Treceți la conținutul principal

Familia LGBTQ+ ne ia copiii? Între adevăr, manipulare și normalitate

 

Familia LGBTQ+ ne ia copiii? Între adevăr, manipulare și normalitate

Voi începe direct: ești de acord că membrii comunității LGBTQ+ să adopte copii? Înainte de a răspunde, te invit să parcurgi rândurile următoare:

Ce înseamnă LGBTQ+?

Aflăm din Wikipedia că LGBTQ+, prescurtat LGBT+ (uneori LGBT, LGBTIA+, LGBT+ LGBTQ, comunitatea queer, gay sau alte acronime) este un acronim care se referă la colectivitatea lesbiană, gay, bisexuală, transsexuală, transgen, queer, persoanele intersex, persoanele asexuale, aromantice, demisexuale, autosexuale, abrosexuale, pansexuale, trisexuale, sapiosexuale, polisexuale, poligame, poliamoroase, persoanele non-binar, persoanele care practică travesti (în unele situații), persoanele bi-curioase, non-heterosexuale, persoanelor care practică munca sexuală, omnisexuale, transmasculine și transfeminine.

Nu e necesar să înveți definiția pe de rost, manat de un impuls incontrolabil dobândit de-a lungul anilor de școală. Te invit însă la un proces de introspecție, întrebându-te retoric ce știi exact despre sapiosexuali, pansexuali, abrosexuali sau persoanele non-binar.

Însă poate nici nu e nevoie să știi mare lucru. Ceea ce e relevant e că cele de mai sus se referă la identitatea personală și la inclinații și preferințe strict sexuale care contravin parțial sau în totalitate „mijloacelor anatomice din dotare” – ca să mă exprim elegant.

Adică, dacă te identifici ca fiind un copac, de exemplu, metaforic vorbind, și vrei să întreții relații sexuale cu un lichen (desigur, cunoscând cu toții că „lichen” este forma singulară a pluralului „licheni”), este perfect în regulă, atât timp cât există acordul sau consimțământul ambelor părți.

Ce înseamnă LGBTQ+

A avea sau nu a avea copii? Asta e întrebarea oricărui cetățean, LGBTQ+ sau nu.

Dincolo de intimitatea fiecărui cuplu, dilema asupra dreptului membrilor LGBTQ+ de a avea copii este departe de a fi rezolvată. În primul rând pentru că cei mai mulți dintre ei nu pot efectiv să aibă copii. Nu din vina mea, nu din vina statului, nu din vina societății civile. Ține de mijloacele anatomice din dotare menționate mai sus. Căci așa-i în viață, „cine are, are, cine n-are, n-are” – pentru a cita un mare înțelept contemporan. Numai că nimeni nu are de-amândoua. Din nou, căci așa e în viață.

În al doilea rând, deoarece există voci împotriva demersului membrilor LGBTQ+ de a înfia copii. Și așa ajungem la următorul capitol, în care voi analiza avantajele copiilor crescuți în familii cu părinți de același sex.

Notă: nu îmi propun să scriu un articol despre copiii crescuți în familii alătuite din orice combinație a celor de mai sus, preluați de pe Wikipedia, întrucât combinațiile de 26 luate câte 2 înseamnă 325 posibilități, așa cum am învățat cu toții în clasa a X-a, alături de aranjamente și permutări. Nu are internetul pagini cât ar trebui să scriu. Pentru pasionati sau nostalgici, formula de calcul mai jos:

dilema asupra dreptului membrilor LGBTQ+ de a avea copii

Avantajele copiilor crescuți în familii cu părinți de același sex

Când nu am răspunsuri, apelez cu încredere la prietenul cel mai bun al omului, cel care deține toate răspunsurile din univers, ChatGPT, convins că algoritmii de selecție a informațiilor au fost imparțiali și nepărtinitori. Bine, poate nu 100% convins, întrucât nicio aplicație nu a fost oferită publicului larg fără vreun interes aparte. Dar e un început. Pornesc de aici și dezvolt astfel încât informația să fie cât mai relevantă, mai completă și să aducă maximul de beneficii cititorilor.

Așadar, mai jos câteva din avantajele copiilor de a fi crescuți în familii cu părinți de același sex:

1. Absența tensiunilor de gen

în familiile cu părinți de același sex nu mai există stereotipurile asociate rolurilor părintești

Ca și cum în familiile cu părinți de același sex nu mai există stereotipurile asociate rolurilor părintești tradiționale. Adică ea nu-i mai poate spune lui: „ești un porc insensibil și nepăsător”, iar el nu-i mai poate spune ei: „ești prea sensibilă, exact ca maică-ta”. Prin urmare, copilul nu va mai fi expus la lecții de zoologie aplicată (vezi: porcul) sau la lecții de moștenire genetică trans-generațională (vezi: ca maică-ta).

Mă întreb totuși, din nou retoric desigur, căci nu degeaba am folosit forma reflexivă a verbului a întreba: două persoane gay nu pot fi porci insensibili și nepăsători în aceeași măsură? Iar două persoane lesbiene nu pot fi ca mamele lor, mai mult sau mai puțin sensibile? La urma urmei, bărbații nu ajung porci nepăsători, iar femeile nu tind să fie supra-sensibile doar ca o consecință a faptului că s-au căsătorit „tradițional” în formatul: un bărbat + o femeie = familie. Cu siguranță erau și înainte așa cum sunt și acum, doar că acum s-au întâlnit și au ocazia să observe, mereu pe celălalt, și să reproșeze, mereu unul celuilalt.

2. Impărțirea echitabilă a responsabilităților

Mama spală, mama calcă, mama pregătește micul dejun, mama gătește, mama are grijă de copil

Mama spală, mama calcă, mama pregătește micul dejun, mama gătește, mama are grijă de copil când acesta plânge, mama petrece „timp de calitate cu copilul”, mama își face griji. În familiile cu părinți de același sex, responsabilitățile legate de îngrijirea copilului și gestionarea gospodăriei pot fi împărțite inechitabil. Așa spune ChatGPT.

Recunosc că mă învață o revelație: dacă iau în considerare cele de mai sus, sunt mamă. Printre responsabilitățile de la serviciu, am mai și călcat, am mai și spălat, am avut grijă și de copii și așa mai departe. Oare sunt mama, copleșită de inechitatea împărțirii responsabilităților?

Lăsând gluma la o parte, sunt convins că fiecare familie își împarte sarcinile legate de casă și copii așa cum știe fiecare mai bine. Iar dacă unul dintre parteneri se degrevează de sarcinile aferente abuzând de bunăvoința partenerului/partenerei, atunci problema nu este comunitatea LGBTQ+ sau cea „tradițională”. Acolo e o problemă specifică familiei respective, care trebuie rezolvată de către, și în familia respectivă.

Iar profitori, lenesi sau dezinteresați pot exista în toate comunitățile, indiferent de preferințele sexuale.

3. O mai mare acceptare a diversității

copiii sunt expuși la diversitate de la vârste fragede

În familiile cu părinți de același sex, copiii sunt expuși la diversitate de la vârste fragede iar acest lucru poate încuraja toleranța față de diferențele individuale.

Așa o fi. Și dacă expunem copiii la materiale pornografice, vor dezvolta o toleranță, chiar și un interes aparte față de domeniul respectiv. Este acesta un avantaj? Sub nici o formă nu vreau să se înțeleagă că pun semnul de egalitate între comunitatea LGBTQ+ și pornografia. Însă expunerea la ceva de la vârste fragede implică o anume toleranță la acel ceva, prin simplul fapt că, copilul încă nu are discernământ pe deplin funcțional, și ia ca atare, ca normalitate, orice îi este oferit de părinți. Din nou, nu e un avantaj, e o consecință.

4. Adoptarea și îngrijirea copiilor proveniți din medii cu probleme sociale

există încă copii abandonați, sau copii care nu beneficiază de o îngrijire corespunzătoare

Din păcate există încă copii abandonați, sau copii care nu beneficiază de o îngrijire corespunzătoare. România ocupă printre ultimele locuri în Europa la numărul de copii adoptați, în condițiile în care 55.000 sunt abandonați. Pe de altă parte, copiii români sunt cei mai expuși riscului de sărăcie și excluziune socială, dintre toate statele UE, cu o rată de 41,5% - doi din cinci.

Și cica pentru copiii care sunt adoptați sau provin din familii cu probleme sociale, familiile cu părinți de același sex pot oferi oportunitatea de a fi îngrijiți și iubiți într-un mediu stabil și sigur.

Așa o fi. Însă asta o fi soluția? Desi dacă stau bine să mă gândesc, într-o societate în care educația a devenit o glumă proastă, în care legea se aplică preferențial, în care empatia și compasiunea sunt demodate, și în care progresismul ia forme dintre cele mai diavolesti, în care nu mai există repere sau principii, adoptarea copiilor de către oricine și orice pare să fie în cele din urmă un avantaj. Doar pare.

Ajungem însă astfel să alegem ceva ne-natural ca și alternativă, doar pentru că toți ceilalți, fie că e vorba despre cei ce-și abandonează copiii, de sistemul de educație, de sistemul de stat, de societatea amortită în ansamblul ei, și-au întors fața de la Dumnezeu.

Concluzie

1.600 de cereri de adopție

Nu sunt în măsură să decid eu soarta universului, cu atât mai puțin soarta copiilor sau a comunității LGBTQ+.

O simplă informare însă scoate la iveală faptul că din cei 55.000 de copii fără părinți, ultra-mediatizați în mass-media, doar 13.000 sunt în centre de plasament. Ceiălalți sunt în asistență maternală sau în familii de plasament. În 2021 au fost 1.600 de cereri de adopție, iar numărul de solicitări este în creștere exponențială. În câțiva ani centrele de plasament nu-și vor mai avea rostul sau justificarea.

Prin urmare, mulțumim pe această cale comunității LGBTQ+, însă ne descurcăm. Și ca să închei cu un proverb, inventat de mine 😊: „Dacă te identifici ca fiind copac, societatea nu este obligată să-ți monteze fructe”.

Postări populare de pe acest blog

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Copilul tău ințelege ce citește? Proști da' mulți. Din ce în ce mai mulți

Au fost publicate rezultatele PISA. Ce face? Nu contează. Important e că e un procedeu standard de testare a cunoștințelor copiilor în vârstă de 15 ani din țările OCDE. OCD ce? Iar nu contează. Testele PISA verifică capacitatea de înțelegere a informațiilor și capacitatea copiilor de a rezolva probleme similare cu cele din viața reală. Și iar suntem aproape pe ultimul loc din Europa. După noi mai e doar Bulgaria, însă bulgarii au măcar all-inclusive, deci copiii au un viitor strălucit în HoReCa. Și nici asta nu e așa important, că nu e olimpiadă să concurăm unii cu alții. Alte câteva lucruri sunt relevante. Rezultat dezastruos, dar nu surprinzător 42% dintre copii nu înțeleg ce citesc, conform raportului. 42% dintre copii citesc, dacă mai citesc, dar nu pricep ce citesc. Mai oameni buni, 42% înseamnă aproape jumătate dintre ei. Ei știu să citească, însă nu pricep nimic. Luați exemplul recent: Hamas a atacat Israel. Israel atacă Fâșia Gaza. Știe cineva ce e Israel? Știe cineva că Israel

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul