Cea mai frumoasa poveste pentru copii: "Test de realitate. Nu deschideti usa!"

Este timpul pentru povestea de seara. Ii adun pe copii in jurul meu, asa cum fac de obicei, ne asezam cu totii pe covor, sa incapa cumva toti trei fara incidente, dupa jumatate de ora se opresc din chicotit, si incep povestea. In seara asta citim “Capra cu trei iezi”. Am mai citit-o si cand erau mai mici, insa atunci m-au ascultat ingroziti povestindu-le cum a mancat lupul pe “copiii lu’ caprita”. Am dormit in acea noapte cu totii in acelasi pat. Toti 5, de-a latul.😁

Acum copiii au mai crescut putin. De aceea am hotarat sa le-o citesc din nou, acum accentuand partea cu “nu deschideti usa”, sa invete si ei ceva din tot genocidul din poveste.

Citesc asadar povestea. Copiii se pare ca si-au format o oarecare imunitate la nedreptatile din viata, fie ea si viata animalelor. Si, inainte de somn, propun sa verific in ce masura si-au insusit copiii spiritual de auto-protectie. Nu inainte de a le explica din nou care este invatatura din poveste, cum ca nu trebuie sa deschida usa la straini, cum ca trebuie sa intrebe cine e la usa, si sa deschida doar daca este mama sau tata.

Le propun un joc inainte de culcare. Nu ar trebui sa dureze mai mult de un minut, insa stiu ca prin joaca invataturile li se intiparesc in minte pentru toata viata. Jocul cu lupul si iezii. Eu sunt lupul, evident, iar ei sunt iezii. Iarasi evident. Eu bat la usa, si ei trebuie sa demonstreze ca au invatat lectia.

• Sa nu deschideti usa orice s-ar intampla. Ne-am inteles? Le spun eu pe un ton serios, inainte de a iesi din camera.

• Da! Zic toti 3 in cor mandri ca au o responsabilitate atat de mare.

• Da ce? Ii intreb eu inca o data, sa ma asigur ca vorbim aceeasi limba.

• Ne-am inteles, raspund copiii vadit deranjati de neincrederea mea in ei.

• Cu ce? Mai intreb eu o data, cunoscand foarte bine capacitatea de atentie a lor.

• Nu stim…

• Sa nu deschideti usa am zis!

• Asta stim, ne-ai zis deja! Imi zice unul dintre ei, ca si cum ma incercau pierderi de memorie spontane.

Renunt la instructiuni, ies din camera, fac cativa pasi pe loc, sa creada ca am plecat, apoi bat la usa.

• Da? Se aud 3 glasuri mici din camera. Si usa se deschide usor lasand sa se vada 6 ochisori uitandu-se surprinsi la mine.

• Pai eu ce v-am zis? Intreb eu dezamagit de deznodamantul dezastruos.

• Sa nu deschidem usa, raspund ei.

• Si de ce ati deschis?

• Pai ai batut la usa.

• Pai da, insa nu trebuia sa deschideti, repet eu exasperat.

• De ce? Raspund ei cu o nevinovatie pe masura.

• Pai noi ce am vorbit?

• Ce?

• Pai daca era un hot? Simt acum ca toate explicatiile mele nu au fost
  altceva decat timp pierdut.

• Pai nu era, mi se raspunde cu o convingere ne neclintit.

• De unde stiti?

• Pai erai tu la usa.

• Si daca nu eram eu la usa? Intreb eu incercand sa recap controlul
  asupra situatiei

• Ba da, erai, te-am vazut noi.

• Cand?

• Cand am deschis usa.

Am decis sa tac. Se pare ca eu eram cel ce trebuia sa invete de fapt de la copii, si anume faptul ca eu eram de fapt la usa.

Te-ar putea interesa si:

Copiii si musculita. Catastrofa nationala

Cum trezesti copiii dimineata. Strategie imbatabila

Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.