Treceți la conținutul principal

Când devii tată, te redescoperi ca ceea ce trebuia să devii

Când devii tată, te redescoperi ca ceea ce trebuia să devii

Toată lumea se pricepe la parenting

Acum nu mai există tătici. Există în schimb bărbați, sau mai bine zis, tineri ajunși la maturitate fiziologică care fac „parenting”. Tinerii frumoși și liberi au devenit părinți. Ce frumos!

Păi nu știi tu să fii tată? Păi știi. Pentru că te pricepi. Ca romanul se pricepe și la fotbal, și la politică, și la finanțe, și mai nou, și la parenting. 😎

Insa privesc puțin retrospectiv, și parcă ceva nu se leagă. Echipa națională nu se mai califică la nimic de mult timp. Nici la mondiale, nici la europene, nici la FIFA, nici la UEFA, nici la Crucea Roșie, ONU sau UNICEF. Nu mă pricep la fotbal, dar ai prins ideea.

În politică ... ca în politică. Să schimbăm tot dar să nu se schimbe nimic, ca în piesa „O scrisoare pierdută” a lui Caragiale. Ei tot cu treburile lor, ca și înainte de '89, iar noi tot cu comentarii pe marginea străzii, sau mai nou pe internet. Mai vin și progresiștii ca alternativă, să îmi bage îndoiala în suflet, dacă sunt bărbat, femeie, sau orice variantă intermediară. Cumva o dăm aiurea cu ștampila aia de vot.

La mecanisme financiare suntem iarăși buni, „investind” în mașini de lux aduse de afară, ținute până atunci în garajul unui doctor bătrân și bolnav, și care au „decat” 57.000 de km, garantat. La 5.000 de euro. Apoi mai bagi "decât" 15.000 în reparații. Cumva le știm noi pe toate. Și dacă nu le știm, avem noi „un băiat” care se pricepe. De la instalat Windows, la montat panouri electrice, de la reparații auto la piața bursieră. „Decât” că „instituția băiatului” așa cum o numește un stand-up comedian pe care îl urmăresc cu drag, nu funcționează în parenting. Nu își fac copiii temele, chemi un băiat, că se pricepe. Ai divergențe cu soția, chemi un băiat (aici problemele sunt patologice deja).

Paradoxul părintelui

Pentru a fi tată, nu este suficient să fii soțul persoanei care a dat naștere copiilor voștri. Abilitatea de a fi părinte nu se „ia”, ca o boală, ci se dobândește prin efort, dedicare și dragoste. Și nici nu este suficient doar să îi observi pe ceilalți tați cum procedează. E ca atunci când eram copii, și, sub presiunea celorlalți copii afirmam orgolios: „Cum să nu știu să merg pe bicicletă? Știu! Ia dă-o-ncoace să-ți arăt”. Și le arătam, preț de câteva secunde, pentru că imediat să reformulăm: „Nu am căzut, am alunecat.” Și nici pe departe nu e suficient să citești două articole de pe bloguri de specialitate. Internetul e plin de interpretări personale, asta fiind una dintre ele. Citește, analizează, și aplică doar ce ți se potrivește ție.

A fi tată este în primul rând despre a realiza că nu mai este vorba doar despre tine. Dacă ai rămas blocat undeva în timp, când te trezeai la ora 11:00 pentru a constata cu surprindere maximă că ți-e somn, poate e bine să rezolvăm problema asta mai întâi. Când devii tată, trebuie să renunți la tine, așa cum ai fost modelat de societate, de mediul înconjurător, de auto-suficienta ta uneori, pentru a te reinventa, redescoperi. Eu încă învăț, și probabil voi învăța toată viața.

Încercări și tribulații

Parentingul nu este pentru cei slabi de înger. O noapte nedormită din motiv de discotecă sau de nunta lu' verișoru' nu se compară cu nopți consecutive nedormite pe bază de bebe. Și scutecele de unică folosință trebuie schimbate, că cel mic încă nu știe cum să se descurce singur. Și la vârsta când va ști cum să se descurce singur, nu va mai avea nevoie de „pampersi”. Deci nu te ajută. Apoi copiii se mai și îmbolnăvesc, unii dintre ei mai merg și la școală, apoi devin pre-adolescenți, apoi adolescenți și așa mai departe. Fiecare perioadă cu provocările ei. 

Ai văzut la televizor documentare despre legiunea străină? Atunci cam ai o idee de cât de pregătit trebuie să fii, mental și fizic. Crede-mă pe cuvânt, trei nopți nedormite, înconjurat de termometre, pastile și comprese, te pot transforma vizibil.

Descoperirea capacităților ascunse

Cu toții avem capacitatea de a deveni părinți buni, sau pur și simplu, de a deveni mai buni. Viața alături de copii te învață să fii și asistent medical, și bucătar, și consilier, și partener de joacă, și prieten. Te învață și că nu aveai nevoie de atâta somn de cât credeai că ai nevoie. Te învață și că poți să faci treburile în casă mai eficient. Te învață să fii tată. 

Și partea bună e că nici măcar nu trebuie să faci ceva în mod particular. Nu trebuie să mergi la cursuri, nu trebuie să dai examene, nu trebuie să faci „internship”. Trebuie doar să fii prezent în noul tău rol, să te bucuri de fiecare clipă, și să constientizezi ce onoare și în același timp, responsabilitate ai, în a-ți crește micuții.


Te-ar putea interesa si:

Copiii, 6 motive de panica totala

8 modalitati de a gestional stresul de a fi parinte

Cand ai 3 copii, parenting-ul invata de la tine

Tati nu le stie pe toate

Cand vei un tatic nervos, fa-te ca ai treaba


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Copilul tău ințelege ce citește? Proști da' mulți. Din ce în ce mai mulți

Au fost publicate rezultatele PISA. Ce face? Nu contează. Important e că e un procedeu standard de testare a cunoștințelor copiilor în vârstă de 15 ani din țările OCDE. OCD ce? Iar nu contează. Testele PISA verifică capacitatea de înțelegere a informațiilor și capacitatea copiilor de a rezolva probleme similare cu cele din viața reală. Și iar suntem aproape pe ultimul loc din Europa. După noi mai e doar Bulgaria, însă bulgarii au măcar all-inclusive, deci copiii au un viitor strălucit în HoReCa. Și nici asta nu e așa important, că nu e olimpiadă să concurăm unii cu alții. Alte câteva lucruri sunt relevante. Rezultat dezastruos, dar nu surprinzător 42% dintre copii nu înțeleg ce citesc, conform raportului. 42% dintre copii citesc, dacă mai citesc, dar nu pricep ce citesc. Mai oameni buni, 42% înseamnă aproape jumătate dintre ei. Ei știu să citească, însă nu pricep nimic. Luați exemplul recent: Hamas a atacat Israel. Israel atacă Fâșia Gaza. Știe cineva ce e Israel? Știe cineva că Israel

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul