Treceți la conținutul principal

Să nu ne luăm prea în serios. Și zis-a părintele către copilul său: „Copilule, fă-te adult!”

 

Disclaimer: articol nerecomandat creștinilor radicalizați sau celor care nu au mai zâmbit în ultimele 365 de zile. 💝

Facerea (Geneza)

La început erau doar el și ea, un cuplu. Și în casă era curățenie, ordine și liniște. Și Dumnezeu a zis: „să aibă un copil”. Și a văzut Dumnezeu că copilul este bun și l-a numit copil, iar pe cei aflați anterior în curățenie, ordine și liniște, i-a numit părinți. Și a fost seară și a fost dimineață: ziua întâi.

Și a zis Dumnezeu: „să apară alți copii”. Și au apărut. Și i-a numit Dumnezeu pe unul frățior, pe celălalt, surioară.

Apoi a zis: „să se adune în casa aceasta scutece, jucării, cărțișoare, medicamente anti-termice, șampoane pentru copii, hăinuțe de toate culorile, termometre de apă și de uscat, biberoane și suzete”.

Apoi a zis Dumnezeu: „copiii să crească, să se joace și să aducă mulțumire părinților lor”.

Apoi a mai zis Dumnezeu câte ceva cred, însă deja după câteva zile cu copii, nu mai auzi clar.

Și a sfârșit Dumnezeu în ziua a șasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a șaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut.

Păi na, El s-a odihnit, însă la părinți s-a gândit? Căci ei, din ziua întâi nu cred că s-au mai odihnit. Păi nu eram noi după chipul și asemănarea Sa? Sau când e vorba de somn și odihnă, e fiecare pentru el?! Dar să nu judecăm.

Puterea credinței

"Doamne, dacă ar crește copiii odată..." 👀

Părinții au stat în casa aceea încă de atunci; și nici pâine n-au mâncat, nici apă n-au băut. Sau au mâncat și au băut (uneori poate prea mult), însă vor să prezinte povestea într-un mod mai dramatic. Și s-au gândit ei așa: „Păi nu suntem și noi după chipul și asemănarea Sa?”. Și „dacă avem credință cât un grăunte de muștar, putem muta și munții”.

Credință aveau, deși nu prea mergeau la biserică, de frica radicalizaților cu pomelnice la purtător gata în orice clipă să corecteze orice manifestare care nu îndeplinea standardele ecumenice.

Muștar aveau, deși nu boabe, dar aveau un borcan muștar rămas de la vreo petrecere tradițională alături de alți părinți. Și dacă o boabă de muștar poate muta munții, apoi un borcan de muștar poate să... Nu știau exact ce poate face un borcan de muștar, însă erau convinși că poate face multe.

Munții nu aveau rost să-i mute. Aveau destulă treabă prin casă, nu mai voiau să se ocupe și de mutat formele de relief. Și dacă îi mută din locul lor, unde să-i pună? Peste Marea Neagră? Peste Palatul Parlamentului? Unde?

Așa că au luat amândoi o poziție solemnă, și, cu borcanul de muștar în mână, au zis: “Copilule, fă-te adult!” 😕

Muștarul nu funcționeaza. Nu cum vor părinții

Nu s-a întâmplat nimic. Copiii tot copii au rămas. Poate s-au și distrat puțin văzându-i pe ocrotitorii lor blocați în proiect, cu ochii în tavan, și cu un borcan de muștar în mână.

Și e bine așa cum e. Că Dumnezeu ne ascultă dorințele, însă ni le împlinește așa cum vrea El, când vrea El, și în măsura în care vrea El. Parcă vad că ne-am fi trezit cu niște copii cu barbă, în șomaj, în hăinuțe nepotrivite, care nu știu să articuleze corespunzător propozițiile, care încă mănâncă cu mâna, și care nu se pot concentra asupra unei activități mai mult de 5 minute. Asemănare izbitoare cu generația Z (nașterea celor din această generație a început în anul 1996 și s-a terminat în anul 2010. Majoritatea membrilor Generației Z sunt copiii celor din generația X și, uneori, a milenialilor – vezi Wikipedia). Deci Dumnezeu lucrează.

Concluzie

Să ne mai aducem aminte să mai și râdem. Și să nu ne luăm prea în serios în relația cu Dumnezeu. El știe ce are de făcut, așa cum știm și noi ce avem de făcut in raport cu copiii noștri. Și sunt convins că râde și El pe ascuns câteodată când mai facem și noi câte o poznă, așa adulți și părinți cum suntem.

Să lăsăm muștarul și munții la locurile lor. Să ne îmbrățișăm copiii, și să ne bucurăm că îi avem pe lângă noi. Ei vor avea timp să fie adulți. Iar noi vom avea timp să ne fie dor de clipele când erau copii.


Te-ar putea interesa si:

Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Copilul tău ințelege ce citește? Proști da' mulți. Din ce în ce mai mulți

Au fost publicate rezultatele PISA. Ce face? Nu contează. Important e că e un procedeu standard de testare a cunoștințelor copiilor în vârstă de 15 ani din țările OCDE. OCD ce? Iar nu contează. Testele PISA verifică capacitatea de înțelegere a informațiilor și capacitatea copiilor de a rezolva probleme similare cu cele din viața reală. Și iar suntem aproape pe ultimul loc din Europa. După noi mai e doar Bulgaria, însă bulgarii au măcar all-inclusive, deci copiii au un viitor strălucit în HoReCa. Și nici asta nu e așa important, că nu e olimpiadă să concurăm unii cu alții. Alte câteva lucruri sunt relevante. Rezultat dezastruos, dar nu surprinzător 42% dintre copii nu înțeleg ce citesc, conform raportului. 42% dintre copii citesc, dacă mai citesc, dar nu pricep ce citesc. Mai oameni buni, 42% înseamnă aproape jumătate dintre ei. Ei știu să citească, însă nu pricep nimic. Luați exemplul recent: Hamas a atacat Israel. Israel atacă Fâșia Gaza. Știe cineva ce e Israel? Știe cineva că Israel

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul