Treceți la conținutul principal

Așa-mi vine câte-odată... Când vezi un tatic nervos, fă-te că ai treabă

Cand vezi un tatic nervos, fa-te ca ai treaba

Așa-mi vine câte-odată...

Sunt zile când, indiferent de cât de mult îmi dau interesul, lucrurile scapă de sub control. Copii care nu se trezesc la timp, mâncare care se arde pe aragaz, stilouri, penare și creioane de negăsit, haine murdărite chiar înainte de a ieși din casă, drumuri în lucru, șeful într-o stare proastă, laptop-ul restartându-se de n'spe ori să instaleze actualizările vieții, ședințe la care nu ajungi la timp, mașina de cafea care nu funcționează, și așa mai departe.

Și exact atunci, dar exact în acele momente, mă sună cineva. Un el sau o ea. Eu, inconștient, răspund. Cineva-ul mă sună să „vadă ce mai fac”. Și mă gândesc în prostia mea: „Uite dom'le, că celorlalți le pasă”. Și tot în prostia mea de moment, îi răspund. Sincer. Îi spun că am o zi dintr-aia de îmi vine să plec dezbrăcat pe autostrada Unirii cântând „Așa-mi vine câteodată”.

Și ceva empatie, nimic?!

Și cineva-ul asta ce face? Îmi dă sfaturi. Nu îmi face o cafea dintr-aia bună, nu vine în vizită să ne plângem amândoi de conspirații mondiale, de grupul Bilderberg și Rockefeller care conduc lumea din umbră, de inteligența artificială care va duce la dispariția omenirii, și de toate problemele similare care țin mintea unui tatic ocupată de-aiurea. Nu. Cineva-ul îmi dă sfaturi. Cineva-ul se pune în locul meu fără să realizeze că locul meu este deja ocupat, de mine.

sfat de la prieteni

Ar fi putut să-mi zică doar că mă înțelege, că așa e și la el/ea. Sau că nu înțelege, că nu are copii sau nu mai are copii mici, însă că e acolo pentru mine, dacă vreau să vorbim, sau dacă am nevoie de ceva. Și ar fi fost ok. Dar nu, cineva-ul mă învață cum să îmi cresc copiii. Sau îmi reproșează ceva, orice.

Soluția ușoară

Nu există soluții ușoare la zile de-ale lui Murphy. Aștepți să treacă, doar pentru că, la sfârșitul zilei, să îți dai seama că poate te-ai enervat degeaba, că poate ai avut ceva de învățat din asta, sau că pur și simplu a trecut.

Totuși, toți îți propun soluții miraculoase cu rezultate imediate. „Dacă eram eu în locul tău, să vezi ce repede rezolvam”. Sigur dragul sau draga mea „cineva”, mereu poți să rezolvi ceva exact atunci când nu ești acolo. Iar când ești acolo, nu rezolvi mai nimic, că toată lumea care are câteodată câte o zi proastă.

„Nu te stresa, ar trebui să te mai și relaxezi câteodată, sau poate să dormi și tu mai mult”, îmi spui de oricâte ori ai ocazia. Ce drăguț din partea ta. Tu crezi că azi dimineața aveam de ales între a mă stresa și a nu mă stresa, și din greșeală am ales să mă stresez? Sau că mi s-a oferit oportunitatea vieții mele de a mă relaxa undeva pe o plajă cu o limonadă, și eu am preferat în schimb să duc gunoiul și să spăl vasele? Sau că seara stau în pat cu ochii în tavan, chinuit de procesul decizional: să dorm sau să nu dorm?

Mircea, fă-te că lucrezi

sfat parenting tatici

Na, acum ce să zic?! Când am o zi proastă, mai vine și cineva-ul cu sfaturile sale imbecile. Pai cum să reacționez astfel încât să nu-i jignesc sentimentele? Cum să fac să rămânem prieteni pentru totdeauna? Ca exact asta am nevoie când am o zi proastă, să ne ținem de mânuață ca Lizuca și Patrocle în Dumbrava Minunată, sub ipoteza că Patrocle ar fi avut mânuațe.

Mai bine să nu sune cineva-ul meu drag. Mai degrabă îmi spune mai apoi, când lucrurile se mai liniștesc, că a fost ocupat(a) cu ceva, nu contează cu ce. Că a avut mult de muncă, că a dat zăpada la lopată din fața apartamentului, că a șters praful de sub bibelouri, că orice. Pe principiul „Mircea, fă-te că lucrezi”.

Orice, numai să nu dea sfaturi.

Trebuie să închei aici, mă sună cineva. 😊


Te-ar putea interesa si:

Copiii, 6 motive de panica totala

8 modalitati de a gestional stresul de a fi parinte

Cand ai 3 copii, parenting-ul invata de la tine

Tati nu le stie pe toate

Cand devii tata, te redescoperi ca ceea ce trebuia sa devii


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Copilul tău ințelege ce citește? Proști da' mulți. Din ce în ce mai mulți

Au fost publicate rezultatele PISA. Ce face? Nu contează. Important e că e un procedeu standard de testare a cunoștințelor copiilor în vârstă de 15 ani din țările OCDE. OCD ce? Iar nu contează. Testele PISA verifică capacitatea de înțelegere a informațiilor și capacitatea copiilor de a rezolva probleme similare cu cele din viața reală. Și iar suntem aproape pe ultimul loc din Europa. După noi mai e doar Bulgaria, însă bulgarii au măcar all-inclusive, deci copiii au un viitor strălucit în HoReCa. Și nici asta nu e așa important, că nu e olimpiadă să concurăm unii cu alții. Alte câteva lucruri sunt relevante. Rezultat dezastruos, dar nu surprinzător 42% dintre copii nu înțeleg ce citesc, conform raportului. 42% dintre copii citesc, dacă mai citesc, dar nu pricep ce citesc. Mai oameni buni, 42% înseamnă aproape jumătate dintre ei. Ei știu să citească, însă nu pricep nimic. Luați exemplul recent: Hamas a atacat Israel. Israel atacă Fâșia Gaza. Știe cineva ce e Israel? Știe cineva că Israel

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul