Biroul meu este de un alb impecabil. O groază de metri pătrați doar ai mei, undeva la demisol, în care să mă desăvârșesc profesional. Înainte era dezastru. Pereți de cărămidă, lambriu deprimant pe tavan, linoleum/vinil pe jos, cu o ușă de un gri trist ce dădea spre grădină, fără încălzire și fără perspective. Am muncit mult, am pus parchet laminat, am pus rigips pe structura metalică, am pus prize, întrerupătoare și becuri ecologice. Am făcut chiar și scafe. Pentru cine nu știe ce sunt alea scafe, nici nu contează. Ideea e că am acoperit tevile cu structura de rigips să nu se vadă. Am schimbat și ușa. Am chemat pe cineva și mi-a montat un calorifer, și gata. Cei trei copiii ai mei vin după-amiaza și se joacă aici, dansează, fac sport, desenează, pictează, sau cântă la chitară, jucându-se în armonie desăvârșită unii cu ceilalți, ordonându-se să îmi facă curat pe birou când termin treaba, și amintindu-și mereu să păstreze curățenia și să nu pună mâna pe pereți când aprind lumin...