Toată lumea se pricepe la parenting
Acum nu mai există tătici. Există în schimb bărbați, sau mai bine zis, tineri ajunși la maturitate fiziologică care fac „parenting”. Tinerii frumoși și liberi au devenit părinți. Ce frumos!
Păi nu știi tu să fii tată? Păi știi. Pentru că te pricepi. Ca romanul se pricepe și la fotbal, și la politică, și la finanțe, și mai nou, și la parenting. 😎
Insa privesc puțin retrospectiv, și parcă ceva nu se leagă. Echipa națională nu se mai califică la nimic de mult timp. Nici la mondiale, nici la europene, nici la FIFA, nici la UEFA, nici la Crucea Roșie, ONU sau UNICEF. Nu mă pricep la fotbal, dar ai prins ideea.
În politică ... ca în politică. Să schimbăm tot dar să nu se schimbe nimic, ca în piesa „O scrisoare pierdută” a lui Caragiale. Ei tot cu treburile lor, ca și înainte de '89, iar noi tot cu comentarii pe marginea străzii, sau mai nou pe internet. Mai vin și progresiștii ca alternativă, să îmi bage îndoiala în suflet, dacă sunt bărbat, femeie, sau orice variantă intermediară. Cumva o dăm aiurea cu ștampila aia de vot.
La mecanisme financiare suntem iarăși buni, „investind” în mașini de lux aduse de afară, ținute până atunci în garajul unui doctor bătrân și bolnav, și care au „decat” 57.000 de km, garantat. La 5.000 de euro. Apoi mai bagi "decât" 15.000 în reparații. Cumva le știm noi pe toate. Și dacă nu le știm, avem noi „un băiat” care se pricepe. De la instalat Windows, la montat panouri electrice, de la reparații auto la piața bursieră. „Decât” că „instituția băiatului” așa cum o numește un stand-up comedian pe care îl urmăresc cu drag, nu funcționează în parenting. Nu își fac copiii temele, chemi un băiat, că se pricepe. Ai divergențe cu soția, chemi un băiat (aici problemele sunt patologice deja).
Paradoxul părintelui
Pentru a fi tată, nu este suficient să fii soțul persoanei care a dat naștere copiilor voștri. Abilitatea de a fi părinte nu se „ia”, ca o boală, ci se dobândește prin efort, dedicare și dragoste. Și nici nu este suficient doar să îi observi pe ceilalți tați cum procedează. E ca atunci când eram copii, și, sub presiunea celorlalți copii afirmam orgolios: „Cum să nu știu să merg pe bicicletă? Știu! Ia dă-o-ncoace să-ți arăt”. Și le arătam, preț de câteva secunde, pentru că imediat să reformulăm: „Nu am căzut, am alunecat.” Și nici pe departe nu e suficient să citești două articole de pe bloguri de specialitate. Internetul e plin de interpretări personale, asta fiind una dintre ele. Citește, analizează, și aplică doar ce ți se potrivește ție.
A fi tată este în primul rând despre a realiza că nu mai este vorba doar despre tine. Dacă ai rămas blocat undeva în timp, când te trezeai la ora 11:00 pentru a constata cu surprindere maximă că ți-e somn, poate e bine să rezolvăm problema asta mai întâi. Când devii tată, trebuie să renunți la tine, așa cum ai fost modelat de societate, de mediul înconjurător, de auto-suficienta ta uneori, pentru a te reinventa, redescoperi. Eu încă învăț, și probabil voi învăța toată viața.
Încercări și tribulații
Parentingul nu este pentru cei slabi de înger. O noapte nedormită din motiv de discotecă sau de nunta lu' verișoru' nu se compară cu nopți consecutive nedormite pe bază de bebe. Și scutecele de unică folosință trebuie schimbate, că cel mic încă nu știe cum să se descurce singur. Și la vârsta când va ști cum să se descurce singur, nu va mai avea nevoie de „pampersi”. Deci nu te ajută. Apoi copiii se mai și îmbolnăvesc, unii dintre ei mai merg și la școală, apoi devin pre-adolescenți, apoi adolescenți și așa mai departe. Fiecare perioadă cu provocările ei.
Ai văzut la televizor documentare despre legiunea străină? Atunci cam ai o idee de cât de pregătit trebuie să fii, mental și fizic. Crede-mă pe cuvânt, trei nopți nedormite, înconjurat de termometre, pastile și comprese, te pot transforma vizibil.
Descoperirea capacităților ascunse
Cu toții avem capacitatea de a deveni părinți buni, sau pur și simplu, de a deveni mai buni. Viața alături de copii te învață să fii și asistent medical, și bucătar, și consilier, și partener de joacă, și prieten. Te învață și că nu aveai nevoie de atâta somn de cât credeai că ai nevoie. Te învață și că poți să faci treburile în casă mai eficient. Te învață să fii tată.
Și partea bună e că nici măcar nu trebuie să faci ceva în mod particular. Nu trebuie să mergi la cursuri, nu trebuie să dai examene, nu trebuie să faci „internship”. Trebuie doar să fii prezent în noul tău rol, să te bucuri de fiecare clipă, și să constientizezi ce onoare și în același timp, responsabilitate ai, în a-ți crește micuții.
Te-ar putea interesa si:
Copiii, 6 motive de panica totala
8 modalitati de a gestional stresul de a fi parinte
Cand ai 3 copii, parenting-ul invata de la tine
Cand vei un tatic nervos, fa-te ca ai treaba
Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.