Treceți la conținutul principal

Nu ai nevoie de cursuri de parenting!

„Pe vremea mea”, părinții comunicau atât unii cu ceilalți cât și cu cei ce au fost la rândul lor părinți cu mult înaintea noastră, deveniți bunici acum. Cereau și ofereau sfaturi, se consolau reciproc atunci când „parenting-ul” părea că dă greș, sau se felicitau sincer atunci când parenting-ul părea să funcționeze, în ciuda faptului că noțiunea de parenting încă nu era la modă. Și mai presus de orice, își ascultau instinctele. Aproape nimeni nu avea nevoie de cursuri de parenting. Iar cei ce aveau nevoie, părinții deveniți părinți din greșeală sau din inconștiență, părinții pe care îi vedem destul de des la televizor alături de cuvântul „abuz”, din ce am observat, nu de cursuri de parenting au nevoie, ci de medicație, de măsuri coercitive sau de arest instituționalizat. Poate și de sterilizare chimică, însă intru aici pe un teritoriu destul de instabil și interpretabil, ce ține de drepturile fundamentale ale omului. Deși cel ce-și abuzează copilul nu știu dacă mai poate fi catalogat ca

Cum fac bani de acasă, cu trei copii. De 13 de ani obtin venituri constante si suficiente

Cum faci bani de acasă garantat, când ai copii

Când ai copii, banii nu sunt suficienți

Apariția copiilor nu trebuie să fie motiv de constrângeri financiare. Când ai copii nu ai timp de un serviciu cu normă întreagă, iar dacă te angajezi cu jumătate de normă, dai mai mult pe combustibil, haine și pachet decât câștigi. Pe de o parte te întrebi dacă se merită, pe de altă parte ai nevoie de bani.

În altă ordine de idei, sistemul de învățământ, sau poate societatea în ansamblul ei nu este corelată cu viața de parinte. Tu lucrezi opt ore, cel mic vine acasă după patru ore. Dacă îl lași pe stradă vine protecția copilului și ți-l ia, dacă pleci de la serviciu, te lasă angajatorul în stradă. Dacă îl dai la after-school, constați că plătești mai mult decât câștigi la serviciu. Ce e de făcut?

Împlinesc acuși 13 ani de când sunt tatic, și am împlinit deja 8 ani de când sunt tatic de 3 copii. Știu ce zic, și mai mult decât atât știu ce e de făcut.

Cum nu câștigi bani de acasă

Cu pacanelele nu merge, din simplul motiv că nu poți lucra de acasă. Cu pariuri sportive iar nu merge caci Romania nu se califica niciodată la nimic. Cu video chat nici atât, caci majoritatea dintre noi ne-am alimentat excesiv pe perioada izoletelor. Scheme piramidale am mai văzut, în care ajungi să cumperi produse de o valoare totală mai mare decât volumul vânzărilor. Te bucuri măcar că ai rămas cu un săpun ceva. Ar mai fi bursa de valori, însă nu știu ce bucățică de acțiune sau câte firimituri de Bitcoin pot să îți cumpăr cu restul de la aprozar. Cărți nu ai scris, cursurile online de cum să faci WC-ul să strălucească nu mai sunt solicitate, iar mătuși ca faimoasa Tamara nu are oricine.

Cum câștigi bani de acasă. Metode verificate

  1. Unul dintre părinți trebuie să lucreze. Dacă amândoi părinții stau pe ajutor social, singura speranță este creșterea bruscă și neprevăzută a alocației; și nu în fiecare an e an electoral.
  1. Renunță la vicii. E uimitor cum observăm o creștere nejustificată de preț cu 50% la lapte, devalizându-ne bugetul cu 50 de cenți, dar nu observăm sutele de euro care se duc pe vicii.
  1. Nu ai nevoie de grupuri de discuții, plătite. Înainte, pe vremea mea, discuțiile erau gratuite. Nu ai nevoie de o "femeie independentă", aparent o mare autoritate în domeniu, care să îți confirme că nu îți găsești liniștea.
  1. Joaca este gratuită. Ieșiți la plimbare, în natură, sau la biciclit. Sau faceți gogoși. Nu trebuie să mergeți la Disneyland de fiecare dată când se sărbătoresc 100 de ani de foamete în Zimbabwe, sau orice alt eveniment vital pentru familia voastră.
  1. Investiția în haine, aspect exterior sau amenajări interioare nu este investiție. Investiția se caracterizează prin posibilitatea de a obține un profit ulterior pe baza unei cheltuieli actuale. Dacă îți propui să vinzi hainele la supra-preț, sau să te vinzi pe tine, sau să îți vinzi casa de fiecare dată când ai schimbat tapetul, atunci se poate să fie o investiție.
  1. Shopping-ul nu este sport și nici activitate în aer liber. Unii au încercat să îl numească "mers la cumpărături", însă distanța de mers nu compensează efortul de cumpărături. Decât dacă mergi pe jos în orașul alăturat.
  1. Fă-ți calculele temeinic. Dacă lucrați amândoi și un salariu se duce pe jucării pentru copii, cumpărate dintr-un sentiment de vinovăție, ceva nu e în regulă.
  1. Dacă mergi în dormitor nu ai nevoie să ții lumina aprinsă în bucătărie. Știu, te grăbești, caci ești un părinte cu o mie de responsabilități. Dar dacă în drum spre mașină, cu copiii de mână și ghiozdanele în cealaltă mână, găsești o bancnotă de cinci euro pe jos, te oprești să o ridici, sau mergi mai departe? Sau curentul nu "e" bani?!

Avem deja opt modalități de a face bani de acasă, chiar și în mediul solicitant al vieții cu copii.

Și dacă aplicați cele de mai sus, iar la sfârșitul lunii nu observați nicio îmbunătățire, eu personal vă dau banii înapoi. Pe cuvânt.


Te-ar putea interesa si:

Nu mai asculta sfatul altora

Gradinita Waldorf sau Montessori?

Prosti da' multi. Din ce in ce mai multi

Cutremur, explozii solare, cyber attack! Cum te pregătești de o catastrofă naturală 

Copiii cu cine votează?

Abuzurile împotriva copiilor, radiografia unui stat eșuat


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Copiii nu se educa pe internet. Nu te mai lăsa mințit!

  Ești mămică și scrii un blog. De parenting, desigur. Și undeva, în alt colț al lumii, există o altă mamă, care citește ceea ce scrii tu. Sau de ce nu, un tatic. Tu scrii ceea ce știi că se citește, faci optimizări de căutare (SEO), faci analiză de cuvinte cheie, inserezi etichete și meta-descrieri, optimizezi site-ul pentru o indexare mai rapidă, și îți promovezi conținutul pe orice platformă media. Pentru notorietate, faimă, sau pentru bani.  Însă de partea cealaltă a internetului, cealaltă mamă, care citește ce scrii tu, nu știe nimic de indexare și de page rank. Și nici nu o interesează. Pe ea o interesează să afle informații relevante care să-i facă viața de mamă mai ușoară. Sau poate caută doar relatări sincere cu care poate rezona, în efortul de a-și valida că nu e singură, că nu e insuficientă, și că va fi bine. Însă tu, fără scrupule și fără repere morale, îi dai înainte cu ghidul tău pentru o „educație parentală eficientă”: Crește stima de sine a copilului Știi măcar ce înse

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul