Treceți la conținutul principal

Ești un părinte curajos? Copiii - 6 motive de panică totală

Copiii, 6 motive de panică totală

Eu când mă panichez, mă panichez rău. Nu des, dar mă panichez. Și când ai copiii, nu unul, ci trei, panica devine o constantă a vieții tale.

Însă când sunt bolnavi copiii, niciodată nu știi ce se va întâmpla, sau cum va evolua boala. Le dai medicația (alternativa de altfel: homeopate, siropuri de tot felul, vitamina C), stai lângă ei, le verifici temperatura, le mai verifici o dată temperatura, iar apoi te liniștești pentru puțin timp, nu înainte de a le mai verifica o dată temperatura.

Ca le intră vreo jucărie în nas, ca li se blochează mazărea în gât în timp ce râd la masă, ca adorm cu fața în jos și se sufocă, ca (,) cad pe stradă și se lovesc, ca intră o trotinetă electrică în ei în timp ce se întorc de la școală, să sunt răpiți de extratereștri, ca intră în conflict cu oculta mondială etc.

De ce și când mă panichez:

Când trebuie să pregătesc copiii pentru școală

În special în sezonul rece. Două șosete, o pereche de pantaloni, un tricou, un hanorac sau o bluză, geacă, ghete, fular, căciulă și mănuși. În total 11 articole de îmbrăcăminte. Înmulțiți asta cu 3, și spuneți-mi voi dacă 33 de articole de îmbrăcăminte nu sunt un motiv de panică.
Șansele ca toatele șosetele, fularele, căciulile, mănușile etc să fie la locul potrivit în momentul potrivit, sunt nule.

Când se ceartă copiii între ei

Soluția simplă, oarecum comunistă, ar fi să folosesc violența. Însă parcă nu are sens să rezolv un conflict de scurtă durată provocându-le traume pe viață copiilor mei. Plus că din fericire nu avem o familie disfuncțională, sau dezechilibrată. Cred. Când se ceartă doi copii, e suficient să îl calmezi pe unul dintre ei, și celălalt rămâne fără partener de ceartă. Însă când ai trei copii, dacă îl calmezi pe unul, rămân doi care se ceartă. Până când îl calmezi pe al doilea, intră în ceartă și primul, al cărui calm se cam termină.

Când sunt bolnavi copiii, când au febră, când tușesc

Când ești adult și ai febră, bei un ceai și stai în pat așteptând să-ți treacă. Uneori e chiar motiv de sărbătoare, întrucât îți poți lua un liber de la serviciu, poți să stai pe canapea și să urmărești un film inutil pe Netflix, ceea ce nu îți permiți în mod normal în cursul săptămânii.

Câteodată mai sună și bunicii copiilor, și invariabil auzim același sfat: "Dar mai terminați odată cu homeopatele alea, naiba să le ia! Dați-le și voi antibiotice cum face toată lumea!".

Cum să nu te panichezi? Copiii au febră, noi nu am mai dormit de două zile, și bunicii solicită insistent neutralizarea florei intestinale a copiilor.😁

Când le fac duș

Ei în fundul gol, bucurându-se de apă, de aburi și de spumă de la gelul de duș, fiecare pe rând. Eu nu sunt în fundul gol, evident. Și bucurându-mă de transpirație, de apa de pe jos, și de prea multe jucării în apă. Și când termin cu unul, știu că mai urmează doi. Ar mai fi și varianta să îi las să facă duș singuri. Dar dacă alunecă și se lovesc? Dacă lasă apa să curgă și fac inundatie? Dacă mănâncă săpunul? Dacă e apa prea rece și răcesc? Dacă își bagă bețișoarele de urechi până în creier?

Când mâncăm împreună, în familie

Cel mare nu mănâncă măsline, ciuperci, dovlecei și ardei. Cel mic ar mânca numai paste sau pâine cu unt. Sora lui geamănă mănâncă cam orice, însă are respingere pentru alimentele care au o anumită consistență. Și cu toții dezaprobă legumele din ciorbă sau orice altă mâncare gătită, indiferent cât de mărunt le toc. 

Am încercat să renunț la standarde de alimentație sănătoasă, și le-am spus înfrânt: "Ok, fie cum vreți voi. Astăzi mâncăm junk food." Moment în care fiul meu cel mic îmi zice cu o inocență greu de descris: "Eu nu vreau junk food, eu aș mânca un ardei".

Când e prea liniște în camerele lor

Știu că asta pare visul oricărui părinte, însă ai încredere, nu e. Când e liniște totală, e un semn că trebuie să urc de urgență sus să văd ce fac copiii. Ori au demontat paturile, ori și-au făcut iar corturi din paturi, lenjerii de pat și prosoape, sau pur și simplu s-au apucat de pictat pe parchet. O singură dată i-am găsit pe toți trei în camerele lor, în liniște deplină, citind câte o carte. Dar asta a fost o excepție.

Știu că într-o zi nu voi mai avea motive de panică. Copiii vor crește, se vor muta la casele lor, vor avea familii și copii, și va fi rândul lor să se panicheze. Totuși până atunci continuu să mă panichez, pentru că mai apoi mai târziu în viață, să mă resemnez și să-mi pară rău. Părere de rău că nu mi-am oferit mai multe momente cu copiii mei, mai multe motive de "panică", mai multe amintiri.


Te-ar putea interesa si:

8 modalitati de a gestional stresul de a fi parinte

Cand ai 3 copii, parenting-ul invata de la tine

Tati nu le stie pe toate

Cand vei un tatic nervos, fa-te ca ai treaba

Cand devii tata, te redescoperi ca ceea ce trebuia sa devii


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Copilul tău ințelege ce citește? Proști da' mulți. Din ce în ce mai mulți

Au fost publicate rezultatele PISA. Ce face? Nu contează. Important e că e un procedeu standard de testare a cunoștințelor copiilor în vârstă de 15 ani din țările OCDE. OCD ce? Iar nu contează. Testele PISA verifică capacitatea de înțelegere a informațiilor și capacitatea copiilor de a rezolva probleme similare cu cele din viața reală. Și iar suntem aproape pe ultimul loc din Europa. După noi mai e doar Bulgaria, însă bulgarii au măcar all-inclusive, deci copiii au un viitor strălucit în HoReCa. Și nici asta nu e așa important, că nu e olimpiadă să concurăm unii cu alții. Alte câteva lucruri sunt relevante. Rezultat dezastruos, dar nu surprinzător 42% dintre copii nu înțeleg ce citesc, conform raportului. 42% dintre copii citesc, dacă mai citesc, dar nu pricep ce citesc. Mai oameni buni, 42% înseamnă aproape jumătate dintre ei. Ei știu să citească, însă nu pricep nimic. Luați exemplul recent: Hamas a atacat Israel. Israel atacă Fâșia Gaza. Știe cineva ce e Israel? Știe cineva că Israel

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul