Treceți la conținutul principal

Cum să-ți motivezi copilul să... orice. 7 strategii verificate

Cum să-ți motivezi copilul să... orice. 7 strategii verificate


Îi ceri copilului să își facă curat în cameră, și acesta își dă ochii peste cap, pufnește, oftează și se scurge ușor de pe canapea într-un demers eșuat din start de a face ceva constructiv. La fel și când îl trimiți să se spele pe dinți, să se îmbrace în pijamale, să-și strângă farfuria, să ducă gunoiul, sau pur și simplu să-și strângă de pe jos ambalajul de la bomboana mâncată pe ascuns.

Singur(a) nu le poți face pe toate. Și nici nu e normal să le faci tu pe toate. Și nici nu e sănătos, nici pentru tine și nici pentru copilul tău, adultul echilibrat și responsabil (îți dorești tu) de mâine.

Dar cum să-ți motivezi copilul? Există mai multe strategii. Noi le-am aplicat pe toate, succesiv, până la epuizare, atât a noastră cât și a strategiilor.

Recompensează-ți copilul

În teorie, atunci când copilul tău își face temele, merită o recompensă. Un sticker, un creion cu radiera sau un simplu „bravo”. În practică se întâmplă să-și facă temele incomplet, incorect sau neglijent. Și se mai întâmplă să se murdărească până la coate de cerneală. Sau să își facă temele în alt caiet decât cel de teme. Teoria nu mai spune nimic despre aceste cazuri. Îi dai copilului „decât” radiera de la creionul chinezesc sau cum faci?

Împărtășește succesele

Aveam la un moment dat un tabel pe un fel de mini-tablă de scris agățată undeva în bucătărie, în care scriam toate realizările copiilor de peste zi. La început a funcționat. Strâns jucăriile, o bulinuță. Strâns hainele de pe jos, o bulinuță. Spălat pe dinți, o bulinuță. Câteva zile mai târziu, lucrurile au scăpat de sub control, în încercarea copiilor de a acumula cât mai multe bulinuțe. Nu au făcut mai multe lucruri. Doar au detaliat aceleași lucruri pe care le făceau și în zilele precedente. Astfel că „strâns hainele de pe jos = o bulinuță” s-a transformat în „strâns șoseta gri cu dungi albastre = o bulinuță”, strâns a doua șosetă gri cu dungi albastre = încă o bulinuță”, „găsit încă o șosetă sub pat = a treia bulinuță”, „strâns șoseta găsită sub pat = a patra bulinuță”, și tot așa. Încet-încet, bulinuța din zilele trecute se transforma în zeci și uneori sute de bulinuțe.

Setează-ți obiective clare

Este important să îți propui obiective realiste. Dacă speri că vii acasă de la serviciu și îți găsești copilul echipat cu șorțuleț de bucătărie, cu oala de sarmale în mâna stângă și o salată în mâna dreaptă, sau poate îmbrăcat sportiv, cu aspiratorul după gât și mopul în spinare, lăsând în urma doar curățenie, parfum și strălucire, probabil vorbim într-adevăr de obiective însă nu și de „realiste”. Începe cu obiective simple, precum să faci un pipi liniștit la baie, fără să te întrebe copilul 17 întrebări exact în acel moment, prin gaura cheii.

Este important să îți propui obiective realiste
Responsabilizează-l pe cel mic

Responsabilitățile casnice întăresc caracterul și personalitatea micuților, în drumul lor către maturitate. Dă-i copilului tău șansa de a se implica activ în treburile din casă. Lasă-l să-și facă singur curat în cameră. Lasă-l să-și pregătească o gustare. Lasă-l să ducă rufele murdare la spălat.

Apoi fii pregătit să faci curat în urma lui, strângând ce era de strâns inițial, plus ce a mai deranjat el crezând că de fapt face ordine. Și să speli bucătăria integral pentru un amărât de sandwich pregătit spontan și exploziv de către copilul tău. Și să aduci de la spălat hainele care erau de fapt curate însă care au fost duse abuziv la spălat împreună cu cele murdare, în încercarea celui mic de a evita sortarea.

Responsabilitățile casnice întăresc caracterul și personalitatea micuților, în drumul lor către maturitate
Explorează interesele copilului

Copiii trebuie să aibă libertatea de a-și descoperi propriile pasiuni. Dacă pasiunea copilului este să se uite la televizor într-o stare de semi-conștiență perpetuă, pune-l măcar să șteargă praful de pe televizor. Sau trimite-l după baterii pentru telecomandă.

Petrece timp de calitate cu copilul

Printre responsabilitățile de serviciu, treburile în casă, facturi, rufe și mâncare, strecoară măcar o oră de timp de calitate cu copilul. Desenați, plimbați-vă împreună, jucați-vă. Orice îi face lui plăcere. Astfel îți vei câștiga autoritatea de a-i cere subtil ceva în schimb, ceva de folos atât lui cât și vouă ca familie.

Eu am trei copii, după cum am amintit de câteva ori în articolele precedente, și ultima dată când am verificat 1 oră/copil/zi x 3 copii = 3 ore/zi. Exclus 😊 Rămân la celelalte strategii în timp ce te încurajez pe tine să aloci faimoasa oră de timp de calitate.

Implică-ți copilul în jocuri educaționale

Chiar aseară le-am propus copiilor să jucăm „jocul spiridușilor care strâng masa după cină”, să vedem cum dispar farfuriile murdare de pe masa. Cum fiecare face câte ceva, și pe nevăzute, ca prin magie, masa devine curată, și bucătăria îngrijită. Mi-au răspuns în cor: „Asta nu e un joc!”. Eu le-am spus că „ba da, e un joc”. Ei au ripostat mai vehement, că „ba nu, nu e un joc”. Mi-am adunat ultimele resurse de calm și înțelegere și le-am spus: „strângeți masa, că doar nu sunt ospătar să strâng după voi”. S-au conform​at și au jucat jocul cu ospătarul, deși și eu și eu știam că într-adevăr nu era un joc.

Voi ce strategii aplicați atunci când nicio strategie de parenting, de motivare sau de mindfulness nu mai funcționează? 💖


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Copilul tău ințelege ce citește? Proști da' mulți. Din ce în ce mai mulți

Au fost publicate rezultatele PISA. Ce face? Nu contează. Important e că e un procedeu standard de testare a cunoștințelor copiilor în vârstă de 15 ani din țările OCDE. OCD ce? Iar nu contează. Testele PISA verifică capacitatea de înțelegere a informațiilor și capacitatea copiilor de a rezolva probleme similare cu cele din viața reală. Și iar suntem aproape pe ultimul loc din Europa. După noi mai e doar Bulgaria, însă bulgarii au măcar all-inclusive, deci copiii au un viitor strălucit în HoReCa. Și nici asta nu e așa important, că nu e olimpiadă să concurăm unii cu alții. Alte câteva lucruri sunt relevante. Rezultat dezastruos, dar nu surprinzător 42% dintre copii nu înțeleg ce citesc, conform raportului. 42% dintre copii citesc, dacă mai citesc, dar nu pricep ce citesc. Mai oameni buni, 42% înseamnă aproape jumătate dintre ei. Ei știu să citească, însă nu pricep nimic. Luați exemplul recent: Hamas a atacat Israel. Israel atacă Fâșia Gaza. Știe cineva ce e Israel? Știe cineva că Israel

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul