Treceți la conținutul principal

Fii părinte pentru copilul tău! Nu mai asculta de sfatul altora!

Nu mai asculta de sfatul altor mamici

"Dar nu așa se mănâncă înghețata! Nu i-ai mai dat înghețată până acum?”. Cu toții cunoaștem acele mămici din parc care le știu pe toate despre orice, și în special despre copiii tăi. Acele mămici private probabil, de o educație elementară, care simt nevoia instinctivă să te sfătuiască, în baza unor reguli nescrise, doar de ele știute. 

Dar problema nu e a lor. Ci a celorlalte mămici care ascultă, se conformează, și nu schițează nicio urmă de ripostă.

De unde nevoia aceasta inconștientă și iresponsabilă a părinților de a urma fără discernământ norme sociale puternic documentate pe Facebook sau sfaturi primite gratuit în parcuri, magazine sau pe stradă? Nu spun că normele sociale nu-și au rostul, altfel am trăi în epoca de piatră. Dar mă aștept la un efort intelectual cât de mic pentru a decide noi pentru noi dacă ceea ce ni se transmite de către ceilalți părinți și de către mass-media are sens sau nu.

De câte ori nu te-ai aflat în situația de a primi sfaturi de la cei din jurul tău referitor la cum să-ți crești copiii? Cine a stabilit aceste norme ca fiind general aplicabile, și de ce cei mai mulți dintre părinți le acceptă fără să le treacă mai întâi prin filtrul propriu?

Am constatat că majoritatea părinților ascultă orbește de alții, din două mari motive:

  1. Pentru că vor să fie acceptați, vor să facă parte din „trib”; sau poate nu vor, însă le este frică să-și exprime o opinie contrară, de teama de a nu fi judecați de ceilalți. 😒
  2. E mai ușor să cedeze responsabilitatea către cei care au făcut regulile sau către cei care își exprimă mai vocal propria opinie, oricine ar fi aceia; dacă ceva nu merge bine, e mai ușor să zici „Pai așa am fost învățat(a) să-mi cresc copiii, nu e vina mea”. 🙈
responsabilitatea de parinte

Problema aici este că, fie că vorbim de teama de neacceptare, fie că vorbim de delegarea responsabilității, rezultatul e greșit din start. Dacă faci compromisuri de la instinctele tale ca părinte, faci compromisuri de la fericirea copiilor tăi. Încă o dată, nu spun că normele sociale și sfaturile nu sunt bune, doar că trebuie să filtrezi și să decizi ce e mai bine pentru copiii tăi, desigur, fără a intra în conflict cu alegerile de parenting ale celorlalți părinți. Fiecare e liber să-și crească copiii cum consideră, atâta timp cât nu afectează libertatea celorlalți părinți de a-și crește copiii și atâta timp cât copiii unora nu îngreunează libertatea de exprimare, de socializare și de dezvoltare a copiilor altor părinți.

Parenting autentic

Să fii un părinte autentic înseamnă să te cunoști pe tine mai întâi de toate și apoi să le permiți copiilor tăi, sau mai bine spus, să îi încurajezi să facă la fel. Fiecare copil are individualitatea sa, cu pasiuni, calități și provocări personale. Eu am trei copii, toți crescuți la fel, cu aceeași grijă și aceeași dragoste, în același mediu, cu aceleași reguli. Și sunt atât de diferiți! Ca niște omuleți în miniatură, încercând să-și exprime fiecare individualitatea.

Copiii trebuie să aibă încredere în ei, atât. Să știe că sunt perfecți așa cum sunt, că sunt iubiți și acceptați. În loc să le impunem reguli stricte și de multe ori prea puțin justificate, eu am ales să-mi cresc copiii după regulile mele proprii, susținute sau nu de normele sociale. Nu e ușor, însă e ceea ce trebuie să fac. Părerea celorlalți rămâne doar atât: o părere. Cât timp nu fac rău nimănui, cât
timp copiii mei nu jignesc, nu disconsideră și nu îngreunează libertatea de a fi a celorlalți copii, totul e în regulă.

Așteptările convenționale

În general, mămicile sunt copleșite sub presiunea normelor sociale în ceea ce privește parenting-ul. Nu toate, doar în general. Poate și datorită faptului că ele sunt cele care, în general, au grijă de copii. Și nu e de mirare că sunt copleșite. Dacă te uiți pe Facebook (aka Meta), Twitter (aka X), TikTok, și mai ales pe faimoasele grupuri de mămici de pe WhatsApp, pare că viața altor mămici e fără cusur, cu casă curată în permanență, cu copiii crescuți frumos, îmbrăcați frumos, care cântă la pian, pictează, recită poezii și așa mai departe. Mămici în permanență aranjate și coafate, care pe lângă „personal care” și parenting, mai au timp să și croșeteze, să facă salate sănătoase, să citească o carte bună, și să-și bea cafeaua pe undeva prin Tenerife, înainte de a-și lua copiii de la școală în jur de ora 12:00.

E ușor pentru celelalte mămici să creadă că ele sunt insuficiente, că nu procedează cum trebuie. Și prin urmare, sunt tentate să creadă că merită să primească sfaturi, de oriunde și de la oricine, și că sunt obligate să le urmeze, dacă vor și ele cafea în Tenerife. Tot până la ora 12:00. 🌴

Ce e de făcut?

Simplu, ai încredere în tine. Tu ești mamă sau tată, tu îți crești copiii cum știi cel mai bine. Poți primi și sfaturi, însă doar atunci când le soliciți. Puțini sunt cei care îți dau sfaturi din inimă și cu total dezinteres. Cei mai mulți îți vor da sfaturi pentru a-și valida propria poveste de viață. 

Și asumă-ți rolul de părinte. Nu vei reuși așteptând mereu sfaturile obosite ale altora și crezând orbește în alții."

Te-ar putea interesa si:

Gradinita Waldorf sau Montessori?

Cum faci bani de acasa garanta, cand ai copii

Prosti da' multi. Din ce in ce mai multi

Cutremur, explozii solare, cyber attack! Cum te pregătești de o catastrofă naturală 

Copiii cu cine votează?

Abuzurile împotriva copiilor, radiografia unui stat eșuat


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Copilul tău ințelege ce citește? Proști da' mulți. Din ce în ce mai mulți

Au fost publicate rezultatele PISA. Ce face? Nu contează. Important e că e un procedeu standard de testare a cunoștințelor copiilor în vârstă de 15 ani din țările OCDE. OCD ce? Iar nu contează. Testele PISA verifică capacitatea de înțelegere a informațiilor și capacitatea copiilor de a rezolva probleme similare cu cele din viața reală. Și iar suntem aproape pe ultimul loc din Europa. După noi mai e doar Bulgaria, însă bulgarii au măcar all-inclusive, deci copiii au un viitor strălucit în HoReCa. Și nici asta nu e așa important, că nu e olimpiadă să concurăm unii cu alții. Alte câteva lucruri sunt relevante. Rezultat dezastruos, dar nu surprinzător 42% dintre copii nu înțeleg ce citesc, conform raportului. 42% dintre copii citesc, dacă mai citesc, dar nu pricep ce citesc. Mai oameni buni, 42% înseamnă aproape jumătate dintre ei. Ei știu să citească, însă nu pricep nimic. Luați exemplul recent: Hamas a atacat Israel. Israel atacă Fâșia Gaza. Știe cineva ce e Israel? Știe cineva că Israel

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul