Treceți la conținutul principal

Cele mai frumoase povești pentru copii sunt acelea pe care le citești

 

Cele mai frumoase povești pentru copii sunt acelea pe care le citești

De ce le citim copiilor?

Noi le citim copiilor în fiecare seară, cu mici excepții. E timpul nostru în care ne liniștim și ne conectăm. Cel mare citește singur, nu mai este impresionat de povestea de seară. Probabil o fi de vină pre-adolescența, când prevalează nevoia de a se conecta cu el însuși. Cei mici încă se mai adună în jurul nostru, așteptând cu sufletul la gură să afle ce se va întâmpla în povestea pe care le-am mai citit-o probabil de zece ori înainte. Că doar nu le cumpăr câte o carte pentru fiecare seară. Cei mici au 8 ani, asta ar însemna aproximativ 3.000 de povești.

Încă mai citim. Citim, luăm mici pauze să discutăm o idee centrală, sau poate un citat, sau pur și simplu să le permitem copiilor să-și exprime dezacordul total că greierele nu muncește și o influențează negativ pe furnică, că le este milă și de greiere, însă nici nu este normal să cânte toată vara la ce cântă el, și apoi să manipuleze opinia publică, în prag de iarnă.

Lor le place să ne audă cum le citim, iar nouă ne place să-i auzim cum verbalizează cu vocile lor mici fragmente de gânduri în formare.

Despre beneficiile cititului

Despre beneficiile cititului, nu sunt în măsură să mă pronunț. Există destui specialiști care au studiat, și ulterior au publicat nenumărate articole despre acest subiect. L-am descoperit relativ recent pe Gáspár György, unul dintre cei mai apreciați psihologi și psihoterapeuți relaționali din România, într-un podcast întâmplător. Și mai recent am primit în dar o carte scrisă de acesta, „Copilul invizibil”, o carte pe care o recomand cu drag fiecărui părinte. Și nu, nu primesc comision din vânzări, nu vând cărți, rochițe, cursuri online sau metode de îmbogățire rapidă.

Revenind la Gáspár-ul nostru, acesta afirmă că lectura poate influența în bine comportamentul școlar al copilului mai mult decât o fac alți factori semnificativi, cum ar fi mediu social sau economic. Și că cititul contribuie la dezvoltarea creierului, la dezvoltarea unei imagini de sine pozitive, la facilitarea dezvoltării inteligenței emoționale și relaționale, la dezvoltarea abilităților de ascultare și interpretare.

Nu pot decât să confirm, fără a oferi prea multe detalii. Însă nu știam aceste lucruri cu opt ani în urmă când gemenii mi-au invadat spațiul personal 😊. Sau acum 12 ani când am devenit pentru prima oară tată. Și consider că nici nu trebuia în mod neapărat să știu lucrurile astea. Cititul îl faci cu drag și din dragoste, cu sau fără articolele de specialitate. Așa cum au procedat bunicii și stră-bunicii cu nepoțeii lor, fără să pătrundă anterior tainele fizioterapiei urmărind vreun podcast interbelic.

Ce le citim copiilor?

Cărți

Trebuie să fie cărți neapărat. Textul de la etichetele de ouă Kinder nu se pretează pentru povestea de seară. Nu că nu ar fi interesantă, însă să îi repeți obsesiv micuțului tău în fiecare seară „emulgator, emulgator, emulgator”, iar sâmbătă seara să treceți mai departe la capitolul „lecitină” nu pare pare o experiență prea plăcută. Și nici subtitrarea din subsolul unui film, fie el și pentru copii. Dacă te întrebi de ce, nu știu să-ți răspund, sincer. Întreabă-l pe Gáspár.

Povești frumoase

Nu dicționare, căci copiii nu sunt mașini de procesat informații. Și nu le citi nici din „viața Sfinților Părinți”. Va avea timp la bătrânețe să citească din „sfinții Părinți”, când se va radicaliza religios. Și va putea judeca singur cât este credință și cât sunt cutume bisericești. Poate între timp vor fi citit și „Conversații cu Dumnezeu” de Neale Donald Walsch.

Povești potrivite pentru vârsta lor

În special în ceea ce privește capacitatea lor de atenție. Dacă te bagi puternic pe Harap Alb când copilul are doar 3 ani, s-ar putea ca, până să dea Harap Alb jar de mâncare cailor, copilul să uite despre ce este povestea și care este titlul acesteia.

Povești neutre ca ideologie

Copiii mei au venit odată de la grădiniță cu o carte frumos colorată, despre o fetiță. O fetiță ca oricare alta, „decat” că avea două mame. Libertatea de asociere, chiar și în cuplu, este inalienabilă. Dar și libertatea mea de a alege subiecte potrivite pentru copiii mei este la fel de inalienabilă. Vor avea timp când vor crește să citească despre progresism față în față cu (,) cultura iudeo-creștină.

Cărți cu litere, cuvinte, propoziții

Nu cu mentosane cadou (mai știe cineva ce sunt acelea mentosane?), nu cu abțibilduri, nu cu activități de decupat, lipit și așa mai departe.

Citește-i copilului tău. Povești noi, sau poate aceleași povești pe o altă tonalitate, cu o altă intonație, cu mai mare accent pe anumite învățăminte. Dezbateți nedreptățile vieții (vezi cazul „greierul și furnica”), provoacă-l să gândească, și lasă-l să-și exprime gândurile.

Și citește și tu, pentru tine. Măcar o carte în fiecare lună, dacă nu ai timp de mai mult. Și nu pentru îmbunătățirea comportamentului tău școlar. Hai că știi tu 😊


Te-ar putea interesa si:

Crăciunul în familia noastră este când vrem noi să fie

Mamicilor, taticilor, sunteti bine asa cum sunteti

Sa cresti zambind: 10 lectii esentiale pentru o copilarie fericita

Frica, furie, tristete, rusine – sfanta patrime a resemnarii

Craciunul este despre „acasa”

Ce isi doresc de fapt copiii nostri?


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Copilul tău ințelege ce citește? Proști da' mulți. Din ce în ce mai mulți

Au fost publicate rezultatele PISA. Ce face? Nu contează. Important e că e un procedeu standard de testare a cunoștințelor copiilor în vârstă de 15 ani din țările OCDE. OCD ce? Iar nu contează. Testele PISA verifică capacitatea de înțelegere a informațiilor și capacitatea copiilor de a rezolva probleme similare cu cele din viața reală. Și iar suntem aproape pe ultimul loc din Europa. După noi mai e doar Bulgaria, însă bulgarii au măcar all-inclusive, deci copiii au un viitor strălucit în HoReCa. Și nici asta nu e așa important, că nu e olimpiadă să concurăm unii cu alții. Alte câteva lucruri sunt relevante. Rezultat dezastruos, dar nu surprinzător 42% dintre copii nu înțeleg ce citesc, conform raportului. 42% dintre copii citesc, dacă mai citesc, dar nu pricep ce citesc. Mai oameni buni, 42% înseamnă aproape jumătate dintre ei. Ei știu să citească, însă nu pricep nimic. Luați exemplul recent: Hamas a atacat Israel. Israel atacă Fâșia Gaza. Știe cineva ce e Israel? Știe cineva că Israel

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul