Tati, supereroul de serviciu
Nu e niciun secret că, copiii noștri ne văd ca pe niște super-eroi, capabili să rezolve orice problemă. Noi, tăticii, știm să punem parchet, să dăm cu var, să reparăm tot ce se poate repara prin casă, să facem mobilă, să recondiționăm, să înșurubăm, să găurim, să tăiem. Știm să gătim, și chiar și să coasem un nasturel rupt de la o haină preferată de-a copiilor. Știm și să scoatem cu grijă un dintișor ce aștepta de mult să cadă, în așteptarea șoricelului (sau zânei măseluță, zânei panseluță, sau cum mai e prin alte părți). Putem chiar să deschidem capacul la orice borcan. 😊 Dar nu le știm pe toate.
Și supereroii sunt oameni
Într-o zi, după o sesiune de sport improvizat de familie în grădină, fetița noastră m-a întrebat dacă pot să trag o mașină după mine. M-am gândit puțin, am calculat, mi-am auto-analizat tonusul muscular de om cinstit așezat de prea mult timp pe un scaun de birou oarecare, în corporații la fel de oarecare timp de 20 de ani, și am îndrăznit totuși să spun că da. La urma urmei și Matiz-ul e tot mașină, și doar nu îl iau pe sus, doar trebuie să îl trag cu o sforicică.
M-a întrebat apoi: „Dar un autobuz?”. Mă privea cu ochii ei mari, și simțeam că și frațiorii ei mă priveau pe ascuns, parcă așteptând să-și confirme pentru ei înșiși că tati e un supererou. Am răspuns din nou afirmativ, gândindu-mă că și autobuzul are roți, deci ar trebui și el să se pună în mișcare în momentul în care trag de el, ușor în pantă. Nu mă gândeam la un autobuz în adevăratul sens al cuvântului. Copiii au întrebat de „bus” de fapt, și din nou mi-am lăsat imaginația să zboare gândindu-mă la epavele acelea cu 13 locuri care transportă oameni către un loc de muncă inutil, sau între localități de care nu a auzit nimeni. Acele mijloace de transport în care ești întâmpinat senin de un șofer câteodată treaz, care te îndeamnă politicos: „Da’ mergeti dom’le mai în spate, să încapă toată lumea!”.
Momentul adevărului?
Ce urmează după bus? Un tren, și apoi un avion, desigur. M-am blocat la tren, pur și simplu nu mă vedeam transpirând prin Câmpulung Moldovenesc, încercând să trag după mine unul dintre cele două trenuri zilnice cu câte 50 de vagoane fiecare care ne scot lemnul din țară, neprelucrat. Trebuia să recunosc. Pot face eu multe, însă un tren era prea mult. Ce trebuia să fac în acel moment, era să spun adevărul. Ceea ce am și făcut.
Copiii mei au fost dezamăgiți preț de o secundă, apoi fetița mea a spus bucuroasă sărind de pe un picior pe celălalt; „Glumești tati! Știu că poți!”. Și și-au continuat apoi liniștiți joaca, bucuroși și mândri că tati poate trage după el un tren și un avion, probabil în același timp. Procesul de comunicare evident nu funcționa la parametri optimi.
Eu nu sunt un supererou, și cu siguranță nu am toate răspunsurile. Am învățat totuși că nu e important să am toate răspunsurile. Copiii ne văd ca pe niște supereroi oricum, indiferent de ce știm sau de ce putem să facem. În asta constă miracolul de a fi tati cuiva.
Pentru ei eu sunt eroul lor, iar ei la rândul lor sunt motivația mea zilnică de a fi super-erou. Cate o zi pe rând, în fiecare zi, până în clipa în care vor deveni ei super-eroi, și se vor uita cu drag și nostalgie la cel ce odată putea să tragă și trenuri și avioane după el.
Te-ar putea interesa si:
Copiii, 6 motive de panica totala
8 modalitati de a gestional stresul de a fi parinte
Cand ai 3 copii, parenting-ul invata de la tine
Cand vei un tatic nervos, fa-te ca ai treaba
Cand devii tata, te redescoperi ca ceea ce trebuia sa devii
Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.