Politetea poate fi un lucru marginal, unii ar spune că e și de modă veche. Nu ne mai scoatem palaria în fața unei doamne, poate și datorită faptului că nu mai purtăm pălării, cei mai mulți dintre noi. Nu mai sărutăm mâinile doamnelor când facem cunoștință, poate de frica curentului feminist, sau de ce nu, de frica virușilor de la televizor care ne învață cum să ne spălăm pe mâini. Nu mai cedăm locul în mijloacele de transport celor mai în vârstă, deoarece mulți dintre noi nu mai mergem cu mijloacele de transport în comun, iar cei ce o fac se plâng de permanenta persoanelor în vârstă în acele mijloace de transport. Nu mai spunem “te rog” și “mulțumesc” celor dragi de lângă noi, ori din graba, ori din conveniența. Ori ca o masura de crestere a eficientei, intrucat e mult mai usor si dureaza mai putin sa spui “da-mi sarea”, decât sa-ti pieri timpul cu o intrebare lunga si complexa de genul “Îmi dai puțin sarea, te rog?”.
De fapt, politetea face o mare diferență. Atât pentru noi ca adulți, cât și pentru felul în care copiii noștri învață să devină adulți funcționali, și în care interacționează deja cu lumea lor mică. Politetea nu e obligatorie totuși, e o alegere. Se poate trăi și fără politete, și văd exemple în jurul meu din ce în ce mai multe din păcate. Așa cum se poate trăi și fără citit, și fără empatie, și fără inteligența emoțională, și fără respect pentru părinți.
Totuși, dacă îți dorești ceva mult pentru copiii tăi, am pentru tine 7 sfaturi care te vor ajuta cu siguranță să cultive politetea în portofoliul lui micuț de comportamente.
1. Fii un părinte politicos
Așa cum am mai amintit și în alte articole, copiii copiază comportamentele observate la părinți. Dacă tu spui „te rog” și „mulțumesc”, și ei vor face la fel. E atât de simplu!
2. Învăța-l să asculte
Politetea nu se manifestă numai prin cuvinte. Să fii atent la ceea ce spune celălalt e de asemenea o manifestare a politetii. Învată-l pe cel mic să aibă răbdare și să asculte ce are celălalt de spus. În aceeași măsură, ascultă și tu cu răbdare ce are de spus cel mic. De multe ori nu avem răbdare, suntem grăbiți, sau avem convingerea că le știm pe toate. Și nu mai ascultăm. Avem însă pretenții la cei mici să ne asculte cu sfintenie. Nu merge așa. Politetea nu e un drum cu sens unic.
3. Întrerupe conversația, însă manierat
Uneori copiii sunt o explozie de entuziasm. Îi văd pe cei trei copiii ai mei, în special când vin de la școală, cum încep să vorbească toți odată, chiar înainte de a intra în casă, și chiar înainte să verifice dacă interlocutorul lor, adică eu, sunt sau nu prin preajma. Au multe de povestit, și nu își permit să piardă nici un minut. Îi întrerup atunci subtil, zicându-le simplu „bună ziua” 😊. Ei se opresc surprinși, și mă salută pe rând, sau toți odată. Odată ce le-am scurt-circuitat avalanșa lingvistică, le spun că atunci când se adresează cuiva, e civilizat să stabilească contactul vizual, și dacă întrerup vreo activitate, să spună ceva, orice, care să mimeze că le pasă. Ceva de genul: „scuze”, sau „ai timp”, sau orice altceva care să-mi dea de bănuit că observă diferența între un școlar care e acasă la orele 14:00, și un corporatist în home office, care mai are încă 3 ore de muncă, cel puțin. 😊
4. Manierele la masa
Învată-l bunele maniere, constant și în permanență. Dacă i-ai spus o singură dată să nu-și bage mâinile în ciorbă (au ei motivele lor se pare), nu e suficient. Spune-i iar și iar, până învață. Explică-i și de ce nu e frumos. Și continuă la fel și când se aruncă la masă înfulecând ca și cum nu a mai mâncat de 5 zile, fără să îi aștepte și pe ceilalți. Și când mănâncă cu gura deschisă, sau mai rău, când râde cu mâncarea în gură. Și așa mai departe. Nu e vorba de reguli, nu e vorba de „asa da” și „asa nu”, ci este vorba despre a-l respecta pe celălalt de lângă tine. Și când sfaturile nu funcționează, recunosc că mai bag și eu mâna în ciorbă, și vorbesc tare cu mâncarea în gură, să-și observe comportamentul prin intermediul meu. 😊
5. Biletele cu „mulțumesc”
În era tehnologiei, ceva scris de mână e un lucru rar, însă cu atât mai important și de efect. Încurajează-ți copilul să deseneze, să scrie biletele, prin care să își arate aprecierea, atât față de tine ca părinte, cât și față de frațiori sau surioare. Copiilor le place să deseneze, și le place să pregătească „ceva special” pentru mama sau pentru tata. Dă-le șansa să-și exprime emoțiile într-un mod plăcut și constructiv.
6. Învată-l respectul față de cei mai în vârstă
Învată-l să li se adreseze celor mai în vârstă cu respect, folosind „Domnul” sau „Doamna”. Învată-l că nu e frumos să le zică pe nume cu excepția cazurilor în care acele persoane își dau explicit acordul. Și în nici un caz, atunci când vorbește la persoana a 3-a, nu se cade să se refere la alte persoane cu apelativul „asta”.
7. Invata-l să împarta
Explica-i cum împărțitul jucăriilor îi face fericiți pe ceilalți. Și învață-l să ceară politicos la rândul lui atunci când vrea să împrumute ceva de la ceilalți. Cu o mică remarca aici: învață-l că are și dreptul de a nu împărți. Poate e vorba de un lucru personal, de o jucărie preferată, de care este atât de atașat, încât nu vrea să o împartă. Și e ok să fie așa. Nici eu nu aș încuraja pe cineva să împartă periuța de dinți 😊
Sper să te ajute, și sper ca omulețul tău să devină un adult responsabil.
Te-ar putea interesa si:
7 criterii pentru a alege animalul de companie pentru copilul tau
10 modalitati de a-i face pe cei mici sa te asculte
Cum ii inveti pe copii ca aiba rabdare? 7 strategii verificate
De cate jucarii au nevoie copiii?
Cate activitati sunt prea multe pentru copii?
Lasati copiii la televizor! 7 avantaje dovedite ale privitului la televizor
Bugetarea și gestionarea banilor în familie cu ajutorul fizicii cuantice
