Treceți la conținutul principal

Cum să -i trezești pe copii dimineața. Strategie dovedită

 

Cum trezești copiii dimineața.

Este luni dimineața, însă se poate să fie și miezul nopții judecând după întunericul de afară. Cei trei copii nu au de unde să știe cât e ceasul, dacă e într-adevăr dimineața, sau dacă e luni.

Copiii dorm liniștiți în pătuțurile lor, unul dezvelit, unul acoperit complet de parcă vine viscolul, și celălalt învelit corespunzător, numai că e așezat de-a latul patului. 

Tati s-a trezit de mult. Acum se îndreaptă cu pași ușori către camerele copiilor, deschide ușile fără să facă prea mult zgomot, aprinde repede lumina, închide ușile în urma lui și pleacă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, în bucătărie, să-și continue treburile. Fuge repede, deoarece știe că dacă este observat, toată vina ar fi aruncată într-o clipă asupra lui. El e de vină că e luni, că e dimineața, că există școli și grădinițe, că unii copii se culcă târziu în loc să se odihnească și să crească mari, și câte și mai câte. Așa tati fuge repede, și vina este aruncată în mod firesc asupra elementului perturbator – lumina. Becurile sunt de vină, nici tata, nici copiii. E o situație mai ușor de acceptat de către toți cei din casă.

Din cameră încep să se audă zgomote ca niște mormăieli de urși, sau poate de marmote obosite. Abia atunci intră și tata în cameră, aparent surprins că lumina e deja aprinsă. 

Bună dimineața copii. V-ați trezit?” 

"Mmmmm", răspunde unul dintre ei. 

Ceiălalți nu scot încă niciun sunet, ci doar își acoperă ochii cu tot ce găsesc prin preajmă. Paturi, perne, șosete și așa mai departe. Șosete? Ce caută șosetele în pat? Mai bine să nu întrebăm. 

Haideti la bucatarie, micul dejun este gata! mai încearcă tata, în speranța că cei trei se vor ridica din pat fără să realizeze că fac asta împotriva voinței lor. 

"Mmmmmmm", se aude iar, fără a fi clar dacă este mmmmm-ul aceluiași copil sau un mmmmm nou-nout. Toate mmmmm-urile seamănă între ele, fie el mmmmm de fetiță, de băiețel, sau de băiețel mai mare. 

Tata se îndepărtează încet, se întoarce în bucătărie și începe să se gândească cu glas tare: 

"Oare să pun și vanilie în clătitele acestea? Și dulceață mai avem?" 

Deodată se aud pași mici, doi câte doi, în total șase pași. Doi pași mici și patru foarte mici. Apoi apar și copiii, de parcă mai întâi au venit pașii, și apoi s-au târât și copiii în urma acestora, ca nu cumva să rămână fără pași. Trei ciufuliți, mai precis, doi ciufuliți și o ciufuliță apar în fața ușii de la bucătărie, privind neîncrezător. Oare chiar au auzit cuvântul clătite, sau doar au visat? Dar totuși miroase a vanilie prin ușa între-deschisă. 

Copiii prind curaj. De fapt, nasucurile lor prind curaj, și înaintează în bucătărie, unul câte unul, tragând după ele câte un copil. Unul în pijama, cu bluza scoasă din pantaloni pe jumătate, ca și cum toată noaptea s-ar fi gândit și răzgândit, fără să ajungă la o concluzie finală, dacă să-și bage bluza în pantaloni să-i țină de cald, sau s-o lase pe afară să nu-l strângă la rinichi. 😂 Ceilalți doi, încă în sacii de dormit, ca două fantome, una albastră și cealaltă roz, de te și miri cum reușesc să meargă. Dar poate că plutesc, ca toate celelalte fantome, mai știi?! 

Intră toți trei în bucătărie, se așează la masă în liniști, cu ochii semi-închiși de somn, și așteaptă. Tata se conformează ritualului, știe că nu are sens să îi întrebe nimic, sau mai rău, să-i trimită la baie să se spele pe față înainte de masă. Așadar, fiecare așteptând cu microbul lui pe mânuțe, tata le servește câte o clătită caldă, sperând din toată inima că sistemul imunitar al celor mici să învingă și în dimineața aceasta. 

Strig triumfător: 

S-au trezit copiii! Sunt la masă! Vii la cafea?

Aud în schimb: 

Vin imediat. Copiii s-au spălat pe mâini și pe față?

Îi răspund mai mult ca pentru mine:

Mmmmmmm


Te-ar putea interesa si:

Copiii si musculita. Catastrofa nationala

Test de realitate. Nu deschideti usa!


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Copilul tău ințelege ce citește? Proști da' mulți. Din ce în ce mai mulți

Au fost publicate rezultatele PISA. Ce face? Nu contează. Important e că e un procedeu standard de testare a cunoștințelor copiilor în vârstă de 15 ani din țările OCDE. OCD ce? Iar nu contează. Testele PISA verifică capacitatea de înțelegere a informațiilor și capacitatea copiilor de a rezolva probleme similare cu cele din viața reală. Și iar suntem aproape pe ultimul loc din Europa. După noi mai e doar Bulgaria, însă bulgarii au măcar all-inclusive, deci copiii au un viitor strălucit în HoReCa. Și nici asta nu e așa important, că nu e olimpiadă să concurăm unii cu alții. Alte câteva lucruri sunt relevante. Rezultat dezastruos, dar nu surprinzător 42% dintre copii nu înțeleg ce citesc, conform raportului. 42% dintre copii citesc, dacă mai citesc, dar nu pricep ce citesc. Mai oameni buni, 42% înseamnă aproape jumătate dintre ei. Ei știu să citească, însă nu pricep nimic. Luați exemplul recent: Hamas a atacat Israel. Israel atacă Fâșia Gaza. Știe cineva ce e Israel? Știe cineva că Israel

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul