Și iar suntem aproape pe
ultimul loc din Europa. După noi mai e doar Bulgaria, însă bulgarii au măcar
all-inclusive, deci copiii au un viitor strălucit în HoReCa. Și nici asta nu e
așa important, că nu e olimpiadă să concurăm unii cu alții. Alte câteva lucruri
sunt relevante.
Rezultat dezastruos, dar nu
surprinzător
42% dintre copii nu înțeleg
ce citesc, conform raportului. 42% dintre copii citesc, dacă mai citesc, dar nu
pricep ce citesc. Mai oameni buni, 42% înseamnă aproape jumătate dintre ei. Ei
știu să citească, însă nu pricep nimic.
Luați exemplul recent:
Hamas a atacat Israel. Israel atacă Fâșia Gaza. Știe cineva ce e Israel? Știe
cineva că Israel nu exista în urmă cu aproximativ 70 de ani? Știe cineva că
Palestina a fost sub ocupația Angliei până acum 70 de ani? Și mai știe cineva că
Anglia s-a retras, agreând cu puterile occidentale să creeze statul Israel în
mijlocul Palestinei? De ce, și care a fost planul? Știe cineva cum de Palestina
istorică a fost împărțită în Palestina, Fâșia Gaza, West Bank și Cisiordania?
Știe cineva ce este Hamas? E rezistența din Carpații Orientului Mijlociu care,
cumva, a găsit mii de rachete prin pădure să atace Israelul? Și Israelul, care
controlează tot ce mișcă în Fâșia Gaza, nu a știu nimic? Și ce înseamnă poporul
lu' Israel, cel din Biblie? E poporul lu' Israel, un cetățean ca mine și ca
tine, doar cu un nume mai ciudat, sau poporul Israel, adică un teren
înregistrat în cartea funciară a cerului? Și "poporul ales" e ales de
către cine?
Cu toții știu să citească
rândurile de mai sus. Dar înțelege cineva?
Cum s-a ajuns aici?
Piramida nevoilor a lui
Maslow
Individul este preocupat în
primul rând de nevoile fiziologice: apă, hrană, adăpost. Odată ce acestea au
fost asigurate corespunzător, urcă ierarhic pe piramida nevoilor, ajungând în
cele din urmă la vârful acesteia, la nevoie de auto-realizare și dezvoltare
personală.
Modelele comportamentale
Într-o țară în care toate
nulitățile au devenit vedete și influenceri, iar toți repețenții au ajuns
milionari, e greu să mai convingi un copil de justețea zicalei „cine are carte
are parte”.
Acum poți obține oricând o
diplomă de orice, cu masteratele și doctoratele adiacente, fără să ai habar
unde și de ce naiba se tot pun cratimele într-un text. Poți, dacă ai bani și
relații, desigur.
Spuneți-mi și mie un mare
biolog, sau un arheolog, sau un prozator, sau un orice, calificat pe băncile
facultăților, care a devenit independent și auto-suficient financiar. Nu prea
sunt așa-i? Dar dacă vă întreb de vreun fotbalist, om politic sau
video-chat-istă, cu siguranță știți pe cineva din mass-media.
Poate ar fi copiii mai
motivați să învețe dacă ar merge la facultatea de fotbal, la cea de lipit afișe
electorale, sau la cea de video-chat? Să facem în sfârșit conexiunea între
viața academică și piața forței de muncă.
Profesorii se plâng
constant de lipsa de resurse, și de lipsa de motivație. Pai dacă nu sunt
resurse, și pe cale de consecință, nici motivație nu mai e, de ce mai stai în
sistem, ca și profesor? A, e mai ușor să dai în copii și în părinții lor, pe
motiv că și alții dau în tine? Așa se pune problema? Deci data viitoare când o
casieriță la magazinul din colț are o zi proastă, are dreptul să-ți arunce
pâinea pe jos, pâinea pe care ai cumpărat-o pe banii tăi? Că nici ea poate nu
are resurse și motivație.
Dacă nu ai resurse, cere!
Sau pleacă! Ori e poate mai ușor să te preacurvești cu doamna directoare și
inspectoratul școlar, doar pentru a-ți păstra locul de muncă comod? Eu dacă nu
am « resurse «, îmi caut de lucru altundeva. Pe tine ce te reține, domn’
profesor, educator, sau inspector? Știm amândoi ce, și avem decența, din nou
amândoi, să nu spunem public ce anume.
Costurile ascunse ale
educației
Educația este gratuită
pentru toți copiii, prin lege. Dacă ar face educație acasă, eventual și în
fundul gol, atunci suntem de acord. Spune-i tu unui copil de la țară, care
trebuie să plătească abonament la autobuz, căruia nu are ce să-i pună părinții
la pachet, și care nu are încălțăminte și îmbrăcăminte decentă decât ocazional,
de la frații mai mari, că educație e gratuită.
În plus, cadourile pentru
doamnă, contribuția la „consumabilele” din școală, fondul clasei – toate
acestea nu sunt gratuite. Mai sunt și grupurile de părinți, un fel de sindicat
al crimei organizate de pe What’s up. Dacă nu ești de acord cu ce se propune în
ceea ce privește „stimulentele didactice”, ești linsat.
Permisivitatea în folosirea
tehnologiei
35% dintre tinerii testați
sunt distrași la cursuri de folosirea dispozitivelor digitale, în speță
telefoanele mobile. Și alte 31 de procente dintre cei aflați la curs, sunt
perturbați la activitatea didactică de cei dintâi. În total 66% merg la școală
degeaba.
Căci e democrație, iar
copilul trebuie să aibă telefon mobil. Pai și au am o drujbă de exemplu, tot
din considerente democratice, însă parcă ceva mă reține să o iau cu mine la
serviciu. Poate greșesc eu. Care e legătura dintre telefon mobil și drujbă? Pai
și mie îmi este necesară drujba la serviciu în aceeași măsură în care copilul
are nevoie de telefon în procesul educațional. Zic.
România educată
Votantul deștept își pune
întrebări și, în loc să primească zahărul și uleiul, se întreabă dacă nu cumva
sunt furate din banii lui. Proiectul României educate a fost înlocuit treptat
cu proiectul „România dresată”. Tu nu trebuie să gândești, că obosești. Dacă ți
se spune la televizor ceva, așa e. Iar cei ce contestă mesajul public, indiferent
de pregătirea lor sau de dovezi pe care le aduc în argumentație, sunt eliminați
și catalogați ca și conspiraționiști. Și vine „fact checker”-u’, să ne spună
nouă ce e corect și ce nu. Bine măcar că mai întârzie proiectul cu Ministerul
Adevărului.
Și asta nu e tot
Avem o problemă și cu
abandonul școlar. Datele raportate mai sus sunt raportate la copiii care încă
mai frecventează școala. Avem copii care au emigrat, avem copii care nu-și
permit efectiv să meargă la școală, și alte cazuri excepționale. De ei nu se
interesează nimeni. Probabil sunt toți olimpici, mai știi?!
În realitate,
analfabetismul funcțional poate fi mult peste 50%.
Guvernul lucrează pentru noi.
Ministra învățământului, la
primirea raportului, a declarat public că: „În ultimii ani, rezultatele la
testarea PISA au rămas stabile.” Eu văd curba cum se duce în jos. Poate e o
scădere stabilă. Asta da. Sau poate nu trebuie să punem la îndoială ce ni se
spune, căci oricum poporul român e pe jumătate analfabet funcțional și are
nevoie de cineva să îi explice orice.
De ce scriu aceste rânduri?
Nu știu, poate din frustrare, poate din dezamăgire. Poate din nostalgie pentru
timpurile de demult, în care eram mândri când luam o notă mare, în care ne
pregăteam pentru olimpiade, în care aveam respect pentru profesori, și în care
ne simțeam provocați de o problemă nouă la matematică. Timpuri în care citeam
de plăcere, în care dădeam examene peste examene la facultăți, în care părinții
plângeau de bucurie pe la garduri când se afișau rezultatele. Timpuri în care
cei mai buni reușeau, iar cei mai slabi aveau totuși alternative profesionale.
Erau și excepții desigur, însă erau doar atât: excepții.
Generația mea care a ajuns
să fie apreciată oriunde, numai în țara să nu, înlocuită de o generație care nu
va mai fi apreciată niciunde, și care nici măcar nu se va mai autoaprecia.
Te-ar putea interesa si:
Gradinita Waldorf sau Montessori?
Cum faci bani de acasa garanta, cand ai copii
Cutremur, explozii solare, cyber attack! Cum te pregătești de o catastrofă naturală
Abuzurile împotriva copiilor, radiografia unui stat eșuat
Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.