Treceți la conținutul principal

Oferă-le copiilor ceea ce au ei nevoie, nu ceea ce iți este ție la indemană

 

Când prea mult e prea puțin, și invers

Tot timpul mai mult și mai mult

Viața de părinte e complicată, iar responsabilitățile ce vin cu această titulatură sunt nemărginite. Copiii au nevoie de haine, de mâncare, de servicii medicale și multe altele. Și au nevoie de dragoste.

Și cumva parcă nu reușim niciodată să le oferim ceea ce au nevoie, ceea ce își doresc, cel puțin nu la standardele pe care ni le-am auto-impus ca părinți. Și alergăm într-o goană nebună de mai mult, fără a înțelege foarte bine cât de mult e suficient.

Și mereu observăm în jurul nostru exemple de copii care au mai mult, exemple de părinți care le oferă mai mult copiilor lor. Mai multe jucării, haine mai frumoase, timp mai mult, vacanțe mai scumpe. Și iar ne antrenăm în goana descrisă mai sus, pentru mai mult. Fără a conștientiza că nimeni nu are „mai mult” din toate. Fiecare are „mai mult” din ceva anume. Poate mai multe jucării și mai multe haine, însă mai puțin timp cu părinții. Poate vacanțe mai scumpe, însă mai puțină liniște și dragoste în familie. Și așa mai departe.

Cât de puțin e prea puțin?

Poate a fi părinte ar trebui să fie într-o oarecare măsură și despre „cât de puțin e prea puțin”.

Am urmărit recent un documentar despre depozitul Agbogbloshie din Accra, Ghana, cea mai mare groapă de electronice și electrocasnice din Africa de Vest. Aproape 3.000 de persoane își câștigă existența aici vânzând tot ce poate fi refolosit, în special cupru și aluminiu.

Acum să nu vă imaginați ingineri îmbrăcați în halate albe lucrând de zor într-un complex industrial în care se pune accentul pe echilibrul dintre viața personală și cea profesională, care la sfârșitul celor 8 ore de muncă se întorc fericiți la familiile lor situate în diferite centre rezidențiale. Și întrebându-se și ei, după un mic ocol pe la mall-ul din sat, dacă nu cumva și astăzi au cumpărat prea multe jucării și cărți pentru copii.

Nu. Vorbim despre oameni care trăiesc în barăci improvizate, dorm pe jos, se spală pe unde apucă, dacă apucă, și inhalează câte 12 ore pe zi fumul gros de plastic ars în efortul de a scoate la iveală firele de cupru pe care le vor fi vândut la sfârșitul zilei pentru 50 de cenți. Oameni care au și ei familii, copii, vise și speranțe.

Pentru acești oameni cât de mult e prea mult? Sau e mai degrabă despre cât de puțin este prea puțin...

Ne iubim noi copiii mai mult decât și-i iubesc ei pe ai lor? Mă îndoiesc.

Și totuși...

Le-am recomandat și copiilor să urmărească câteva secvențe din documentar, convins fiind că vom fi cu toții impactați iremediabil de nedreptățile din lume, de sărăcia cruntă la care sunt condamnați unii semeni de-ai noștri doar pentru că s-au născut într-o anumită țară, într-un anumit oraș. Convins că vom atinge un nivel de cunoaștere și înțelegere care ne va permite să înțelegem pe deplin însemnătatea lui „prea mult” și a lui „prea puțin”.

Se difuza o secvență în care niște copii îmbrăcați efectiv în niște zdrențe, jucau fotbal cu o minge improvizată din nu știu ce material, cu picioarele goale prin praf. Eu le zic ca un părinte apostol ce mă credeam în acele momente, cu glasul înecat de lacrimi ascunse: „Vedeți copii cum e în alte părți ale lumii. Am vrut doar să vedeți și voi, să învățați ceva”. Cel mic îmi răspunde cu un glas visător, fără a-și deslipi privirea de la televizor: „Uite ce se distrează! Mi-aș dori să fiu și eu acolo să mă joc cu ei”.

Concluzie

Oare au nevoie copiii noștri de tot ce credem noi că au nevoie? Și oare eșuăm în a le oferi ceea ce au cu adevărat nevoie în timp ce alergăm pentru a le oferi ceea ce poate nu au așa mare nevoie?


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Copiii nu se educa pe internet. Nu te mai lăsa mințit!

  Ești mămică și scrii un blog. De parenting, desigur. Și undeva, în alt colț al lumii, există o altă mamă, care citește ceea ce scrii tu. Sau de ce nu, un tatic. Tu scrii ceea ce știi că se citește, faci optimizări de căutare (SEO), faci analiză de cuvinte cheie, inserezi etichete și meta-descrieri, optimizezi site-ul pentru o indexare mai rapidă, și îți promovezi conținutul pe orice platformă media. Pentru notorietate, faimă, sau pentru bani.  Însă de partea cealaltă a internetului, cealaltă mamă, care citește ce scrii tu, nu știe nimic de indexare și de page rank. Și nici nu o interesează. Pe ea o interesează să afle informații relevante care să-i facă viața de mamă mai ușoară. Sau poate caută doar relatări sincere cu care poate rezona, în efortul de a-și valida că nu e singură, că nu e insuficientă, și că va fi bine. Însă tu, fără scrupule și fără repere morale, îi dai înainte cu ghidul tău pentru o „educație parentală eficientă”: Crește stima de sine a copilului Știi măca...

Nu ai nevoie de cursuri de parenting!

„Pe vremea mea”, părinții comunicau atât unii cu ceilalți cât și cu cei ce au fost la rândul lor părinți cu mult înaintea noastră, deveniți bunici acum. Cereau și ofereau sfaturi, se consolau reciproc atunci când „parenting-ul” părea că dă greș, sau se felicitau sincer atunci când parenting-ul părea să funcționeze, în ciuda faptului că noțiunea de parenting încă nu era la modă. Și mai presus de orice, își ascultau instinctele. Aproape nimeni nu avea nevoie de cursuri de parenting. Iar cei ce aveau nevoie, părinții deveniți părinți din greșeală sau din inconștiență, părinții pe care îi vedem destul de des la televizor alături de cuvântul „abuz”, din ce am observat, nu de cursuri de parenting au nevoie, ci de medicație, de măsuri coercitive sau de arest instituționalizat. Poate și de sterilizare chimică, însă intru aici pe un teritoriu destul de instabil și interpretabil, ce ține de drepturile fundamentale ale omului. Deși cel ce-și abuzează copilul nu știu dacă mai poate fi catalogat ca...

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul...