamenii. Dacă ai un copil activ și responsabil, un câine ar fi alegerea potrivită. Dacă copilul tau este conectat in permanenta la tabletă, televizor sau telefon mobil, atunci un pește (poate chiar si un macrou congelat) ar fi mai potrivit. 🐟Pentru copiii pretențioși recomand cu căldură o pisică🐱; să vadă si ei cum este să trăiască cu o creatură mai pretentioasa ca ei în casă. Pentru visători, un fluture🦋. Și pentru cei impulsivi și necugetați, aș recomanda o muscă pentru a le perturba somnul de după-amiază. 😁 Există o opțiune pentru fiecare.

Timpul disponibil

Animale de companie au nevoi diferite. Cu toate acestea, toate au nevoi, iar toate nevoile implică timp. Gândeste-te cu sinceritate cât timp poate aloca copilul tau pentru a avea grijă de animalul de companie și pentru a interacționa cu el. Dacă, după entuziasmul de a primi ceva nou, copilul tau se deconectează de jucăria sa nouă, vei avea o responsabilitate suplimentară în plus față de job, casă și copii.

Documenteaza-te

Înainte de a decide ce și cum, fa-ți temele temeinic. Cauta informații despre nevoile specifice ale animalului de companie, despre comportamentul acestuia, despre nutriție și despre varsta maxima la care pot ajunge aceste animalute. Mai presus de toate, fii sincer(a), și dacă doresti un animal de companie pentru copilul tau din unul dintre motivele de mai jos, iti sugerez să te gândesti puțin:

  • Ai promis micuțului din lipsa de ocupatie
  • Micuțul face crize de tantrum când treci pe lângă un magazin de animale de companie
  • Ti se pare distractiv sau cool
  • Nu știi ce altceva să-i ceri lui Moș Crăciun, intrucat i-ai cumparat deja toate jucariile posibile
  • Copilul tau se plictisește
  • Copilul vecinului are un animal de companie, iar al tau nu are
  • Copilul tau se poarta frumos cu animalele, nu mușcă sau latră la ele😉
Reține că achiziționarea unui animal de companie este o decizie majoră cu profunde implicații pozitive pentru copilul tau. Un animal de companie nu este o jucărie, și cu atât mai puțin un obiect returnabil. Dar dacă esti convins că copilul tau este pregătit emoțional pentru un animal de companie, nu pot decat sa te felicit. Go for it!

Te-ar putea interesa si:

10 modalitati de a-i face pe cei mici sa te asculte

Copii politicosi in 7 pasi simpli

Cum ii inveti pe copii ca aiba rabdare? 7 strategii verificate

De cate jucarii au nevoie copiii?

Cate activitati sunt prea multe pentru copii?

Lasati copiii la televizor! 7 avantaje dovedite ale privitului la televizor

Bugetarea și gestionarea banilor în familie cu ajutorul fizicii cuantice


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Copiii nu se educa pe internet. Nu te mai lăsa mințit!

  Ești mămică și scrii un blog. De parenting, desigur. Și undeva, în alt colț al lumii, există o altă mamă, care citește ceea ce scrii tu. Sau de ce nu, un tatic. Tu scrii ceea ce știi că se citește, faci optimizări de căutare (SEO), faci analiză de cuvinte cheie, inserezi etichete și meta-descrieri, optimizezi site-ul pentru o indexare mai rapidă, și îți promovezi conținutul pe orice platformă media. Pentru notorietate, faimă, sau pentru bani.  Însă de partea cealaltă a internetului, cealaltă mamă, care citește ce scrii tu, nu știe nimic de indexare și de page rank. Și nici nu o interesează. Pe ea o interesează să afle informații relevante care să-i facă viața de mamă mai ușoară. Sau poate caută doar relatări sincere cu care poate rezona, în efortul de a-și valida că nu e singură, că nu e insuficientă, și că va fi bine. Însă tu, fără scrupule și fără repere morale, îi dai înainte cu ghidul tău pentru o „educație parentală eficientă”: Crește stima de sine a copilului Știi măcar ce înse

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul