Nu, acestea nu sunt ultimele jocuri pentru Play Station, și nu sunt nici ultimele filme de pe Netflix. Sunt doar consecințele lumii bolnave în care trăim, consecințele mentalității liderilor noștri care și-au pierdut reperele – dacă le-au avut vreodată, și nu în ultimul rând consecințele mentalității noastre colective, mentalitate caracterizată de ură, răzbunare, dispreț și dezavuare a tuturor valorilor și principiilor sănătoase.
Știu, nu e cazul tău. Tu nu faci parte din „mentalitatea colectivă”. Vorbeam și eu la modul general. Însă indiferent dacă te regăsești în rândurile de mai sus sau nu, realitatea este că ai noștri copii trăiesc în această lume pe care am creat-o pentru ei, fie prin implicare directă, fie prin acceptare tacită.
Cyberbullying, Cyberhate și Sexting
Cyberbullying-ul reprezintă comportamentul repetat cu scopul de a-i speria, înfuria sau umili pe cei vizați, prin intermediul tehnologiilor digitale.
Cyberhate-ul reprezintă incitarea la ură și/sau violență, prin mesaje în mediul online.
Sexting-ul se referă la trimiterea de fotografii și filmulețe erotice prin intermediul telefonului mobil, al tabletei etc.
Cyberbullying, cyberhate și sexting, atunci și acum
Bullying-ul nu e nou. Așa cum nici cyberhate-ul și nici sexting-ul nu sunt creații ale Uniunii Europene, ale democrației sau ale generației tinere actuale. Și înainte își mai dădeau copiii unul altuia câte un șut în ghiozdan. Și înainte existau mesaje ce incitau la ură împotriva cuiva sau a ceva. Și înainte circulau materiale cu conținut sexual. Însă în lipsa platformelor online, astfel de comportamente erau observate în timp real și sancționate ca atare. Dacă îi făceai rău vreunui coleg, se găsea un altul care să îi ia apărarea. Iar „agresorul” era „neutralizat” de către ceilalți colegi de clasă și sancționat apoi de către cadrele didactice și de către părinți.
Dacă dețineai vreo revistă cu conținut explicit sexual, nu dura mult până să afle cineva care putea lua măsuri, și care, spre deosebire de astăzi, lua măsuri, imediate. Indiferent dacă vorbim despre cadrele didactice sau despre părinți.
Acum totul este online, totul este înfricoșător de accesibil și în același timp greu de monitorizat. Acum copiii își pot bate joc de alți copii, online, prin mesaje, instantaneu. Pot forma grupuri de WhatsApp în care să-și alimenteze reciproc dorința patologică de a face rău unui alt copil. Și de multe ori, de prea multe ori, durează prea mult timp până când părinții realizează ce se întâmplă. La fel și în cazul cyberhate-ului.
Cât despre sexting, nu e nevoie decât de un netrebnic care să trimită un clip video explicit, și în secunda doi toți ceilalți copii din lista lui de contacte vizionează ceea ce nu ar fi trebuit să vizioneze la vârste fragede. „Informația” e la un click distanță. Iar apoi e deja prea târziu, întrucât nu poți șterge din memoria copilului ceea ce a văzut deja.
Ca fapt divers, am auzit recent de „manga”. Manga este termenul generic pentru benzile desenate produse în Japonia. Un fel de Balanel și Mieunel (pentru cine își mai aduce aminte) produs în altă țară.
.jpg "benzile desenate produse în Japonia")
Desene animate? Cultura japoneză? Sau încă o modalitate mizerabilă pusă la punct de minți bolnave, și promovata de copii fără capăt, de a perverti ireversibil mințile copiilor noștri?
Câteva date statistice
La nivelul Europei se estimează că:
- Între 11 și 15% dintre copiii cu vârsta între 9 și 16 ani au fost victimele bullying-ului
- Între 5 și 20% dintre copii au fost abordați cu mesaje de cyberhate
- Între 10 și 20% dintre adolescenți au primit materiale online categorisite ca și sexting
Datele sunt cel mai probabil subevaluate, întrucât prea puțini copii raportează cazurile de cyberbullying, cyberhate și sexting. Procentele sunt probabil mult mai mari.
Dacă luăm în considerare și că 74% dintre copii intră zilnic pe internet sau folosesc telefonul mobil / tabletă, și că 42% dintre copii petrec mai mult de 2 ore pe internet, ne facem o idee cam cât de extinse sunt aceste fenomene.
Cum să-ți protejezi copilul?
Există o mulțime de modalități, de la control parental integrat în dispozitivele și sistemele de operare, la software de control parental (Qustodio, Norton Family), la filtre web (OpenDNS), la setări de confidențialitate și de securitate pe rețelele sociale (Facebook, Instagram), la aplicații de monitorizare a mesajelor (Bark, TeenSafe).
Adevărul este însă că părinții nu sunt nici programatori, nici specialiști IT. Cei mai mulți dintre ei. Mulți nu știu nici cum să-și schimbe fontul de scriere a mesajelor pe telefonul mobil, sau cum să dezinstaleze o aplicație. Când e vorba de software, setări DNS, monitorizare online și așa mai departe, consider că e prea mult pentru părinți, generația crescută fără internet și smartphone, să recupereze și să-și însușească un set complet nou de cunoștințe.
Ce de făcut atunci?
Să vorbim, să luăm atitudine. Să vorbim cu învățătorii, cu profesorii, cu ceilalți părinți, chiar cu organele abilitate, acolo unde se impune. O dată, de zece ori, de o mie de ori dacă este nevoie. Să ne organizăm, să deconspirăm atitudini reprobabile, să luăm atitudine. Să protestăm, să ne scoatem copiii din mediile toxice. Să trimitem scrisori, adrese și petiții peste tot, până le blocăm tuturor adresele de email sau cutiile poștale. Să ne facem vocile auzite. Și să nu ne fie frică. Nimic nu e prea mult când e vorba despre copiii noștri.
In același timp să ne ținem copiii aproape, să sesizăm când ceva este în neregulă, să fim capabili să percepem din mers schimbări de comportament la copiii noștri. Să vorbim cu ei, să fim cei mai buni prieteni ai lor, să-i îndrumăm.
Și nu în cele din urmă să le verificăm activitatea online, fie că vorbim despre mesajele cu colegii și prietenii lor, sau de istoricul căutărilor și vizionărilor internet. Într-o lume depravată și fără de repere, mai bine un părinte intruziv decât părintele unei potențiale victime a ceva ce putea fi, dacă nu prevenit, măcar depistat la timp.
Aveți grijă de copiii voștri!
Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.