"Dar nu așa se mănâncă înghețata! Nu i-ai mai dat înghețată până acum?”. Cu toții cunoaștem acele mămici din parc care le știu pe toate despre orice, și în special despre copiii tăi. Acele mămici private probabil, de o educație elementară, care simt nevoia instinctivă să te sfătuiască, în baza unor reguli nescrise, doar de ele știute.
Dar problema nu e a lor. Ci a celorlalte mămici care ascultă, se conformează, și nu schițează nicio urmă de ripostă.
De unde nevoia aceasta inconștientă și iresponsabilă a părinților de a urma fără discernământ norme sociale puternic documentate pe Facebook sau sfaturi primite gratuit în parcuri, magazine sau pe stradă? Nu spun că normele sociale nu-și au rostul, altfel am trăi în epoca de piatră. Dar mă aștept la un efort intelectual cât de mic pentru a decide noi pentru noi dacă ceea ce ni se transmite de către ceilalți părinți și de către mass-media are sens sau nu.
De câte ori nu te-ai aflat în situația de a primi sfaturi de la cei din jurul tău referitor la cum să-ți crești copiii? Cine a stabilit aceste norme ca fiind general aplicabile, și de ce cei mai mulți dintre părinți le acceptă fără să le treacă mai întâi prin filtrul propriu?
Am constatat că majoritatea părinților ascultă orbește de alții, din două mari motive:
- Pentru că vor să fie acceptați, vor să facă parte din „trib”; sau poate nu vor, însă le este frică să-și exprime o opinie contrară, de teama de a nu fi judecați de ceilalți. 😒
- E mai ușor să cedeze responsabilitatea către cei care au făcut regulile sau către cei care își exprimă mai vocal propria opinie, oricine ar fi aceia; dacă ceva nu merge bine, e mai ușor să zici „Pai așa am fost învățat(a) să-mi cresc copiii, nu e vina mea”. 🙈
.png "responsabilitatea de parinte")
Problema aici este că, fie că vorbim de teama de neacceptare, fie că vorbim de delegarea responsabilității, rezultatul e greșit din start. Dacă faci compromisuri de la instinctele tale ca părinte, faci compromisuri de la fericirea copiilor tăi. Încă o dată, nu spun că normele sociale și sfaturile nu sunt bune, doar că trebuie să filtrezi și să decizi ce e mai bine pentru copiii tăi, desigur, fără a intra în conflict cu alegerile de parenting ale celorlalți părinți. Fiecare e liber să-și crească copiii cum consideră, atâta timp cât nu afectează libertatea celorlalți părinți de a-și crește copiii și atâta timp cât copiii unora nu îngreunează libertatea de exprimare, de socializare și de dezvoltare a copiilor altor părinți.
Parenting autentic
Să fii un părinte autentic înseamnă să te cunoști pe tine mai întâi de toate și apoi să le permiți copiilor tăi, sau mai bine spus, să îi încurajezi să facă la fel. Fiecare copil are individualitatea sa, cu pasiuni, calități și provocări personale. Eu am trei copii, toți crescuți la fel, cu aceeași grijă și aceeași dragoste, în același mediu, cu aceleași reguli. Și sunt atât de diferiți! Ca niște omuleți în miniatură, încercând să-și exprime fiecare individualitatea.
Copiii trebuie să aibă încredere în ei, atât. Să știe că sunt perfecți așa cum sunt, că sunt iubiți și acceptați. În loc să le impunem reguli stricte și de multe ori prea puțin justificate, eu am ales să-mi cresc copiii după regulile mele proprii, susținute sau nu de normele sociale. Nu e ușor, însă e ceea ce trebuie să fac. Părerea celorlalți rămâne doar atât: o părere. Cât timp nu fac rău nimănui, cât
timp copiii mei nu jignesc, nu disconsideră și nu îngreunează libertatea de a fi a celorlalți copii, totul e în regulă.
Așteptările convenționale
În general, mămicile sunt copleșite sub presiunea normelor sociale în ceea ce privește parenting-ul. Nu toate, doar în general. Poate și datorită faptului că ele sunt cele care, în general, au grijă de copii. Și nu e de mirare că sunt copleșite. Dacă te uiți pe Facebook (aka Meta), Twitter (aka X), TikTok, și mai ales pe faimoasele grupuri de mămici de pe WhatsApp, pare că viața altor mămici e fără cusur, cu casă curată în permanență, cu copiii crescuți frumos, îmbrăcați frumos, care cântă la pian, pictează, recită poezii și așa mai departe. Mămici în permanență aranjate și coafate, care pe lângă „personal care” și parenting, mai au timp să și croșeteze, să facă salate sănătoase, să citească o carte bună, și să-și bea cafeaua pe undeva prin Tenerife, înainte de a-și lua copiii de la școală în jur de ora 12:00.
E ușor pentru celelalte mămici să creadă că ele sunt insuficiente, că nu procedează cum trebuie. Și prin urmare, sunt tentate să creadă că merită să primească sfaturi, de oriunde și de la oricine, și că sunt obligate să le urmeze, dacă vor și ele cafea în Tenerife. Tot până la ora 12:00. 🌴
Ce e de făcut?
Simplu, ai încredere în tine. Tu ești mamă sau tată, tu îți crești copiii cum știi cel mai bine. Poți primi și sfaturi, însă doar atunci când le soliciți. Puțini sunt cei care îți dau sfaturi din inimă și cu total dezinteres. Cei mai mulți îți vor da sfaturi pentru a-și valida propria poveste de viață.
Și asumă-ți rolul de părinte. Nu vei reuși așteptând mereu sfaturile obosite ale altora și crezând orbește în alții."
Te-ar putea interesa si:
Gradinita Waldorf sau Montessori?
Cum faci bani de acasa garanta, cand ai copii
Prosti da' multi. Din ce in ce mai multi
Cutremur, explozii solare, cyber attack! Cum te pregătești de o catastrofă naturală
Copiii cu cine votează?
Abuzurile împotriva copiilor, radiografia unui stat eșuat
Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.
.png "responsabilitatea de parinte")