Treceți la conținutul principal

Nu ai nevoie de cursuri de parenting!

„Pe vremea mea”, părinții comunicau atât unii cu ceilalți cât și cu cei ce au fost la rândul lor părinți cu mult înaintea noastră, deveniți bunici acum. Cereau și ofereau sfaturi, se consolau reciproc atunci când „parenting-ul” părea că dă greș, sau se felicitau sincer atunci când parenting-ul părea să funcționeze, în ciuda faptului că noțiunea de parenting încă nu era la modă. Și mai presus de orice, își ascultau instinctele. Aproape nimeni nu avea nevoie de cursuri de parenting. Iar cei ce aveau nevoie, părinții deveniți părinți din greșeală sau din inconștiență, părinții pe care îi vedem destul de des la televizor alături de cuvântul „abuz”, din ce am observat, nu de cursuri de parenting au nevoie, ci de medicație, de măsuri coercitive sau de arest instituționalizat. Poate și de sterilizare chimică, însă intru aici pe un teritoriu destul de instabil și interpretabil, ce ține de drepturile fundamentale ale omului. Deși cel ce-și abuzează copilul nu știu dacă mai poate fi catalogat ca

De ce ceilalți parinti reușesc întotdeauna? - Mămicilor, tăticilor, sunteți bine așa cum sunteți!

 

Mamicilor, taticilor, sunteti bine asa cum sunteti

Curtea vecinului, atunci și acum

Înainte de a fi părinte, ești om. Și mai arunci și tu câte o privire peste gard la vecin, să vezi cum e la el în curte, cum își crește el copiii, dacă e îngrijit, educat și progresist, dacă abordează subiecte transcendentale în cuplu, dacă petrec timp de calitate ca și familie și dacă aplică corespunzător principiile de parenting citite undeva prin vreun tabloid sau primite sub formă de spam.

De fapt, mai arunci câte o privire, de cele mai multe ori, pentru a-ți valida normalitatea. Poate nu ai doar tu două coșuri de rufe de spălat care așteaptă de o săptămână. Nu ai doar tu cearcane. Și nu ai pus doar tu 5 kg de țesut adipos în perioada izoletelor și mascuțelor. 🐧

Avem acum avantajul tehnologiei. Avem social media. Avem Facebook, avem Tik-Tok, avem Instagram, avem de toate. Putem să ne uităm acum peste gardurile imaginare a zeci, sute, poate mii de gospodării. 🏰

Doar că se pare că tehnologia a adus îmbunătățiri extraordinare doar în curțile celorlalți, în familiile lor, în casele lor. Cel puțin așa se vede din fotografiile postate în mediile sociale. Toate casele sunt curate, în bucătărie nu e niciun vas murdar uitat pe masă, nicio șosetă nu atârnă agale pe lustră, toate cărțile sunt aliniate perfect, jucăriile sunt la locul lor, iar copiii își fac temele într-o armonie perfectă, atât între ei, cât și cu solicitările mediului școlar. 

Și părinții sunt altfel acum. Așa vezi din poze. Toți sunt veseli. Toți sunt îngrijiți. Toți au haine noi, mai mult sau mai puțin sclipitoare, papucii impecabili și frezura sau coafura ca din reviste. Și toți au mari realizări, aparent zilnic, fie că e vorba despre un city break la Paris sau de copilul lor care tocmai a învățat fizica cuantică din perspectiva psiho-emoțională a  observatorului.

Parcă și gardul peste care privim cu grijă e mai îngrijit.

Și intri în depresie. Nu că la tine nu ar fi bine, nu că ți-ar lipsi ceva. Dar parcă vecinul e în permanență pe covorul roșu, în lumina reflectoarelor. 😐

Realitatea și fotografia

Asta până reușești să îl cunoști pe vecin, să intri în casa lui, să stai la masă cu el. Deodată, parcă vecinul, acum obosit și care mai și ridică glasul din când în când la copii, nu mai este vecinul de pe Facebook, acela îngrijit, frumos și educat. Afli cu surprindere că nu a mai ieșit din curtea lui din vară, când a fost în concediu în Bulgaria, unde a făcut insolație, iar copiii au făcut toxi-infecție alimentară.

La operă nu merge, că nu e pe gustul lui. Teatru are zilnic acasă cu copiii, nu-i mai trebuie altceva. Și ala micu se chinuie cu ecuațiile la matematică de zici că el inventează teorema lui Lagrange.

Și nici frezura lu’ vecinu nu e top.

Te întorci acasă gânditor, realizând că la tine e mult mai bine. Și, cu regretabilă părere de rău față de vecin, parcă te și bucuri puțin că nici el nu a apucat să se spele pe cap astăzi. Mama lui cu frezura lui de pe Facebook cu tot! 😊

O nouă viață, sau aceeași din alta perspectivă?

Intri iar pe social media și, ca de obicei, privești iar peste gard, însă cu alți ochi acum. Ceva s-a schimbat de când l-ai văzut pe vecin că e și el om ca tine, că are și el provocările și necazurile lui, așa cum pe de altă parte, are și reușite, momente faine și realizări.

Și vezi alți vecini, mulți alții, prezentându-și în fotografii ceea ce ei numesc „realitate cotidiană”. Însă acum vezi și cearcanele de sub cantitatea impresionantă de fond de ten. Vezi și lacrimile strese în graba pentru a face loc rimelului. Vezi și că city-break-ul la Paris a fost în urmă cu cinci ani și că nu a fost tocmai un city-break, ci o delegație, în interes de serviciu.

Începi să-i observi și pe copii, undeva în fundal, într-o selfie făcut de o mami într-o poziție nefirească. Acea mami a uitat de copiii din fundal, prea preocupată de imaginea de sine și de impactul devastator pe care cu siguranță îl va avea poza odată ce va fi postată. Copiii ei însă continuă să fie copii. Însă parcă nu sunt aceiași copii care anterior parcă au fost călcați cu fierul de călcat cu tot cu hăinuțele lor noi și îngrijite.

Și îți dai seama că la tine e bine. Nu le ai nici tu pe toate, însă realizezi că nu ți-ai dori să-ți schimbi viața cu a niciunuia dintre vecini, dacă s-ar putea. Ți-a dat Dumnezeu exact ce trebuie, cât trebuie și când trebuie. Sau universul, nu contează în ce sau în Cine crezi.

Pui telefonul deoparte. Te așezi pe canapea lângă partenerul tău de viață, în liniște, să nu strici momentul revelației. Și asculți glasurile de copii, copiii tăi, care se bucură că sunt ai voștri, că le e bine și că ... sunt copii. Ei nu se uită încă peste garduri.

Iar tu ai început să te uiți altfel.


Te-ar putea interesa si:

Crăciunul în familia noastră este când vrem noi să fie

Sa cresti zambind: 10 lectii esentiale pentru o copilarie fericita

Frica, furie, tristete, rusine – sfanta patrime a resemnarii

Craciunul este despre „acasa”

Cele mai frumoase povesti pentru copii sunt acelea pe care le citesti

Ce isi doresc de fapt copiii nostri?


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Copiii nu se educa pe internet. Nu te mai lăsa mințit!

  Ești mămică și scrii un blog. De parenting, desigur. Și undeva, în alt colț al lumii, există o altă mamă, care citește ceea ce scrii tu. Sau de ce nu, un tatic. Tu scrii ceea ce știi că se citește, faci optimizări de căutare (SEO), faci analiză de cuvinte cheie, inserezi etichete și meta-descrieri, optimizezi site-ul pentru o indexare mai rapidă, și îți promovezi conținutul pe orice platformă media. Pentru notorietate, faimă, sau pentru bani.  Însă de partea cealaltă a internetului, cealaltă mamă, care citește ce scrii tu, nu știe nimic de indexare și de page rank. Și nici nu o interesează. Pe ea o interesează să afle informații relevante care să-i facă viața de mamă mai ușoară. Sau poate caută doar relatări sincere cu care poate rezona, în efortul de a-și valida că nu e singură, că nu e insuficientă, și că va fi bine. Însă tu, fără scrupule și fără repere morale, îi dai înainte cu ghidul tău pentru o „educație parentală eficientă”: Crește stima de sine a copilului Știi măcar ce înse

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul