Așteptări versus realitate
Când devii mămică, după emoția venirii pe lume a celui mic, după toate
felicitările primite din partea familiei, prietenilor și colegilor de serviciu,
urmează depresia post-natală. Înainte de a deveni mamă, aveai timp, aveai viață
personală, aveai obiceiuri. Aveai și probleme desigur, probleme care,
privindu-le acum din perspectiva de mămică, ți se par niște mofturi de persoană
cu înfățișare de adult dar cu intelect de pre-adolescent.
Acum ai de schimbat scutece, ai de alăptat la fiecare 3 ore, și ai de ghicit
ce își dorește copilul atunci când scoate sunete de o amplitudine cam ridicată
raportat la corpul lui firav. Dacă devii tată, ești doar deprimat, fără
post-natal. E mai simplu, deși nu mai ușor.
Copilul crește, iar tu te încăpățânezi să speri că vor reveni curând zilele
în care făceai o baie cu spumă timp de 45 de minute, citind o carte ținută
într-o parte pentru a nu-i uda din greșeală paginile, și ascultând o muzică
relaxantă undeva pe fundal.
Conștientizezi rapid că nu a crescut suficient. El, copilul. Și atunci când
crește puțin și începe să meargă, ori dă cu capul de vreo piesă de mobilier în
stil baroc, ori alunecă, cade, și inevitabil plânge, ori aruncă în joacă
mâncarea pe pereți, ori începe să scoată haine din dulap la întâmplare. Pentru
că poate, și pentru că este fascinat de abilitățile pe care și le descoperă.
Toate acestea se adaugă la programul deja încărcat pe care îl ai.
Îl dai la grădiniță, iar tu te întorci la serviciu. Doar pentru a constata
că după o zi de grădiniță, urmează o săptămână de stat acasă cu muci, răceală,
febră, și tot ce se poate lua contagios din colectivul cu pricina. Mai încerci
să îl dai la grădiniță atât cât se poate, însă la serviciu nu te mai întorci pe
moment.
Urmează școala. Teme, ghiozdane, penare, caiete, pachetele pentru la
școală, activități extra-școlare, drame, certuri și împăcări între colegi,
haine noi la fiecare două luni, și mâncare diversificată. Apoi pre-adolescența,
cu hormonii și devierile comportamentale aferente. Apoi adolescența, care este
tot un fel de pre-adolescență, însă cu cheltuieli mai mari, cu devieri
comportamentale mai pregnante și cu pretenții absurde.
Îl dai la un moment dat la facultate, și speri tacit că cineva cumva îți va
mări salariul cu 500% pentru a face față cheltuielilor. Apoi urmează „sfânta
taină a căsătoriei”, și te rogi să nu-i trimită Dumnezeu în cale vreun partener
instabil emoțional, întru veșnica jertfă, smerenie și nevoie a copilului tău.
Anii trec, iar tu constați cu tristețe că baia aceea de 45 de minute, cu
spumă, săruri parfumate și muzică relaxantă pe fundal s-a transformat într-un
duș rapid și anost, repetat pe o perioadă de 20-25 de ani. Nu e de mirare că
începi să invidiezi chiar și rufele sau farfuriile murdare – chiar și ele stau
cel puțin o oră la spălat, în apă caldă.
Și te răzvrătești. La fiecare perioadă de dezvoltare a copilului tău.
Refuzi să accepți noua realitate, te smulgi mental în toate părțile, strigi
către cer (sau la cei apropiați, după caz), și încerci să scapi cumva, așa cum
încearcă animalele de la circ să scape de strânsoarea lanțului când sunt mici,
pentru că mai apoi să constate inutilitatea eforturilor lor. Pe de altă parte
încerci din când în când să te păcălești pentru câteva clipe, spunându-ți că
tot sacrificiul se merită, că faci tot ceea ce faci pentru copilul tău. Pentru
că mai apoi să revii la realitatea ta, și la suferința atâtor clipe de liniște,
de împlinire personală, de umanitate pe care ți le-ai sacrificat pe altarul
părinției.
Așteptările se pot transforma în realitate
Singurul parametru care face diferența între posibilitate și certitudine
ești TU. Poți să îți construiești o nouă realitate. Și nu este vorba despre
gândire pozitivă. Este vorba despre asumarea responsabilității și de
conștientizarea faptului că victimizarea nu a rezolvat niciodată probleme. Poți
să continui să dai vina pe ceilalți, pe vreme și pe vremuri, însă asta nu va
face altceva decât să îți confirme și să-ți valideze dreptul la nefericire. E
dreptul tău, însă îți face bine?
.png "Așteptările se pot transforma în realitate")
Am descoperit recent un proces care mie mi se potrivește, și poate te va
motiva și pe tine să devii o versiune mai bună a ta. Procesul nu-mi aparține,
l-am preluat de la Anthony Robbins, în urma unui seminar de trei zile la care
am participat online, atât cât poate un părinte să participe la ceva timp de
3-4 ore neîntrerupt, ceva care începe exact când e ora de cină și de dus copiii
la somn.
Nota: Ia-ți o foaie de hârtie (sau mai multe) și un pix, și găsește-ți un
moment în care să nu te deranjeze nimeni, și, parcugând etapele de mai jos,
notează-ți răspunsurile tale la fiecare dintre etape.
Pasul 1: Stabilește ce îți dorești cu adevărat.
Nu te gândi acum la cum să obții ceea ce îți dorești. Notează-ți doar ce
îți dorești cu adevărat. Poate îți dorești să scapi de kilogramele acelea în
plus pe care le-ai acumulat în nopțile fără somn, alimentată exclusiv pe bază
de ciocolată și prăjituri care ți-au oferit energia de care aveai nevoie în
acele clipe, însă care ți-au oferit și un aspect exterior de care nu poți să nu
fii atât de mândră acum. Poate îți dorești să ai mai multă energie, să dormi
suficient, să mănânci mai sănătos. Poate îți dorești să-ți redescoperi
frumusețea și tinerețea de altădată. Sau poate îți dorești mai mulți bani, sau
mai mult timp pentru tine. Sau ambele. Dorințele nu trebuie să fie social
acceptate. Trebuie doar să te definească pe tine, să te reprezinte pe tine așa
cum îți dorești tu să devii.
Pasul 2: Unde ești acum?
Unde te situezi în momentul de față? Pe o scară de la 1 la 10, notează la
ce nivel ești pentru fiecare din dorințele de mai sus. Dacă peste tot îți
acorzi nota 10, felicitări, procesul pentru tine se încheie aici. Ori ai avut
un noroc incredibil și în același timp improbabil din punct de vedere
statistic, ori ai standarde extrem de scăzute. Dacă nu, treci mai departe la
pasul 3.
Pasul 3: Creează un plan de acțiune
Împlinirea ta personală nu va veni din afară, din exteriorul tău. Nu îți
poți dori să fii mai respectată, mai iubită, mai apreciată de către ceilalți,
însă îți poți propune să devii mai demnă de respect, mai plăcută și mai
valoroasă. Iar cei ce nu te vor respecta, iubi sau aprecia cu siguranță au
probleme mai grave decât ale tale. Nu-i necăji cu problemele tale, permite-le
să-și găsească singuri calea, în prezența sau în absența ta.
Fa-ți un plan, stabilește niște direcții care să se potrivească perfect cu
ceea ce îți dorești. Să arunci dulciurile din casă, să ieși la o plimbare în
fiecare zi, să renunți la timpul petrecut pe rețelele de socializare, să
citești o carte, să înveți deprinderi noi, să stabilești limite clare cu copiii
tăi, să-i înveți să fie mai independenți, și așa mai departe.
Notează-ți ce poți TU să faci pentru îndeplinirea dorințelor tale. Ce este
realist de pus în practică, și care crezi că sunt pașii concreți care te vor
duce mai aproape de îndeplinirea obiectivelor. Și nu complica lucrurile, ține
minte regula 20/80. Concentrează-te pe cele 20% dintre acțiuni care îți vor
aduce 80% din rezultate.
Pasul 4: Fă mai întâi ceea ce este greu
De multe ori amânăm la nesfârșit sarcinile complicate sau dificile. Fa-ți
curaj și începe-ți ziua cu ele. Odată ce le-ai dus la bun sfârșit, celelalte
sarcini din planul tău de acțiune ți se vor părea extrem de ușoare. Nu ai timp
să faci sport? Pune-ți ceasul să sune la ora 5:00 dimineața, pune muzică și fă
sport. Dormi îmbrăcată și încălțată cu echipamentul de sport dacă e nevoie. E
patul tău, e echipamentul tău, e planul tău de acțiune! Nimeni nu trebuie și nu
are dreptul să îți spună ce funcționează pentru tine, și cum ar trebui să-ți
duci planul la îndeplinire.
Sau ridică tu șosetele alea de pe jos pe care tot le ceri copiilor să și le
ridice singuri, zi de zi. Și spune-le explicit că ai decis să fii o persoană
mai activă. E și asta o formă de sport. Mai mult decât atât, vei observa că în
timp, motivați de exemplul tău, copiii se vor întrece la cine strânge cele mai
multe șosete, sau orice alte lucruri în absența șosetelor. Dezvoltarea ta
personală va avea efecte și asupra dezvoltării copiilor tăi.
Va fi greu? Cu siguranță! Însă după câteva zile mai dificile ai deja
certitudinea că faci ceva ce 99% dintre părinți nu sunt încă dispuși să facă,
și îți va da încredere în tine și curaj pentru a merge mai departe.
Pasul 5: Fă-ți o rutină zilnică
Ai nevoie de 30 până la 60 de zile pentru ca un comportament repetat zilnic
să devină un obicei. Iar în momentul în care devine un obicei, efortul de a-ți
manifesta acel comportament este minim. Stabilește ce anume vei face în fiecare
zi pentru a fi mai aproape de scopul tău. Nu e nevoie să ai o rutină super
complicată. 5 minute de exerciții fizice dimineața, sau 2 pagini citite seara,
orice, este suficient pentru a-ți însuși o nouă rutină.
Pasul 6: Lărgește-ți obiectivele și țintește mai sus
Acum că știi ce îți dorești, ți-ai creat și un plan de acțiune și ai
stabilit și o rutină zilnică, este timpul să-ți ridici standardele și
așteptările. Nu dramatic, însă suficient încât să te situeze pe o traiectorie
de creștere și dezvoltare constantă.
Pasul 7: Sărbătorește, bucură-te de rezultate și împărtășește experiența ta
cu ceilalți
Nu suntem mașini. Uneori avem nevoie de o pauză. Ia și tu o pauză.
Sărbătorește așa cum crezi tu de cuviință. Ieși la o cafea în oraș, mergi cu
copiii la o prăjitură sau la o plimbare, bucură-te de ce ai realizat. Și în
măsura în care cei apropiați ție sunt dispuși să asculte, spune-le și lor
povestea ta. Dacă măcar un părinte se va simți motivat să parcurgă același
drum, scopul tău este atins.
Concluzie
Meriți mai mult, și poți mai mult. În momentul în care decizi să renunți la
victimizare și să-ți asumi responsabilitatea acțiunilor tale, rezultatele nu
pot fi decât pozitive. Și poate, la un moment dat, te vei răsfăța în sfârșit cu
o baie fierbinte timp de 45 de minute, cu cartea și muzica relaxantă alături.
Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.