.jpeg "un singur televizor pentru copii")
Îndurerat și cu ochii în lacrimi, scriu aceste cuvinte în speranța că alți copii vor fi salvați. Nu știu cum este la alții, însă la noi, sâmbăta dimineața, copiii se lipesc efectiv de ecrane. La orice oră mă trezesc, copiii se trezesc cu o oră mai devreme. Cumva, parcă văd în viitor, știu la ce oră mă trezesc, și își pun alarma ceasului lor biologic să sune cu o oră înainte. Coboarâ în living și aprind televizorul. În același timp își deschid telefoanele mobile, își scot castile de sub pat, din birou sau din bibliotecă, și își pune fiecare muzica lui. Asta în timp ce televizorul se străduiește să le capteze atenția cu un film pentru copii pe Netflix.
Copiii mici au fiecare câte un telefon mai vechi decât al nostru, fără card SIM. Sau cum ar zice o anumită categorie a populației, „fără număr”. Își mai pun muzică în weekend, mai fac poze la vreo buburuză și urmăresc pe Google Maps unde este „punctul”, și cum se mișcă el odată cu noi. Cel mare are deja telefon funcțional. Mai comunică cu prietenii de la școală și mai primește câte un mesaj de la profesori.
În fine, în timpul săptămânii nu au timp de televizor sau de telefon. Sâmbăta dimineața însă, ceva se întâmplă. Ori copiii mei de peste săptămâna lucrătoare sunt înlocuiți cu alții care vor sta la noi pe durata weekend-ului, ori e vreun virus ceva care cuprinde simțurile copiilor în diminețile de weekend. Inspirat din pandemia precedentă, i-am pus să se spele mai bine pe mâini. Am deschis geamurile. I-am distanțat la 1 metru, apoi la 1,5 metri. Măști din alea neconforme și inutile nu le-am dat, că nu mai aveam. Iar vaccin care să conțină „o cafea cu prietenii” sau „o îmbrățișare a bunicii” încă nu există.
Ce e de făcut? Citește aici șase strategii verificate:
1. Impune limite de timp pentru utilizarea ecranelor
Indiferent că e vorba de televizor sau de telefon. Undeva pe la 30 de minute pe zi în timpul săptămânii și o oră sau două în zilele de weekend cred că e suficient. Sau orice altă limită consideri că ți se potrivește. Spune-i clar care sunt limitele și pune și o alarmă sau un cronometru, pentru a evita disputele. Când e gata timpul, e gata.
2. Oferă-i alternative
Nu e corect nici să îi interzici micile plăceri ale vieții de copil și să-l lași cu ochii în tavan, fără alternative. Propune-i un joc nou sau poate să picteze, să decupeze, să construiască o casuță din carton. Orice activitate care îi poate stimula creativitatea și imaginația.
3. Implică-l în activități în familie
Asta înseamnă să te prezinți tu cu o atitudine pozitivă și energizantă. Dacă începi cu o față acră și un ton care te califică mai mult la rolul de soacră și nu de mamă, sari peste pasul acesta. Copiilor le place instinctiv să petreacă timp cu părinții lor, indiferent de activitate. La ei până și spălatul vaselor poate fi un joc, dacă știi cum să îi abordezi. Noi recent, în timp ce strângeam prin casă, am pus cântece de Crăciun, am cântat și am dansat, am făcut și spectacol imaginându-ne că suntem pe scenă și trebuie să antrenăm și audiența să intre în spiritul Crăciunului. Și nu era decât mijlocul lunii noiembrie 😊.
4. Fii un model
În sensul clasic al cuvântului. Cel de etalon moral și comportamental. Am mai precizat și în articolele precedente că, copiii fac ce fac părinții lor, nu neapărat ce le spun părinții că trebuie să facă. Dacă tu îți citești mesajele de 5 ori la fiecare sfert de oră, dacă de fiecare dată când faci cartofi prăjiți cauți rețeta pe telefon și dacă primești notificări de pe diverse grupuri de WhatsApp la fiecare 5 minute, nu poți să ai alte așteptări de la ceilalți membri ai familiei, fie ei mari sau mici. Dacă însă îți îndrepți atenția către activități offline, și copiii vor proceda la fel.
5. Creează un spațiu fără ecrane
Noi avem doar un singur televizor, în living. Problema e cu telefoanele, că acum sunt mobile, nu ca acelea pe care le știam noi când eram copii, fără de ecran și ancorate în perete de un fir care nu știam niciodată unde duce sau de unde vine. Am învățat și noi că atunci când copiii se duc sus în dormitoarele lor și e liniște, cu siguranță e în compania celui mai bun prieten al omului, telefonul. Așadar, stăm cu ochii pe ei ca pe bursa financiară în 2008, și când unul dintre ei își manifestă intenția de a se retrage în dormitor, îi spunem doar: „adu-mi mai întâi te rog telefonul aici, să știm unde să-l găsim când avem nevoie de el”. Invariabil, nevoia de a se retrage în camera lui dispare.
6. Încurajează activitățile în aer liber
Încurajatul nu înseamnă să îl dai afară pe cel mic din casă, că e soare, și că ceilalți copii se joacă în parc, și că el nu. Înseamnă să vă programați împreună activități în aer liber. Mergeti cu bicicleta, ieșiți la o plimbare împreună, strângeți frunzele din grădină, mergeți la cules ciuperci. Va fi fascinat cu siguranță.
Disclaimer:
Probabil veți spune că, deși sfaturile sunt rezonabile, părinții nu prea au timp de cules ciuperci în timp ce merg pe bicicletă pictând cu mâna cealaltă, cu care nu culeg ciuperci. Așa este, însă nu am spus că este ușor. Cred doar că se merită. Și setând prioritățile în mod corespunzător, veți găsi timp de plimbare, și de biciclit, și de pictat. Nu de toate în același timp, desigur. 😊