Treceți la conținutul principal

Nu ai nevoie de cursuri de parenting!

„Pe vremea mea”, părinții comunicau atât unii cu ceilalți cât și cu cei ce au fost la rândul lor părinți cu mult înaintea noastră, deveniți bunici acum. Cereau și ofereau sfaturi, se consolau reciproc atunci când „parenting-ul” părea că dă greș, sau se felicitau sincer atunci când parenting-ul părea să funcționeze, în ciuda faptului că noțiunea de parenting încă nu era la modă. Și mai presus de orice, își ascultau instinctele. Aproape nimeni nu avea nevoie de cursuri de parenting. Iar cei ce aveau nevoie, părinții deveniți părinți din greșeală sau din inconștiență, părinții pe care îi vedem destul de des la televizor alături de cuvântul „abuz”, din ce am observat, nu de cursuri de parenting au nevoie, ci de medicație, de măsuri coercitive sau de arest instituționalizat. Poate și de sterilizare chimică, însă intru aici pe un teritoriu destul de instabil și interpretabil, ce ține de drepturile fundamentale ale omului. Deși cel ce-și abuzează copilul nu știu dacă mai poate fi catalogat ca

E și vina ta! Abuzurile împotriva copiilor, radiografia unui stat eșuat

 

Abuzurile împotriva copiilor, radiografia unui stat eșuat

De când l-a născut și până la 10 luni, copilul l-a ținut în scoică de mașină. I s-a îndoit coloana. Eu am umblat cu el, l-am făcut bine. I-au spus în spital că e maltratat. La 7 luni, l-a bătut cu lingura, i-a sucit mâinile, capul îl avea umflat că l-a bătut cu lingura. O fost ars.” (n.r. declarația bunicii copilului, cf. ziare.com). Mama copilului se ocupă, se pare, cu „prestări servicii” și cu distribuția de droguri într-o țară oarecare.

Am înțeles că acum copiii (fiind doi frațiori) sunt în grija Direcției de Protecția a Copilului, iar părinții sunt în arest preventiv pentru 30 de zile. Aș fi vrut să pot spune că acum e bine, însă „binele” nu are ce căuta în acest context. Pot doar să spun că au încetat monstruozitățile.

Ca și părinte, la rândul meu, sunt revoltat peste măsură. Revoltat pe părinții copiilor respectivi, dar în aceeași măsură și pe tot sistemul adormit din jurul lor care a permis sau a facilitat abuzurile asupra copiilor.

Sistemul medical

După declarațiile bunicii, la 10 luni, când copilul a fost preluat de bunică și dus la spital, doctorii au constatat că acel copil a fost maltratat. Acum are doi anișori.

Ce protocol au medicii când observă un caz de abuz sau maltratare? Completează fișa medicală și gata? Nu anunță Protecția Copilului, poliția, jandarmeria, pompierii, Institutul de Fizica a Pământului, Institutul Cantacuzino sau pe cine trebuie să anunțe? Doar constată? Cum poți să externezi un copil, știind că îl predai, în mod indirect, abuzatorilor?

Sunt curios de câte ori a fost notificată de către medici Direcția de Protecția a Copilului. Ceva date statistice găsim și noi?

Justiția

Recent, ministrul economiei a declarat că sunt milioane de consumatori de droguri în România și că „nu îi putem băga la pușcărie pe toți”.

Dar de ce nu?! Dacă nu încap în pușcării, îi iei acasă la tine doamnă ministru! Tu ești ministru, tu ai fonduri și pârghii legislative, tu trebuie să găsești soluții, nu să observi pasiv problema. La partea cu observatul ne pricepem și noi.

Fiecare dintre cele câteva milioane de consumatori de droguri reprezintă un potențial pericol pentru câteva milioane de copii, și nu numai. E o realitate, drogurile te transportă într-o realitate paralelă, ireală. Acolo unde totul este posibil, și nimic nu este blamat.

Așteptăm ca fiecare dintre cele câteva milioane de „consumatori” să provoace vreo tragedie, vreo nenorocire, doar pentru a evita supra-aglomerarea pușcăriilor pe perioada sărbătorilor de iarnă?

Administrația Națională de Administrare Fiscală

Înțeleg că depistarea rețelelor de prostituție și de trafic de droguri necesită timp și resurse. Și nici nu e de competența ANAF să se ocupe de așa ceva.

Dar când intră cineva în țară cu o mașină mai scumpă decât toate apartamentele dintr-o scară de bloc, nu se face nicio verificare asupra legalității veniturilor? Nu ANAF are asta pe fișa postului?

Dar când apar case cu sau fără turnulețe, construite de două mâini dibace ale unor persoane ce-și duc traiul din venitul minim garantat, nu se fac verificări? Nu tot ANAF ar trebui să se auto-sesizeze?

Dar când se aruncă cu bani pe ritm de „alo formația / bagă dedicatia” la vreo nuntă, ANAF-ul nu are nimic de zis? Ca fapt divers, la multe nunți din astea e invitat și ANAF-ul, prin reprezentanții săi cei mai de vază.

Știu, nu aveți resurse. Adică aveți, însă doar pentru a-i controla obsesiv pe cei naivi care încă mai doresc să-și mai deschidă o afacere în România, cinstit și legal. Pentru cei ce au potențial și profil de abuzator nu sunt resurse, așa-i?!

Societatea în ansamblu său

Nu toată. Doar aceea ce încurajează consumul de droguri și prostituția.

Prostituția nu poate exista fără clienți. La fel și consumul de droguri. Cele câteva milioane de consumatori de droguri, vorba doamnei ministru, și probabil alte câteva milioane de „consumatori” de video-chat, prostituție și toate „ramurile de activitate” conexe, îi finanțează pe cei cu venituri nejustificate de care am amintit anterior.

Nu e vina ta, știu. Tu doar ai tras o țigară cu cannabis după o zi de lucru extenuantă. Ca și cum o plimbare nu-ți face bine. Ca și cum înainte de a apărea drogurile lumea nu se relaxa, și trăia așa într-un stres maxim, continuu. Banii tăi s-au dus pe cauze caritabile, sau pe construcția bibliotecii din oraș, fără îndoială.

Ar mai fi multe de spus, însă mă opresc aici. Ceea ce vreau să spun e că nicio tragedie nu se întâmplă în izolare. Nebuni au fost și vor mai fi. Întrebarea este ce facem? Așteptăm următoarea tragedie, pentru a fi din nou revoltați verbal, în scris sau la televizor?

În loc de încheiere

Vă las acum cu Eminescu și ale sale versuri: 

“Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punând mâna pe ei, 

Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei, 

Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni, 

Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni.”

Doamne ajuta!


Te-ar putea interesa si:

Nu mai asculta sfatul altora

Gradinita Waldorf sau Montessori?

Cum faci bani de acasa garanta, cand ai copii

Prosti da' multi. Din ce in ce mai multi

Cutremur, explozii solare, cyber attack! Cum te pregătești de o catastrofă naturală 

Copiii cu cine votează?


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Copiii nu se educa pe internet. Nu te mai lăsa mințit!

  Ești mămică și scrii un blog. De parenting, desigur. Și undeva, în alt colț al lumii, există o altă mamă, care citește ceea ce scrii tu. Sau de ce nu, un tatic. Tu scrii ceea ce știi că se citește, faci optimizări de căutare (SEO), faci analiză de cuvinte cheie, inserezi etichete și meta-descrieri, optimizezi site-ul pentru o indexare mai rapidă, și îți promovezi conținutul pe orice platformă media. Pentru notorietate, faimă, sau pentru bani.  Însă de partea cealaltă a internetului, cealaltă mamă, care citește ce scrii tu, nu știe nimic de indexare și de page rank. Și nici nu o interesează. Pe ea o interesează să afle informații relevante care să-i facă viața de mamă mai ușoară. Sau poate caută doar relatări sincere cu care poate rezona, în efortul de a-și valida că nu e singură, că nu e insuficientă, și că va fi bine. Însă tu, fără scrupule și fără repere morale, îi dai înainte cu ghidul tău pentru o „educație parentală eficientă”: Crește stima de sine a copilului Știi măcar ce înse

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul