Treceți la conținutul principal

"Sunt calm! Sunt calm! Sunt calm!" - 8 modalitati dovedite de a gestiona stresul de a fi parinte

8 modalitati de a gestiona stresul


"Sunt calm! Sunt calm! Sunt calm!"

Nu merge. Sunt zile în care repet compulsiv „sunt calm”, în speranța că universul va lucra în beneficiul meu, și va aduce liniștea asupra hiperactivității mele mentale de tată a trei copii. Se întâmplă multe lucruri de-a lungul zilei. Dacă un copil face în medie zece prostioare pe zi, nu înseamnă că doi copii vor face 20, și trei copiii vor face 30. Să nu uităm de efectul de multiplicare, că se îndeamnă unul pe celălalt. Dacă unul dintre ei are o idee trăznită, cel de-al doilea va avea o idee similară doar datorită faptului că l-a văzut pe primul făcând vreo prostie. Cel de-al treilea poate sta liniștit, în pană de idei, însă până îi liniștești pe cei doi, îi vine vreo idee și celui de-al treilea. Când ai trei copii, așa cum am eu, ai nevoie de formule matematice avansate pentru a estima numărul surprizelor la care te poți aștepta pe parcursul unei zile.

Ca și tată, știu cât este de important să-mi păstrez calmul. Trebuie să fiu un model demn de urmat. Trebuie să trasez norme comportamentale clare prin propriul exemplu, în speranța că ai mei copii vor învăța ceva din asta într-o zi.

Dar cum să-ți păstrezi calmul? Am citit mult, am studiat, am observat, și am identificat în cele din urmă câteva strategii:

Respiră adânc

Inspira timp de patru secunde, apoi ține-ți respirația încă patru secunde, și apoi expiră, timp de încă patru secunde. Când simt că-mi pierd controlul, imediat aplic tehnica de relaxare. Îmi spun în minte că inspir răbdare și expir stresul. Asta e teoria cel puțin. Câteodată calc pe câte o piesă Lego și inspir stres și expir furie. Se mai întâmplă câteodată ca cineva să-mi țipe în ureche, și în acel moment de cumpănă nu-mi mai amintesc dacă mi-am ținut respirația pentru patru secunde sau doar pentru o secundă. Strategia mea se prăbușește. Din fericire, mai am și alte strategii.

Numără până la 10

De cele mai multe ori încerc să nu reacționez imediat. Îmi iau timp, număr până la 10, în speranța că după aceste 10 secunde voi fi calm și înțelept. Și abia apoi acționez. Totuși, de prea multe ori, în timp ce eu număr tacticos până la 10, se mai întâmplă și alte lucruri. Copiii continuă să funcționeze indiferent de tehnicile mele de relaxare.

Ia-ți o pauză

Fiecare dintre noi are nevoie de o pauză pentru a-și aduna gândurile. E mai bine să iei o pauză, să te deconectezi, decât să faci ceva ce vei regreta mai târziu. Întrebarea mea este totuși, cum să-ți iei o pauză și când, având în vedere că lucrezi de la 8 la 5, apoi iei copiii de la școală, îi ajuți cu temele, te ocupi de hainele murdare, mai strângi prin casă, mai pe seară te apuci de gătit pentru cină, stai la masă cu familia, îi pregătești pe cei mici de nani, apoi în „timpul liber” rămas te mai ocupi de câteva facturi, email-uri și alte treburi administrative? Cum bag eu o pauză în toată povestea asta?

Vizualizează liniștea

Îmi place la nebunie tehnica asta. Închizi ochii și îți imaginezi că ești undeva pe un vârf de munte la apus, sau poate pe malul mării, în extrasezon bineînțeles, sau de ce nu în spate, dar în spate de tot în grădina bunicilor tăi Oricum, undeva unde e liniște și pace. Dar este un secret aici. Trebuie să nu deschizi ochii până nu adorm copiii, chiar dacă tu vii acasă de la serviciu la 17:00, și ții ochii închiși până la ora 22:00. O să te chinui puțin, te mai ia și somnul, dar merită. Altfel, și dacă clipești, vei observa cu amărăciune că problemele nu au dispărut. Dimpotrivă, s-au agravat sau s-au multiplicat în timpul în care tu erai cocoțat pe vârful de munte, sau îți ștergeai aerosolii de pe frunte la malul mării, sau urmareai cu o privire tâmpă vreun greiere din grădina lu' bunica-ta.

Folosește propoziții care încep cu „Eu”

Exprimă clar ceea ce simți, fie că e dezamăgire, frustrare sau oboseală, însă fără să dai vina pe cineva. Spune mai degrabă „sunt dezamăgit” decât să spui „ești complet nepoliticos”. Am uitat să precizez, e penibil să folosești repetitiv cuvântul „eu” în fiecare propoziție. Important e să formulezi frazele la persoana I-a singular. În fine, ideea e că, copiii ar trebui să reacționeze la sentimentele tale, și încet încet să-și corecteze propriul lor comportament. În realitate s-ar putea să ajungă la concluzia că atât timp cât frazele tale încep cu „eu”, atunci în mod firesc e doar problema ta.

Pune-te în locul copiilor

Este foarte important să înțelegi lumea din perspectiva copiilor. Pentru tine, ca părinte, o furculiță de exemplu este ceva cu un scop cât se poate de precis, care trebuie folosită într-un anumit fel, și apoi spălată după fiecare masă pentru a o menține în condiții optime de igienă pentru masă următoare. Pentru copii însă, e doar o altă jucărie. Poate fi un avion, sau o sabie, sau chiar un animal feroce. Și toate acestea, avionul, sabia sau animalu’ vor cădea inevitabil de pe masă la un moment dat. Și astfel furculița noastră nu va fi niciodată curată.

Găsește-ți o activitate fizică

Activitatea fizică are un efect relaxant asupra minții și a corpului deopotrivă. Alergatul, ciclismul, orice, Până acum, recunosc că am reușit doar să spăl vasele, să dau cu aspiratorul și să pun câteva rufe la spălat. Soția mea și-ar dori să-mi extind aria de activități fizice, și anume să dau cu var și în living, așa cum am făcut în săptămânile trecute în camerele copiilor, și în dormitorul nostru. Încă mai aștept efectul relaxant. Pentru minte sau pentru corp, nu insist neapărat să le am pe amândouă.

Ține un jurnal

Scrie ce te deranjează, în fiecare zi. E ca și cum ți-ai transfera sentimentele și gândurile pe o foaie de hârtie. Asta te ajută să gândești mai clar și să fii mai bine pregătit pentru ziua ce urmează. Asigură-te totuși că nimeni nu îți poate citi jurnalul. Unele secțiuni ar putea fi interzise persoanelor sub 18 ani. Sau tuturor persoanelor, indiferent de vârstă, în funcție de câte sentimente și gânduri ai transferat pe hârtie. Eu până acum, scriind, am reușit doar să mă sperii de câte lucruri mă deranjează în fiecare zi. Aștept să gândesc mai clar.

Mai sunt multe strategii despre care aș vrea să vă vorbesc. Însă tocmai ce am început să inspir adânc, să-mi țin respirația pentru câteva secunde, și sunt pe cale să expir stres. Revin cel mai probabil cu mai multe detalii de îndată ce reușesc să vizualizez liniștea într-o pauză când fac și ceva activități fizice relaxante pentru minte și trup. Toate acestea în timp ce scriu în jurnal, plin de empatie, cât număr până la 10."


Te-ar putea interesa si:

Copiii, 6 motive de panica totala

Cand ai 3 copii, parenting-ul invata de la tine

Tati nu le stie pe toate

Cand vei un tatic nervos, fa-te ca ai treaba

Cand devii tata, te redescoperi ca ceea ce trebuia sa devii


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Copilul tău ințelege ce citește? Proști da' mulți. Din ce în ce mai mulți

Au fost publicate rezultatele PISA. Ce face? Nu contează. Important e că e un procedeu standard de testare a cunoștințelor copiilor în vârstă de 15 ani din țările OCDE. OCD ce? Iar nu contează. Testele PISA verifică capacitatea de înțelegere a informațiilor și capacitatea copiilor de a rezolva probleme similare cu cele din viața reală. Și iar suntem aproape pe ultimul loc din Europa. După noi mai e doar Bulgaria, însă bulgarii au măcar all-inclusive, deci copiii au un viitor strălucit în HoReCa. Și nici asta nu e așa important, că nu e olimpiadă să concurăm unii cu alții. Alte câteva lucruri sunt relevante. Rezultat dezastruos, dar nu surprinzător 42% dintre copii nu înțeleg ce citesc, conform raportului. 42% dintre copii citesc, dacă mai citesc, dar nu pricep ce citesc. Mai oameni buni, 42% înseamnă aproape jumătate dintre ei. Ei știu să citească, însă nu pricep nimic. Luați exemplul recent: Hamas a atacat Israel. Israel atacă Fâșia Gaza. Știe cineva ce e Israel? Știe cineva că Israel

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul