De ce le citim copiilor?
Noi le citim copiilor în fiecare seară, cu mici excepții. E timpul nostru în care ne liniștim și ne conectăm. Cel mare citește singur, nu mai este impresionat de povestea de seară. Probabil o fi de vină pre-adolescența, când prevalează nevoia de a se conecta cu el însuși. Cei mici încă se mai adună în jurul nostru, așteptând cu sufletul la gură să afle ce se va întâmpla în povestea pe care le-am mai citit-o probabil de zece ori înainte. Că doar nu le cumpăr câte o carte pentru fiecare seară. Cei mici au 8 ani, asta ar însemna aproximativ 3.000 de povești.
Încă mai citim. Citim, luăm mici pauze să discutăm o idee centrală, sau poate un citat, sau pur și simplu să le permitem copiilor să-și exprime dezacordul total că greierele nu muncește și o influențează negativ pe furnică, că le este milă și de greiere, însă nici nu este normal să cânte toată vara la ce cântă el, și apoi să manipuleze opinia publică, în prag de iarnă.
Lor le place să ne audă cum le citim, iar nouă ne place să-i auzim cum verbalizează cu vocile lor mici fragmente de gânduri în formare.
Despre beneficiile cititului
Despre beneficiile cititului, nu sunt în măsură să mă pronunț. Există destui specialiști care au studiat, și ulterior au publicat nenumărate articole despre acest subiect. L-am descoperit relativ recent pe Gáspár György, unul dintre cei mai apreciați psihologi și psihoterapeuți relaționali din România, într-un podcast întâmplător. Și mai recent am primit în dar o carte scrisă de acesta, „Copilul invizibil”, o carte pe care o recomand cu drag fiecărui părinte. Și nu, nu primesc comision din vânzări, nu vând cărți, rochițe, cursuri online sau metode de îmbogățire rapidă.
Revenind la Gáspár-ul nostru, acesta afirmă că lectura poate influența în bine comportamentul școlar al copilului mai mult decât o fac alți factori semnificativi, cum ar fi mediu social sau economic. Și că cititul contribuie la dezvoltarea creierului, la dezvoltarea unei imagini de sine pozitive, la facilitarea dezvoltării inteligenței emoționale și relaționale, la dezvoltarea abilităților de ascultare și interpretare.
Nu pot decât să confirm, fără a oferi prea multe detalii. Însă nu știam aceste lucruri cu opt ani în urmă când gemenii mi-au invadat spațiul personal 😊. Sau acum 12 ani când am devenit pentru prima oară tată. Și consider că nici nu trebuia în mod neapărat să știu lucrurile astea. Cititul îl faci cu drag și din dragoste, cu sau fără articolele de specialitate. Așa cum au procedat bunicii și stră-bunicii cu nepoțeii lor, fără să pătrundă anterior tainele fizioterapiei urmărind vreun podcast interbelic.
Ce le citim copiilor?
Cărți
Trebuie să fie cărți neapărat. Textul de la etichetele de ouă Kinder nu se pretează pentru povestea de seară. Nu că nu ar fi interesantă, însă să îi repeți obsesiv micuțului tău în fiecare seară „emulgator, emulgator, emulgator”, iar sâmbătă seara să treceți mai departe la capitolul „lecitină” nu pare pare o experiență prea plăcută. Și nici subtitrarea din subsolul unui film, fie el și pentru copii. Dacă te întrebi de ce, nu știu să-ți răspund, sincer. Întreabă-l pe Gáspár.
Povești frumoase
Nu dicționare, căci copiii nu sunt mașini de procesat informații. Și nu le citi nici din „viața Sfinților Părinți”. Va avea timp la bătrânețe să citească din „sfinții Părinți”, când se va radicaliza religios. Și va putea judeca singur cât este credință și cât sunt cutume bisericești. Poate între timp vor fi citit și „Conversații cu Dumnezeu” de Neale Donald Walsch.
Povești potrivite pentru vârsta lor
În special în ceea ce privește capacitatea lor de atenție. Dacă te bagi puternic pe Harap Alb când copilul are doar 3 ani, s-ar putea ca, până să dea Harap Alb jar de mâncare cailor, copilul să uite despre ce este povestea și care este titlul acesteia.
Povești neutre ca ideologie
Copiii mei au venit odată de la grădiniță cu o carte frumos colorată, despre o fetiță. O fetiță ca oricare alta, „decat” că avea două mame. Libertatea de asociere, chiar și în cuplu, este inalienabilă. Dar și libertatea mea de a alege subiecte potrivite pentru copiii mei este la fel de inalienabilă. Vor avea timp când vor crește să citească despre progresism față în față cu (,) cultura iudeo-creștină.
Cărți cu litere, cuvinte, propoziții
Nu cu mentosane cadou (mai știe cineva ce sunt acelea mentosane?), nu cu abțibilduri, nu cu activități de decupat, lipit și așa mai departe.
Citește-i copilului tău. Povești noi, sau poate aceleași povești pe o altă tonalitate, cu o altă intonație, cu mai mare accent pe anumite învățăminte. Dezbateți nedreptățile vieții (vezi cazul „greierul și furnica”), provoacă-l să gândească, și lasă-l să-și exprime gândurile.
Și citește și tu, pentru tine. Măcar o carte în fiecare lună, dacă nu ai timp de mai mult. Și nu pentru îmbunătățirea comportamentului tău școlar. Hai că știi tu 😊
Te-ar putea interesa si:
Crăciunul în familia noastră este când vrem noi să fie
Mamicilor, taticilor, sunteti bine asa cum sunteti
Sa cresti zambind: 10 lectii esentiale pentru o copilarie fericita
Frica, furie, tristete, rusine – sfanta patrime a resemnarii
Ce isi doresc de fapt copiii nostri?
Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.