Am dat întâmplător peste o poezie a lui Corneliu Vadim Tudor, poezie pe care vă invit să o citiți, la finalul acestui articol. Poezie care m-a inspirat să scriu rândurile de mai jos.
Ce este Crăciunul?
Jumătate din populația României s-a stabilit „în afara”. Poate nu sunt jumătate, poate sunt mai mulți, poate mai puțini. Generații dezrădăcinate, bătrâni lăsați în urmă, oameni în floarea vârstei căutându-și locul și rostul, și copii, nepoții acelor bătrâni lăsați în urmă, care își formează o nouă perspectivă asupra a ce înseamnă „acasă”.
Crăciunul este o sărbătoare religioasă care marchează nașterea lui Iisus Hristos. Simplu si sec.
În Irlanda, oamenii aprind lumânări la ferestrele caselor, pentru a-i ghida, la modul simbolic, pe Iosif și pe Maria către un loc sigur de odihnă. Poate ar fi mai bine să-i invite în casă, prin rugăciune și fapte bune. Prea multe lumini, în și din toate direcțiile, nu ghidează pe nimeni, ci doar îi luminează rătăcirea, zic eu.
În Germania, se obișnuiește să se taie brazi pentru Crăciun încă din secolul al XVI-lea. Activitate care s-a intensificat în timpul marii crize economice mondiale (1929 – 1933), când germanii au început să taie copacii, chiar și din parcuri (asa cum s-a intamplat cu parcul central din Berlin), pentru încălzire de această dată. Un lucru e clar, germanii au tăiat copaci în draci, ceea ce e evident pe orice centimetru pătrat din Google Maps. Asta o fi Crăciunul?
În Anglia, se agață un mănunchi de vâsc deasupra ușii de la intrare, pentru a aduce noroc și pentru a alunga spiritele rele. Și sunt multe spirite rele acolo, vă zic eu sigur.
Crăciunul în diaspora
Cum faci racituri din carne vidată în caserolă din supermarket? Cum faci tochitură din carne de porc ultraprocesată? Unde găsești șorici în supermarket? Cum faci turte în Ajun pe plită electrică sau cu inducție? Unde să mergi la colindat, fără ca poporul gazdă să sune la 112? Mai facem cârnați? Și dacă da, unde îi afumi, că vestul e deranjat de miros de est.
Se aud parcă voci calde, cunoscute, care străbat granițele, sfidând parcă zona Schengen, întrebând stângaci prin magazine: „Haben Sie einen Tokituren, bitte?”, sau poate „Do you have some tokiture, please”, sau „Este-ce que vous aves de Tochiture, s’il vous plaît?”. Chiar și cunoscuta întrebare „Come si dice, aaaa, tochitura, per favore?”.
Alergi prin magazine căutând lucruri care să te ajute să re creezi atmosfera de acasă. Mai imprumuți și ceva din obiceiurile locului, din inerție. Și te trezești un un brad împodobit cu îngerași greco-catolici, în timp ce pe masă se află bunătăți "tradiționale", precum somon, puding, foie gras, și câteva sarmale făcute în grabă și învelite în varză acră din supermarket cu oțet sau vin.
Pentru copiii noștri, aici în diaspora este acasă. Pentru bunici, acasă e acolo în România, unde așteaptă ca, o dată pe an, să-și mai vadă o dată copiii și să-și strângă la piept nepoții. Pentru noi, cei care suntem și copiii părinților noștri, și părinții copiilor noștri, acasă nu mai e parcă nicăieri.
Copilul din noi ar renunța poate la toate, la bani, la cadouri, la societatea perfect funcțională, la salariile în euro sau cine mai știe în ce monedă de circulație internațională, doar pentru a sta cu nasul lipit de geam, privind ninsoarea, undeva într-un apartament sau într-o casă, în România. Așa cum făceam când eram mici.
În loc de concluzie:
Elegie pentru părinți - Corneliu Vadim Tudor
Unde sunteţi voi, părinţii mei?
Ce n-aş da să vă mai văd o dată!
Aţi murit de tot, sau sunteţi zei
Rătăcind pe bolta înstelată?
Astăzi sunt celebru şi bogat
N-am de ce mă plânge, am de toate
Fie Domnul veşnic lăudat
De mi-ar da şi-un strop de sănătate.
Ce folos că scriu şi câştig bani?
La ce bun politica înaltă?
Eram fericit în primii ani
Când am fost, cu toţii, laolaltă.
Casa era plină de copii
Nu ştiam ce-nseamnă supărarea
N-aveam noi prea multe jucării
Nu ştiam ce-i muntele, sau marea.
Însă gustul vieţii era bun
Râdea-n soare iarba după ploaie
Jubilam de Paşte şi Crăciun
Puneam cele mai curate straie.
Plutea, ca un duh, în mahala
Farmecul discret al sărăciei
Îngerul cu spadă ne veghea
N-am fost sclavi păcatului trufiei.
Voi ne-aţi îndrumat să ne rugăm
În genunchi, aşa cum se cuvine
Lui Iisus credinţă să-I jurăm
El să ne înveţe ce-i mai bine.
Lui să-I mulţumim înlăcrimaţi
Că nu ducem lipsă de nimica.
Două surioare şi trei fraţi
Inimi mari, ce n-au ştiut ce-i frica.
Azi dau filmul vieţii înapoi
Să pricep secretul casei noastre:
Se rugau părinţii pentru noi
Domnul să ne scape de dezastre.
Nu există scut mai minunat
Decât rugăciunea cea smerită
Şi o viaţă fără de păcat -
Iar răsplata fi-va înzecită.
Le spun tuturor să fie drepţi
Din puţinul lor să facă daruri
Toţi ateii cred că sunt deştepţi
Însă dracul i-a jucat la zaruri.
Îmi e dor de cei neprihăniţi
De la ei îmi iau şi azi putere...
Unde sunteţi voi, părinţi iubiţi?
Mă primiţi la masa de-nviere***?
***Inlocuiti Invierea cu Craciunul. Ideea e aceeasi.
Te-ar putea interesa si:
Crăciunul în familia noastră este când vrem noi să fie
Mamicilor, taticilor, sunteti bine asa cum sunteti
Sa cresti zambind: 10 lectii esentiale pentru o copilarie fericita
Frica, furie, tristete, rusine – sfanta patrime a resemnarii
Cele mai frumoase povesti pentru copii sunt acelea pe care le citesti
Ce isi doresc de fapt copiii nostri?
Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.