Treceți la conținutul principal

Ai 3 copii? Activeaza celula de parenting de criza!

Cand ai 3 copii, parenting-ul invata de la tine

Vise ... sau visuri?

Când eram mic, visam să mă stabilesc undeva la casa mea, să fac cariera în ceva, în orice, și să am o familie frumoasă. Acum, când las în urmă deja criza vârstei de mijloc, realizez retrospectiv că aspirațiile mele din copilărie aveau să fie depășite de realitate sau aveau să fie îndeplinite după criterii știute numai de Dumnezeu.

Realitatea bate filmul

M-am stabilit într-adevăr la casa mea, însă nu în țara mea. Așa a fost să fie. După mulți ani de stat în chirie. De la spațiile de cazare insalubre de pe timpul facultății, la garsoniere îngămădate unde-mi începeam timid rolul de partener într-o relație. Apoi apartament cu două camere, apoi la casă, pentru că în final să ne găsim un loc al nostru, unde putem plăti rata la creditul ipotecar până la adânci bătrâneți.

Cariera nu știu dacă am făcut, tind să cred că da. Am petrecut destui ani în mediul corporatist. Mai întâi în România, și apoi ca expat, mai la vest. Tot „corporatist” sunt și acum, însă într-o altă țară, tot prin vest pe undeva, într-o altă corporație și într-un alt domeniu de activitate. Și mai sunt și viitoarea mare speranță universală în ale blogging-ului de parenting😎.

Și am și o familie frumoasă foc. „Decât” (cum le place agramaților de astăzi să zică) că acum mulți ani în urmă, când mă gândeam la o familie, din motive subconștiente îmi imaginam un tati, o mami și cel mic în mijloc, ținându-i de mână pe părinți. Realitatea avea să îmi demonstreze caracterul ei imprevizibil. Copilul acela imaginar din mijloc, ținându-i de mână pe părinți, a devenit trei copii. Reali de această dată. 😊

Și cea mai mare mulțumire, însă în același timp și cea mai mare provocare, a fost și încă este să găsesc echilibrul perfect între viața profesională, viața de cuplu, aspirațiile personale și viața cu trei copii.

Primul copil are deja 12 ani, a la vârsta preadolescenței, cu toate provocările de rigoare. Ceilalți doi au 8 ani, gemeni fiind, un el și o ea, care funcționează ca două jucării nostime care se bucură de orice le oferă viața, secundă de secundă.

Planifica si organizeaza

Când ai un copil e relativ ușor, se mai ocupă mami, apoi se mai ocupă tati, și tot așa. Rămâne suficient timp de o cafea pentru ambii părinți. Abia când ai doi copii situația se complică puțin, că și mami și tati au inevitabil câte un copil de supravegheat, distrat, educat, îngrijit etc. Și când ai trei copii, nu mai merge cu intuiție, bune intenții și speranțe. E nevoie de planuri bine puse la punct, de time management, de un cu totul alt nivel de parenting skills.

Răbdarea părinților este testată în permanență, iar abilitatea de a jongla cu mai multe responsabilități în același timp devine o super-putere. Și când reușești să ții lucrurile sub control, începi să realizezi ce minune este să vezi trei suflete în jurul tău care au nevoie de tine, care se bucură alături de tine, care cresc și devin personalități distincte.

Pregătirile pentru neprevăzut

Începând cu rutina de dimineață, fiecare dintre cei trei copii are o traiectorie comportamentală proprie. Și nu aceeași în fiecare dimineață. Unul se trezește mai greu, altul mai devreme pentru că mai apoi să adoarmă la micul dejun, și al treilea, deși se trezește, nu coboară din camera lui pentru că a crezut că e duminică. Urmează pregătirile pentru școală, job-ul part time de șoferi, ducând copiii la școală și aducându-i mai târziu pentru a-i duce la activități extrașcolare, bibliotecă, vizite la colegi și așa mai departe. Doi părinți, două mașini și împărțire metodica a copiilor și a traseelor pe ziua respectivă.

Multitasking-ul

Cândva credeam cu tărie că este extrem de dificil să faci jonglerii cu torțe arzând, ca cei de la circ. Acum nu mă mai impresionează, impresionat fiind de a jongla în schimb cu programul, preferințele și nevoile celor trei copii ai mei. Fiecare dimineață e o aventură, după cum am scris și mai sus. La fel sunt și după-amiezele. Iar șansele să le duci pe toate la bun sfârșit fără cunoștințe avansate de planificare și multitasking, sunt aproape nule. Adaptarea la ritmul în permanentă schimbare al familiei este crucială pentru supraviețuire.

Delegă pe cât posibil

Când ai trei copiii, a delega nu este doar o alegere, este o abordare de viață. În cazul nostru e simplu. Părinții sunt la mii de km distanță, iar cei din jurul nostru ... să spunem că le au și ei pe ale lor. 

Concluzia? Delegăm între noi. 😊 Și distribuim responsabilități și copiilor, după vârsta lor. Asta nu înseamnă că îi pun la făcut sarmale și la pus gresie. Însă nici nu înseamnă că noi ca părinți trebuie să adunăm șosetele lor de pe jos, caietele aruncate neglijent pe pat sau ghiozdanele lăsate din mers pe hol. Vei fi surprins(a) să vezi ce motivați sunt copiii când fac ceva, când își dau seama că și ei sunt capabili să facă chestii mici care însă contează.

Delegă pe cât posibil

Ia în considerare individualitatea lor

În mod firesc mă aștept ca spălatul pe dinți, îmbrăcatul pentru școală, temele și altele asemenea să fie responsabilități ne-negociabile ale copiilor, indiferent de vârstă sau personalitate. Însă când e vorba de responsabilități suplimentare, e bine să ai așteptări diferite în funcție de caracterul fiecăruia dintre ei. Poate unuia îi place mai mult să te ajute la gătit, altuia îi place mai mult să-și pună muzică și să-și strângă prin cameră. Atrage-i în activități care știi că le fac plăcere.

Simplifică și aruncă

Copiii, ca și noi de altfel, au nevoie de spațiu. Și comportamentul lor, ca și al nostru de altfel, este afectat de lipsa spațiului sau de un spațiu aglomerat și dezordonat. Este o regulă care ar trebui aplicată cu sfințenie: pentru orice lucru nou adus în casă, un alt lucru trebuie să ne părăsească domiciliul 😊 Fie că e vorba despre haine, încălțăminte, jucării sau orice alte lucruri pe care copiii le numesc „proiecte”. Nu vei reuși niciodată să păstrezi curată o casă care arată ca un mare centru de depozitare neselectivă.

Când regula este totuși încălcată, ceea ce se întâmplă de obicei în perioada sărbătorilor de iarnă când Moșul vine cu cartoane și ambalaje de tot felul, în perioada imediat următoare trebuie aruncat impulsiv orice are potențial de a fi aruncat. Imprimanta aia veche, scaunul pe care ți-ai tot propus să-l repari într-o zi, pantalonii cu 3 mărimi mai mici, suvenirul pe care nici măcar nu l-ai adus tu dintr-o destinație exotică, tot. Fă-ți un bine, ține casa curată și aerisită, și va fi ok.

Ai încredere în înțelepciunea populară

Este o vorbă din bătrâni: „Dumnezeu nu-ți dă mai mult decât poți duce”. Ai încredere, atât în Dumnezeu cât și în strămoșii noștri. Și pot să confirm că așa este. Am văzut cupluri la limita epuizării și a disperării, având doar un copil. Și mai multe familii cu 2 copii care stau să se destrame sau care s-au destrămat deja. Numărul copiilor nu e definitoriu pentru a stabili cât de greu îți este. Cu cât ai mai mulți copii, cu atât este mai provocator într-adevăr. Dar nu mai greu. Mai greu este când capacitatea ta de a gestiona o situație este depășită. Gândește-te la asta ca la revoluția industrială sau cea tehnologică. Dacă nu îți faci un upgrade mental și comportamental și încă mai lucrezi în epoca de piatră cu metode depășite și ineficiente, productivitatea rămâne blocată cumva în timp. Reinventează-te.

Iubiți-vă și bucurați-vă unii de alții

Totul e infinit mai ușor când faci ceva cu drag și dragoste. Sau cum obișnuiesc să le zic copiilor mei: „nici o treabă nu-și are rostul dacă nu ne și distrăm”. Zece minute de sortat șosete pentru că „trebuie” trec mult mai greu față de zece minute de sortat șosete cu muzică antrenantă, cu glume mai mult sau mai puțin reușite și cu o bătaie ușoară cu șosete înainte de a începe treaba. Bucurați-vă unii de ceilalți și de toate momentele incredibile pe care trei copii le pot oferi părinților.

Închei aici și ține minte: „It’s all worth it”! (Nu am găsit ceva în românește care să sune la fel de bine 😎). 

Iubiți-vă și bucurați-vă unii de alții

Te-ar putea interesa si:

Copiii, 6 motive de panica totala

8 modalitati de a gestional stresul de a fi parinte

Tati nu le stie pe toate

Cand vei un tatic nervos, fa-te ca ai treaba

Cand devii tata, te redescoperi ca ceea ce trebuia sa devii


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Copilul tău ințelege ce citește? Proști da' mulți. Din ce în ce mai mulți

Au fost publicate rezultatele PISA. Ce face? Nu contează. Important e că e un procedeu standard de testare a cunoștințelor copiilor în vârstă de 15 ani din țările OCDE. OCD ce? Iar nu contează. Testele PISA verifică capacitatea de înțelegere a informațiilor și capacitatea copiilor de a rezolva probleme similare cu cele din viața reală. Și iar suntem aproape pe ultimul loc din Europa. După noi mai e doar Bulgaria, însă bulgarii au măcar all-inclusive, deci copiii au un viitor strălucit în HoReCa. Și nici asta nu e așa important, că nu e olimpiadă să concurăm unii cu alții. Alte câteva lucruri sunt relevante. Rezultat dezastruos, dar nu surprinzător 42% dintre copii nu înțeleg ce citesc, conform raportului. 42% dintre copii citesc, dacă mai citesc, dar nu pricep ce citesc. Mai oameni buni, 42% înseamnă aproape jumătate dintre ei. Ei știu să citească, însă nu pricep nimic. Luați exemplul recent: Hamas a atacat Israel. Israel atacă Fâșia Gaza. Știe cineva ce e Israel? Știe cineva că Israel

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul