Mi-as dori sa va spun ca ceea ce veti citi mai jos e o poveste haioasa citita dintr-o carte cumparata la reduceri. Nu e 😓. E doar o pagina din viata noastra de parinti.
Tati conduce linistit, e soare, vreme frumoasa, copiii ancorati regulamentar in scaunele din spate, si o sotie frumoasa impartind fructe pasagerilor.
Deodata se aude un tipat infiorator. Intrebam speriati ce s-a intaplat, fetita noastra e prea terifiata sa ne raspunde. Doar tipa, si sta tintuita in scaun. Ne speriem, atat eu cat si sotia, cautam un refugiu pe autostrada, nu gasim nici unul, si oprim brutal pe banda de urgenta.
Sarim amandoi ca arsi din masina, si ne indreptam catre locurile din spate sa vedem ce s-a intamplat. O iau in brate, incerc sa stabilesc o minima comunicare, insa fara success. O preia sotia si o mai linisteste.
Dupa cateva minute bune, o inteaba ce s-a intamplat. Printre suspine si lacrimi, ne dezvaluie crunutul adevar pe care noi, adultii, l-am ignorat probabil, fara sa ne gandim la impactul asupra celorlati calatori. In masina era … o musculita. Nu stiu de care, musca obisnuita (daca exista asa ceva), musculilta de otet, de bere, nu stiu. Dar era o musculita in masina, falfanindu-si aripile cu indiferenta, iar fetita noastra s-a speriat de moarte.
Imi venea sa rad, insa ma opresc la timp obsevand chipul ei contorsionat de groaza. Da, se pare ca ii e frica de musculite. Am invatat si noi ceva nou.
Incercam sa o calmam, urcam in masina, deschidem geamurile permitandu-i musculitei sa iasa afara, in cazul in care s-ar fi incapatanat sa mai petreaca timp cu noi. Totul pare in regula, pornim masina, si plecam la drum. E liniste iar.
Aud la un moment dat suspine, Privesc in spate catre fetita noastra. Era in regula. Nu ea suspina. Ma uite la fratiorul ei, nici el nu suspina. Ma uit la fratele lor mai mare, nu cu mult mai mare, insa mai mare, si observ contrariat ca avea ochii in lacrimi. Il intreb ce s-a intamplat, si ma intreaba cu o voce slaba „Iti dai seama cum s-a simtit musculita cand ai dat-o afara? Tu cum te-ai simti daca ai merge cu cineva undeva, si te-ar da afara? Ce daca e doar o musculita, are si ea suflet.“
Raman mut, desi stiu ca trebuie sa raspund ceva, astfel imi pierd autoritatea si credibilitatea de „tati“. Imi gasesc rapid inspiratia intrucat sunt obisnuit cu situatii de criza. Cand ai trei copii, simti cumva ca si SMURD-ul, pompierii si echipa 112 ar putea veni la tine in vizita pentru stagii de formare profesionala. Ii explic ca poate ca musculita nici nu vroia sa mearga cu noi, ca a ramas din greseala blocata in masina, si noi, fara voia ei, am dus-o la km distanta de familia ei. Si cum ca ea, musculita, e acum fericita pe drumul ei inapoi catre familia ei de musculite.
Acum e liniste iar, conduc mai departe. Ma gandesc doar la musculita. O fi fost monstrul care mi-a atacat unul dintre copii, sau un mic suflet indurerat dat fara mila afara din masina noastra. Sau un tati de muculite care se intoarcea in sfarsit acasa, la ai lui? Nu am gasit in nici o carte de parenting ceva despre managementul musculitelor. Mai caut …
Te-ar putea interesa si:
Test de realitate. Nu deschideti usa!
Cum trezesti copiii dimineata. Strategie imbatabila
Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.