Treceți la conținutul principal

Lăsați copiii la televizor! 7 avantaje dovedite ale privitului la televizor

  

Lăsați copiii la televizor! 7 avantaje dovedite ale privitului la televizor

Cât timp îi lăsăm pe copii la televizor?

O oră, două, zece? Toți copiii odată sau fiecare pe rând? Și tableta și telefonul mobil sunt și ele televizoare? Și care copii? Ai mei, ai tăi, ai lor? Și la ce vârstă? Și la ce anume îi lăsăm să se uite la televizor? Supravegheați sau nesupravegheați?

Prea multe întrebări, prea multe criterii. Avem noroc de Academia Americană de Pediatrie, care ne scutește de efortul de a gândi, și ne răspunde direct la întrebarea principală, cât timp au voie copiii la calculator: "După vârsta de 2-3 ani, privitul la televizor nu mai reprezintă o problemă atât de mare, atât timp cât nu se fac excese și este vorba doar de una, maxim 2 ore pe zi."

Deci este permis, dar cu moderație. Ca și cu alcoolul, tutunul și jocurile de noroc. Aștept cu interes sfatul Academiei Americane de Pediatrie și în aceste cazuri.

Acum că ne-am lămurit că privitul la televizor „nu mai reprezintă o problemă atât de mare”, să abordăm așadar avantajele privitului la televizor:

1. Lasa-l, draga, că învață!

A învățat o limbă străină de la televizor. Știe să numere deja până la trei. În engleză! Extraordinar, nu-i așa?! Nu știe încă să zică te rog sau mulțumesc în română, însă știe engleza. Într-adevăr, mai scoate și niște sunete ciudate din când în când, dar nu e deranjant. Și a mai învățat și câteva cuvinte sau propoziții scurte precum „fachiu”, „facof” sau „stiupid_bici”. Nu știi exact ce înseamnă, însă te gândești că a trecut poate la cifra 4, sau poate a trecut de 10, cine știe?! Copiii învață repede.

2. Doar se uită la desene animate

Lumea rea spune că televizorul îl agită pe copil. Nu e adevărat. Cel puțin nu în totalitate. Îl agită doar când este foarte mic. Apoi se calmează într-un așa fel încât după 30 de minute de televizor umblă ca o umbră prin casă, clipind aritmic și păgubos, și uitându-se în jur ca și cum ar fi venit pentru prima dată în vizită în casa lui. Dar îl liniștește. Și cine nu își dorește copii liniștiți?! Trebuie doar să aștepți să crească puțin.

3. Doarme mai bine

somnul e foarte important pentru copii

După ce îl uiți pe copil în fața televizorului, constați că doarme mai bine. Înainte când îl țineai în brațe, când povesteai amândoi amintindu-vă ce s-a întâmplat în ziua respectivă, când îi mai citeai câte o poveste, dura incomparabil mai mult să adoarmă. Acum doar pornești televizorul, și la un moment dat, când mergi să-l verifici, constați că doarme profund. Sau cel puțin zace nemiscat în aceeași poziție. Dar și asta e o formă de odihnă.

Și știm cu toții că somnul e foarte important pentru copii, pentru a crește mari și sănătoși.

4. Nu se uită la televizor, doar îl lăsăm deschis

Fiecare familie e diferită, și fiecare familie are regulile sale. Unii își uită copiii în fața televizorului, alții le impun limite clare, și o a treia categorie nu le permite copiilor să petreacă timp în fața televizorului. Însă majoritatea lasă televizorul să funcționeze undeva în fundal, pe un „canal” oarecare. De cele mai multe ori, un canal de știri.

Pe copil nu-l interesează Schengen, bugetul pe anul următor, inflația cumulativă sau creșterile de taxe, deci probabilitatea ca acesta să se uite la televizor e nulă. Doar îl mai auzi prin casă cântând câte un cântecel: „Farmacia inimii, Catena” sau ceva cu „fortifikat”... Crezi că se pregătesc de serbare la școală, și îi învață cântecele. Și în loc să mulțumească pentru masa, îți zice cu glasul său mic: „Prea bun, prea ca la țară”. Ce drăguț!

5. Mănâncă mai bine

De fapt, când stă în fața televizorului mănâncă tot ce prinde, fără să conștientizeze. Și mănâncă mult. Dar cine își dorește un copil plăpând care nu are poftă de mâncare. Doamne ferește! Mai bine mult, variat, și inconștient.

Nu are poftă de mâncare, pornește televizorul!

6. Spațiu sigur de dezvoltare

copilul se identifică cu personajele

Se uită doar la desene animate. Nu la filme care conțin violență sau limbaj nepotrivit. Prin intermediul desenelor animate copilul se identifică cu personajele, îi ajută să înțeleagă situații complexe de viață, să empatizeze, să-și dezvolte discernământul, să învețe noțiuni elementare despre ce este bine și ce este rău și așa mai departe.

Există și un risc marginal ca, copilul să învețe din Tom & Jerry că e ok să-ți calci cu bicicleta cel mai bun prieten, și să rămâneți totuși prieteni. De oricâte ori îl calci. Cu bicicleta, sau cu orice altă jucărie pe care i-o va cumpăra mami și tati, corespunzătoare stadiului de dezvoltare fiziologică a copilului.

7. Dezvoltare socială

Privitul la televizor îl ajută pe copil să socializeze. Privind aceleași desene animate, copilul va socializa mai bine la grădiniță sau la școală, după caz, povestind împreună și împărtășind opinii. În ziua de astăzi toți copiii se uită la televizor, și dacă îi interzici copilului tău să se uite la televizor, e ca și cum l-ai programa pentru stigmatizare socială veșnică. Prin „toți copiii” înțelegem „toți copiii care se uită la televizor” în timp ce ceilalți copii se joacă afară în parc cu alți copii, desigur.

Tu cât îl lași pe puiul tău să se uite la televizor?

@Disclaimer: Am avut și noi de câteva ori șansa în perioada cu mascuțele, lucrând de acasă, când copiii erau trimiși de la școală acasă de frică unui strănut mai puternic al vreunui coleg de clasă, de a ne lăsa copiii la televizor și de a ne bucura pe deplin de toate avantajele acestei activități, care, nu-i așa, „nu mai reprezintă o problemă atât de mare”. Însă mai lucrăm la atenuarea avantajelor...


Te-ar putea interesa si:

7 criterii pentru a alege animalul de companie pentru copilul tau

10 modalitati de a-i face pe cei mici sa te asculte

Copii politicosi in 7 pasi simpli

Cum ii inveti pe copii ca aiba rabdare? 7 strategii verificate

De cate jucarii au nevoie copiii?

Cate activitati sunt prea multe pentru copii?

Bugetarea și gestionarea banilor în familie cu ajutorul fizicii cuantice


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Copilul tău ințelege ce citește? Proști da' mulți. Din ce în ce mai mulți

Au fost publicate rezultatele PISA. Ce face? Nu contează. Important e că e un procedeu standard de testare a cunoștințelor copiilor în vârstă de 15 ani din țările OCDE. OCD ce? Iar nu contează. Testele PISA verifică capacitatea de înțelegere a informațiilor și capacitatea copiilor de a rezolva probleme similare cu cele din viața reală. Și iar suntem aproape pe ultimul loc din Europa. După noi mai e doar Bulgaria, însă bulgarii au măcar all-inclusive, deci copiii au un viitor strălucit în HoReCa. Și nici asta nu e așa important, că nu e olimpiadă să concurăm unii cu alții. Alte câteva lucruri sunt relevante. Rezultat dezastruos, dar nu surprinzător 42% dintre copii nu înțeleg ce citesc, conform raportului. 42% dintre copii citesc, dacă mai citesc, dar nu pricep ce citesc. Mai oameni buni, 42% înseamnă aproape jumătate dintre ei. Ei știu să citească, însă nu pricep nimic. Luați exemplul recent: Hamas a atacat Israel. Israel atacă Fâșia Gaza. Știe cineva ce e Israel? Știe cineva că Israel

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul