Când erai mic, știai. Ca urzica pica și ca apa e udă. Știai că dacă un copil îți lua jucăria preferată fără acordul tău, era furt. Știai că dacă cineva încerca să te păcălească, erai manipulat. Știai că dacă cineva ezita să-ți spună adevărul, te mințea. Poate nu cunoșteai pe deplin semnificația cuvintelor „furt” sau „manipulare” sau „minciună”, însă instinctiv știai că ceva nu este în regulă. Și când nu știai, apelai la sursele tale de încredere neîngrădite, la mami și la tati.
Ai fost învățat să „știi”, dar altfel
Acum, la vârsta adultă, ți se spune ce ai voie sau ce e corect să „știi”.
Prin mass-media, prin manipulare, prin constrângere, prin presiune socială din
partea unor alții care au învățat să „știe” mai devreme decât tine.
Privești în jur, și parcă ceva nu e în regulă. Ți se spune că o duci mai
bine, însă realitatea ta e poate altfel. Că ești liber, însă ești mai constrâns
ca niciodată să faci alegeri pe care altfel nu le-ai face. Că vaca poluează,
porcul ucide, și greieru’ e produs de panificație. Că inflația e cauzată de
„spirala creșterilor salariale”. Că inflația este de 8%. Și că poluezi. Că se
termină resursele. Că suntem prea mulți pe Pământ. Și că guvernul ne vrea
binele.
Și după ce ți se spun toate acestea, o dată, de două ori, de o mie de ori,
începi să „știi”. Și nu te mai miri. Dimpotrivă, devii și tu o parte activă din
acei „alții” care acum „știu”, și începi să pui și tu presiune pe ceilalți care
încă nu au învățat să „știe”.
Vin alegerile
Și tu „știi” deja cu cine votezi. Sau chiar dacă acum nu știi, ești convins
că până la alegeri, cineva se va asigura că „știi”, iar tu vei fi convins că
așa știi tu, în baza analizei personale, a capacității tale de diseminare a
informațiilor, a principiilor tale de viață, a maturității intelectuale și a
capacității de discernământ.
Dar știi oare, așa cum știai instinctiv când erai copil, sau ai învățat ce
să „știi”, contrar instinctelor tale? Și atunci când nu știi, către cine te
îndrepți pentru a solicita îndrumare?
Copiii cu cine ar vota?
Dacă ai avea acum mintea limpede și curată pe care o aveai atunci când erai
copil, cu cine ai vota? Ce ai vota? Și pentru ce?
Copiii nu sunt interesați de numele unei persoane, de partidul politic, sau
de doctrina. Însă instinctul le-ar dicta, celor mai mulți dintre ei, să urmeze
câteva principii după cum urmează:
Ar vota necondiționat
Ar vota pentru că li s-ar da șansa să voteze. Și pentru că încă nu au
învățat dezamăgirea sau neputința, de genul „oricum nu se schimbă nimic”. Rata
de participare ar fi de 100%. Sau poate de 98%, presupunând că unii ar întârzia
la vot, furați de vreun desen animat, sau de un joc nou instalat pe telefonul
pe care li l-au pus părinții la dispoziție la o vârstă mult prea fragedă. Însă
aceștia ar fi excepții.
Ar vota pentru că ar ști că e vorba despre ei. Iar copiii nu se pot auto-exclude. Încă nu au învățat să „știe” să se auto-excludă.
Ar vota pe cineva care nu minte
Ar vota pe cineva care nu minte, nu fură și care nu manipulează. Și nu ar
crede motivele, scuzele sau conjucturile invocate de cei ce se vor vota. Copiii
ar avea mai mult discernământ decât noi adulții, în multe cazuri.
Dacă cineva le fură un biscuițel, copiii simt cumva dacă e din cauza că
acel copil poate nu își permite un biscuițel la fel, sau poate nu-și permite niciun
fel de biscuițel. Și l-ar acoperi cu dragoste și cu biscuiți, și în ziua
respectivă și în zilele următoare. Copiii simt și dacă cel ce fură un biscuițel
îl fură de distracție, sau pentru a necăji pe cineva, sau poate din răutate
gratuită. Și acesta va fi marginalizat. Apoi va fi iertat după ce și-a învățat
lecția.
În lumea noastră de adulți, îi trimitem la închisoare pe cei neajutorați care fură „un biscuițel”, iar pe cei ce, din diverse motive, fură „biscuițeii” tuturor copiilor, îi votăm.
Nu i-ar mai vota niciodată pe cei care le-au greșit deja
Copiii iartă repede. Însă și învață repede. Dacă cineva le fură deja faimosul biscuițel, acel cineva va fi iertat mai devreme sau mai târziu. Însă vor ști să-și verifice de două ori ghiozdănelele când trec pe lângă acel cineva. Vor ști să fie mai responsabili, mai precauți, și mai grijulii cu ceea ce le aparține. Și cu siguranță nu l-ar propulsa pe cel ce a greșit în funcții de putere.
Ar vota dezinteresați, pentru că așa ar simți ei că este bine și corect
Copiii nu au nevoie nici de ulei, nici de făină, nici de pixuri înscrise cu
sigla unui partid sau a altuia. Ei ar vota ce le-ar dicta sufletele lor mici.
Dacă am înlocui uleiul, făina și pixul cu dulciuri și jucării, sistemul lor de
alertă s-ar activa, și ar striga imediat: „mami, tati, nenea e rău!”. Observați
orice copil în parc care este abordat de un necunoscut, aparent bine
intenționat, și veți vedea cum poziția corpului copilului i se îndreaptă în
semn de alertă, iar ochii încep să scaneze împrejurimile în căutarea
părinților. El știe că ceva nu e în regulă, el știe că făina, uleiul, pixul și
dulciurile care vin gratis reprezintă un semnal de alertă.
Noi adulții ne prindem mai greu, eșuând în a ne întreba dacă nu cumva uleiul și făina sunt tot din banii noștri, sau le vom plăti mai târziu la supra-preț, într-un fel sau altul.
Ar vota pe cineva care le poate oferi normalitate
Ce înseamnă normalitate pentru copii? O casă sigură, mâncare, hăinuțe, și
părinți întregi la cap care au și timp și disponibilitate și dragoste pentru a
avea grijă de ei. Bunici sănătoși. Frați și surioare cu care să se joace, și pe
care să se bazeze de-a lungul vieții lor. Oportunitatea de a învăța frumos, de
a descoperi. Un ceai în tihnă dimineața. O plimbare cu mami și cu tati. O prăjitură
la cofetărie în weekend. Lucruri de bază, și lucruri simple deopotrivă.
Nu ar vota pe cei blocați în greșelile trecutului, sau pe de altă parte, pe
cei plutind în derivă către deziderate intangibile, iraționale și nefirești.
Copii care votează ... Utopie!
Se prea poate să fie utopie. Însă poate uneori e mai bine să visăm la
utopie, decât să trăim într-o distopie fără sfârșit.
Vin alegerile. Și voi vota. Chiar și dacă, pentru a nu știu câta oară, se
vor organiza secții de vot, câte una la 500 de km în diaspora. Voi petrece
noaptea dinainte pe stradă, înarmat cu mâncare, apă și răbdare, căutând cu
privirea și cu inima oameni ca mine care își doresc să lase copiii să voteze, utopic.
Tu ce ai de gând să faci? Vei vota „știind” deja cu cine să votezi, așa cum ai știut în toți acești 34 de ani de la revoluție? Sau nu vei vota „știind” că oricum votul tău nu va schimba nimic în bine?
Sau poate ești dispus să renunți
la tot ceea ce „știi”, și să votezi după cum simți? Să votezi pentru
normalitate, orice formă ar îmbrăca mesagerul ei?
Te-ar putea interesa si:
Gradinita Waldorf sau Montessori?
Cum faci bani de acasa garanta, cand ai copii
Prosti da' multi. Din ce in ce mai multi
Cutremur, explozii solare, cyber attack! Cum te pregătești de o catastrofă naturală
Abuzurile împotriva copiilor, radiografia unui stat eșuat
Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.