„De când l-a născut și până la 10 luni, copilul l-a ținut în scoică de mașină. I s-a îndoit coloana. Eu am umblat cu el, l-am făcut bine. I-au spus în spital că e maltratat. La 7 luni, l-a bătut cu lingura, i-a sucit mâinile, capul îl avea umflat că l-a bătut cu lingura. O fost ars.” (n.r. declarația bunicii copilului, cf. ziare.com). Mama copilului se ocupă, se pare, cu „prestări servicii” și cu distribuția de droguri într-o țară oarecare.
Am înțeles că acum copiii (fiind doi frațiori) sunt în grija Direcției de
Protecția a Copilului, iar părinții sunt în arest preventiv pentru 30 de zile.
Aș fi vrut să pot spune că acum e bine, însă „binele” nu are ce căuta în acest
context. Pot doar să spun că au încetat monstruozitățile.
Ca și părinte, la rândul meu, sunt revoltat peste măsură. Revoltat pe
părinții copiilor respectivi, dar în aceeași măsură și pe tot sistemul adormit
din jurul lor care a permis sau a facilitat abuzurile asupra copiilor.
Sistemul medical
După declarațiile bunicii, la 10 luni, când copilul a fost preluat de
bunică și dus la spital, doctorii au constatat că acel copil a fost maltratat.
Acum are doi anișori.
Ce protocol au medicii când observă un caz de abuz sau maltratare?
Completează fișa medicală și gata? Nu anunță Protecția Copilului, poliția,
jandarmeria, pompierii, Institutul de Fizica a Pământului, Institutul
Cantacuzino sau pe cine trebuie să anunțe? Doar constată? Cum poți să externezi
un copil, știind că îl predai, în mod indirect, abuzatorilor?
Sunt curios de câte ori a fost notificată de către medici Direcția de
Protecția a Copilului. Ceva date statistice găsim și noi?
Justiția
Recent, ministrul economiei a declarat că sunt milioane de consumatori de
droguri în România și că „nu îi putem băga la pușcărie pe toți”.
Dar de ce nu?! Dacă nu încap în pușcării, îi iei acasă la tine doamnă
ministru! Tu ești ministru, tu ai fonduri și pârghii legislative, tu trebuie să
găsești soluții, nu să observi pasiv problema. La partea cu observatul ne
pricepem și noi.
Fiecare dintre cele câteva milioane de consumatori de droguri reprezintă un
potențial pericol pentru câteva milioane de copii, și nu numai. E o realitate,
drogurile te transportă într-o realitate paralelă, ireală. Acolo unde totul
este posibil, și nimic nu este blamat.
Așteptăm ca fiecare dintre cele câteva milioane de „consumatori” să
provoace vreo tragedie, vreo nenorocire, doar pentru a evita supra-aglomerarea
pușcăriilor pe perioada sărbătorilor de iarnă?
Administrația Națională de Administrare Fiscală
Înțeleg că depistarea rețelelor de prostituție și de trafic de droguri
necesită timp și resurse. Și nici nu e de competența ANAF să se ocupe de așa
ceva.
Dar când intră cineva în țară cu o mașină mai scumpă decât toate
apartamentele dintr-o scară de bloc, nu se face nicio verificare asupra
legalității veniturilor? Nu ANAF are asta pe fișa postului?
Dar când apar case cu sau fără turnulețe, construite de două mâini dibace
ale unor persoane ce-și duc traiul din venitul minim garantat, nu se fac
verificări? Nu tot ANAF ar trebui să se auto-sesizeze?
Dar când se aruncă cu bani pe ritm de „alo formația / bagă dedicatia” la
vreo nuntă, ANAF-ul nu are nimic de zis? Ca fapt divers,
la multe nunți din astea e invitat și ANAF-ul, prin reprezentanții săi cei mai
de vază.
Știu, nu aveți resurse. Adică aveți, însă doar pentru a-i controla obsesiv
pe cei naivi care încă mai doresc să-și mai deschidă o afacere în România,
cinstit și legal. Pentru cei ce au potențial și profil de abuzator nu sunt
resurse, așa-i?!
Societatea în ansamblu său
Nu toată. Doar aceea ce încurajează consumul de droguri și prostituția.
Prostituția nu poate exista fără clienți. La fel și consumul de droguri.
Cele câteva milioane de consumatori de droguri, vorba doamnei ministru, și
probabil alte câteva milioane de „consumatori” de video-chat, prostituție și
toate „ramurile de activitate” conexe, îi finanțează pe cei cu venituri
nejustificate de care am amintit anterior.
Nu e vina ta, știu. Tu doar ai tras o țigară cu cannabis după o zi de lucru
extenuantă. Ca și cum o plimbare nu-ți face bine. Ca și cum înainte de a apărea
drogurile lumea nu se relaxa, și trăia așa într-un stres maxim, continuu. Banii
tăi s-au dus pe cauze caritabile, sau pe construcția bibliotecii din oraș, fără
îndoială.
Ar mai fi multe de spus, însă mă opresc aici. Ceea ce vreau să spun e că
nicio tragedie nu se întâmplă în izolare. Nebuni au fost și vor mai fi.
Întrebarea este ce facem? Așteptăm următoarea tragedie, pentru a fi din nou
revoltați verbal, în scris sau la televizor?
În loc de încheiere
Vă las acum cu Eminescu și ale sale versuri:
“Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei,
Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni.”
Doamne ajuta!
Te-ar putea interesa si:
Gradinita Waldorf sau Montessori?
Cum faci bani de acasa garanta, cand ai copii
Prosti da' multi. Din ce in ce mai multi
Cutremur, explozii solare, cyber attack! Cum te pregătești de o catastrofă naturală
Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.