Treceți la conținutul principal

Rezultatele votului 2024. Copiii cu cine votează?

 

Copiii cu cine votează?

Când erai mic, știai. Ca urzica pica și ca apa e udă. Știai că dacă un copil îți lua jucăria preferată fără acordul tău, era furt. Știai că dacă cineva încerca să te păcălească, erai manipulat. Știai că dacă cineva ezita să-ți spună adevărul, te mințea. Poate nu cunoșteai pe deplin semnificația cuvintelor „furt” sau „manipulare” sau „minciună”, însă instinctiv știai că ceva nu este în regulă. Și când nu știai, apelai la sursele tale de încredere neîngrădite, la mami și la tati.

Ai fost învățat să „știi”, dar altfel

Acum, la vârsta adultă, ți se spune ce ai voie sau ce e corect să „știi”. Prin mass-media, prin manipulare, prin constrângere, prin presiune socială din partea unor alții care au învățat să „știe” mai devreme decât tine.

Privești în jur, și parcă ceva nu e în regulă. Ți se spune că o duci mai bine, însă realitatea ta e poate altfel. Că ești liber, însă ești mai constrâns ca niciodată să faci alegeri pe care altfel nu le-ai face. Că vaca poluează, porcul ucide, și greieru’ e produs de panificație. Că inflația e cauzată de „spirala creșterilor salariale”. Că inflația este de 8%. Și că poluezi. Că se termină resursele. Că suntem prea mulți pe Pământ. Și că guvernul ne vrea binele.

Și după ce ți se spun toate acestea, o dată, de două ori, de o mie de ori, începi să „știi”. Și nu te mai miri. Dimpotrivă, devii și tu o parte activă din acei „alții” care acum „știu”, și începi să pui și tu presiune pe ceilalți care încă nu au învățat să „știe”.

Vin alegerile

Și tu „știi” deja cu cine votezi. Sau chiar dacă acum nu știi, ești convins că până la alegeri, cineva se va asigura că „știi”, iar tu vei fi convins că așa știi tu, în baza analizei personale, a capacității tale de diseminare a informațiilor, a principiilor tale de viață, a maturității intelectuale și a capacității de discernământ.

Dar știi oare, așa cum știai instinctiv când erai copil, sau ai învățat ce să „știi”, contrar instinctelor tale? Și atunci când nu știi, către cine te îndrepți pentru a solicita îndrumare?

Copiii cu cine ar vota?

Dacă ai avea acum mintea limpede și curată pe care o aveai atunci când erai copil, cu cine ai vota? Ce ai vota? Și pentru ce?

Copiii nu sunt interesați de numele unei persoane, de partidul politic, sau de doctrina. Însă instinctul le-ar dicta, celor mai mulți dintre ei, să urmeze câteva principii după cum urmează:

Ar vota necondiționat

Ar vota pentru că li s-ar da șansa să voteze. Și pentru că încă nu au învățat dezamăgirea sau neputința, de genul „oricum nu se schimbă nimic”. Rata de participare ar fi de 100%. Sau poate de 98%, presupunând că unii ar întârzia la vot, furați de vreun desen animat, sau de un joc nou instalat pe telefonul pe care li l-au pus părinții la dispoziție la o vârstă mult prea fragedă. Însă aceștia ar fi excepții.

Ar vota pentru că ar ști că e vorba despre ei. Iar copiii nu se pot auto-exclude. Încă nu au învățat să „știe” să se auto-excludă.

Ar vota pe cineva care nu minte

Ar vota pe cineva care nu minte, nu fură și care nu manipulează. Și nu ar crede motivele, scuzele sau conjucturile invocate de cei ce se vor vota. Copiii ar avea mai mult discernământ decât noi adulții, în multe cazuri.

Dacă cineva le fură un biscuițel, copiii simt cumva dacă e din cauza că acel copil poate nu își permite un biscuițel la fel, sau poate nu-și permite niciun fel de biscuițel. Și l-ar acoperi cu dragoste și cu biscuiți, și în ziua respectivă și în zilele următoare. Copiii simt și dacă cel ce fură un biscuițel îl fură de distracție, sau pentru a necăji pe cineva, sau poate din răutate gratuită. Și acesta va fi marginalizat. Apoi va fi iertat după ce și-a învățat lecția.

În lumea noastră de adulți, îi trimitem la închisoare pe cei neajutorați care fură „un biscuițel”, iar pe cei ce, din diverse motive, fură „biscuițeii” tuturor copiilor, îi votăm.

Nu i-ar mai vota niciodată pe cei care le-au greșit deja

Copiii iartă repede. Însă și învață repede. Dacă cineva le fură deja faimosul biscuițel, acel cineva va fi iertat mai devreme sau mai târziu. Însă vor ști să-și verifice de două ori ghiozdănelele când trec pe lângă acel cineva. Vor ști să fie mai responsabili, mai precauți, și mai grijulii cu ceea ce le aparține. Și cu siguranță nu l-ar propulsa pe cel ce a greșit în funcții de putere.

Ar vota dezinteresați, pentru că așa ar simți ei că este bine și corect

Copiii nu au nevoie nici de ulei, nici de făină, nici de pixuri înscrise cu sigla unui partid sau a altuia. Ei ar vota ce le-ar dicta sufletele lor mici. Dacă am înlocui uleiul, făina și pixul cu dulciuri și jucării, sistemul lor de alertă s-ar activa, și ar striga imediat: „mami, tati, nenea e rău!”. Observați orice copil în parc care este abordat de un necunoscut, aparent bine intenționat, și veți vedea cum poziția corpului copilului i se îndreaptă în semn de alertă, iar ochii încep să scaneze împrejurimile în căutarea părinților. El știe că ceva nu e în regulă, el știe că făina, uleiul, pixul și dulciurile care vin gratis reprezintă un semnal de alertă.

Noi adulții ne prindem mai greu, eșuând în a ne întreba dacă nu cumva uleiul și făina sunt tot din banii noștri, sau le vom plăti mai târziu la supra-preț, într-un fel sau altul.

Ar vota pe cineva care le poate oferi normalitate

Ce înseamnă normalitate pentru copii? O casă sigură, mâncare, hăinuțe, și părinți întregi la cap care au și timp și disponibilitate și dragoste pentru a avea grijă de ei. Bunici sănătoși. Frați și surioare cu care să se joace, și pe care să se bazeze de-a lungul vieții lor. Oportunitatea de a învăța frumos, de a descoperi. Un ceai în tihnă dimineața. O plimbare cu mami și cu tati. O prăjitură la cofetărie în weekend. Lucruri de bază, și lucruri simple deopotrivă.

Nu ar vota pe cei blocați în greșelile trecutului, sau pe de altă parte, pe cei plutind în derivă către deziderate intangibile, iraționale și nefirești.

Copii care votează ... Utopie!

Se prea poate să fie utopie. Însă poate uneori e mai bine să visăm la utopie, decât să trăim într-o distopie fără sfârșit.

Vin alegerile. Și voi vota. Chiar și dacă, pentru a nu știu câta oară, se vor organiza secții de vot, câte una la 500 de km în diaspora. Voi petrece noaptea dinainte pe stradă, înarmat cu mâncare, apă și răbdare, căutând cu privirea și cu inima oameni ca mine care își doresc să lase copiii să voteze, utopic.

Tu ce ai de gând să faci? Vei vota „știind” deja cu cine să votezi, așa cum ai știut în toți acești 34 de ani de la revoluție? Sau nu vei vota „știind” că oricum votul tău nu va schimba nimic în bine? 

Sau poate ești dispus să renunți la tot ceea ce „știi”, și să votezi după cum simți? Să votezi pentru normalitate, orice formă ar îmbrăca mesagerul ei?


Te-ar putea interesa si:

Nu mai asculta sfatul altora

Gradinita Waldorf sau Montessori?

Cum faci bani de acasa garanta, cand ai copii

Prosti da' multi. Din ce in ce mai multi

Cutremur, explozii solare, cyber attack! Cum te pregătești de o catastrofă naturală 

Abuzurile împotriva copiilor, radiografia unui stat eșuat


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Copilul tău ințelege ce citește? Proști da' mulți. Din ce în ce mai mulți

Au fost publicate rezultatele PISA. Ce face? Nu contează. Important e că e un procedeu standard de testare a cunoștințelor copiilor în vârstă de 15 ani din țările OCDE. OCD ce? Iar nu contează. Testele PISA verifică capacitatea de înțelegere a informațiilor și capacitatea copiilor de a rezolva probleme similare cu cele din viața reală. Și iar suntem aproape pe ultimul loc din Europa. După noi mai e doar Bulgaria, însă bulgarii au măcar all-inclusive, deci copiii au un viitor strălucit în HoReCa. Și nici asta nu e așa important, că nu e olimpiadă să concurăm unii cu alții. Alte câteva lucruri sunt relevante. Rezultat dezastruos, dar nu surprinzător 42% dintre copii nu înțeleg ce citesc, conform raportului. 42% dintre copii citesc, dacă mai citesc, dar nu pricep ce citesc. Mai oameni buni, 42% înseamnă aproape jumătate dintre ei. Ei știu să citească, însă nu pricep nimic. Luați exemplul recent: Hamas a atacat Israel. Israel atacă Fâșia Gaza. Știe cineva ce e Israel? Știe cineva că Israel

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul