Treceți la conținutul principal

Continut sexual și conținut cu conotații sexuale. Cum ne protejăm copiii?

Continut sexual și conținut cu conotații sexuale. Cum ne protejăm copiii?

Nu pot să vizionez un film alături de copiii mei, fără să-mi fac griji că la un moment dat, indiferent dacă e vorba de un film de aventuri, un film psihologic sau un film de familie, apar și scene cu conținut sexual sau conținut cu conotații sexuale.

Diferența dintre conținut sexual, conținut cu conotații sexuale și conținut explicit sexual

Conținut sexual - se referă la orice conținut care abordează teme legate de sexualitate, dar nu neapărat într-un mod explicit sau provocator. Pot fi povestiri romantice, scene de sărut, sugestii sexuale subtile, referiri la relații intime, fără însă a arăta imagini detaliate.

Conținut cu conotații sexuale – se referă la conținut care implică sugestii sau aluzii mai clare la aspecte sexuale. De obicei, nu se prezintă în mod explicit, dar mesajul sau contextul pot sugera cu claritate tematici sexuale. Poate lua forma de avansuri, comentarii cu dublu sens și scene de intimidare sexuală fără a prezenta imagini explicit sexuale.

Conținut explicit sexual – prezintă în mod clar și deschis acte sexuale sau scene intime. Sex explicit, nuditate frontală, acte sexuale grafice și imagini care nu lasă loc pentru interpretări în ceea ce privește natura lor sexuală.

Filme pentru copii

Când ești adult, e treaba ta ce vizionezi. Însă când ai copii, să încerci să identifici un film care să nu conțină conținut sexual sau scene cu conotații sexuale este o adevărată provocare. Bine măcar că filmele cu conținut explicit sexual sunt etichetate ca atare.

Copiii mei nu mai sunt la vârsta la care să se uite în liniște și armonie la Lizuca cu al ei Patrocle într-o dumbravă, oricât de minunată ar fi ea. Ne-am uitat împreună la toate filmele pentru copii de-a lungul timpului, urmărim și multe documentare, dar uneori parcă m-am săturat să văd filme cu copii sau personaje imaginare. Copii am și eu, trei, și fiecare zi alături de ei e un film în sine. Nu mai am nevoie să văd și alți copii 😊

The Matrix

Le propun așadar să vedem împreună filmul The Matrix. Film realizat impecabil, punerea în scenă extraordinară și cu un mesaj care te provoacă să gândești dincolo de superficialitatea de zi cu zi. Caut pe internet câteva comentarii, evident ale altor părinți, să văd dacă printre lumi paralele, roboți, lupte, explozii, replici incredibile și situații de adâncă introspecție existentială, s-a strecurat și conținut sexual sau conținut cu conotații sexuale.

Citesc încet, doar pentru mine: „Fiecare dintre cele trei filme are o scenă de dans sexualizată”. Căci sunt trei filme, Matrix, Matrix reloaded și Matrix Revolutions. Îmi ridic privirea spre cer și, în genunchiat de cruda realitate, strig: „De ce Doamne? De ce?” De fapt, așa îmi imaginez că procedează un tătic în fața nedreptăților vieții. Eu doar mi-am zis, din nou în gând, și din nou doar pentru mine, ceva care, dacă țin bine minte, se termina cu ... mă-sii. Conform DOOM (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române), mă-sa și mamă-sa sunt forme acceptate de a exprima ceva cu referire la o mamă a cuiva, deși forma scurtă, cea folosită de mine, e considerată vulgară. Îmi asum.

De ce?

Sigur, copiii nu trăiesc într-o bulă. Și mami și tati se sărută. E ceva normal. Iar copiii nu pot crește într-un mediu artificial înconjurat de extremiști religioși. Nu ai mei. Să observe o îmbrățișare sau un pupic de bună dimineața e în regulă.

În Matrix, și în cele mai multe filme, scena cu îmbrățișarea de dimineața nu știi dacă se termină cu „Hai, fugi la serviciu, nu uita să-ți iei și pachețelul”, sau altceva. De ce trebuie filmele să conțină scene de „dans sexualizat”? De ce nu doar dans, lăsând sexualizarea ca manifestare intimă a cuplurilor, departe de lumina reflectoarelor?

În ce lume trăim? De ce orice conținut media trebuie să conțină ceva sexualizat? Dans sexualizat, conversații sexualizate, imagini cu conotații sexuale. Urmează să ni se prezinte știri sexualizate, accidente feroviare sexualizate, și, în curând, procesul democratic de vot, desigur sexualizat.

De ce majoritatea filmelor conțin conținut cu conotații sexuale?

Cererea publicului - scenele cu conotații sexuale atrag atenția și stârnesc interesul publicului. Aceste scene sunt considerate de către producători ca fiind un element de vânzare.

Pai eu sunt dispus să plătesc pentru producții media fără conținut sexual. Găsesc undeva The Matrix din care să fie eliminate scenele cu conotații sexuale? Nu. Pai de ce, mă întreb eu, ca de obicei, retoric? Nu sunt și eu public, ăla căruia producătorul intenționa să-i vândă ceva?

Explorarea relațiilor umane - scenele cu conotații sexuale pot fi utilizate pentru a ilustra dinamica relațiilor dintre personaje.

Dar dinamica relațiilor dintre personaje presupune mult mai mult decât scenele cu conotații sexuale. Dinamica relațiilor conține și subiecte precum: „cine spală vasele astăzi?” sau „ai plătit factura la curent?”, sau „cumperi tu pâine când te întorci din matrix, sau cumpăr eu după ce mă bat cu personajul negativ?”. Nu mai putem explora relațiile interumane fără să ne bagăm nasul în sexualitatea altora? (asociere nepotrivită de cuvinte, recunosc).

Clasificare și clarificare - filmele pot include astfel de scene pentru a reflecta mai fidel realitatea.

Total de acord, însă realitatea implică și mersul la toaletă. Ce facem? Punem reflectoare și acolo și focalizăm camera de luat vederi pe vezica urinară? Pentru a reflecta mai bine realitatea, desigur.

Și eu ce fac acum?

Eu ca și public nu cer conținut sexual, am o altă viziune asupra explorării relațiilor interumane, și nu am nevoie de clarificări și clasificări. Există un The Matrix și pentru mine? Nu. Decidem să renunțăm la film. Ne uităm la altceva. La desene animate poate, să le zăpăcesc creierul în dezvoltare, cu violență disimulată, imagini și sunete ce se succed cu o viteză ce face procesarea informațiilor imposibilă, și conținând un limbaj subdezvoltat bazat pe onomatopee.

Poate nu sunt eu public. Publicul ăla căruia producătorul intenționa să vândă ceva.


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul

Copiii nu se educa pe internet. Nu te mai lăsa mințit!

  Ești mămică și scrii un blog. De parenting, desigur. Și undeva, în alt colț al lumii, există o altă mamă, care citește ceea ce scrii tu. Sau de ce nu, un tatic. Tu scrii ceea ce știi că se citește, faci optimizări de căutare (SEO), faci analiză de cuvinte cheie, inserezi etichete și meta-descrieri, optimizezi site-ul pentru o indexare mai rapidă, și îți promovezi conținutul pe orice platformă media. Pentru notorietate, faimă, sau pentru bani.  Însă de partea cealaltă a internetului, cealaltă mamă, care citește ce scrii tu, nu știe nimic de indexare și de page rank. Și nici nu o interesează. Pe ea o interesează să afle informații relevante care să-i facă viața de mamă mai ușoară. Sau poate caută doar relatări sincere cu care poate rezona, în efortul de a-și valida că nu e singură, că nu e insuficientă, și că va fi bine. Însă tu, fără scrupule și fără repere morale, îi dai înainte cu ghidul tău pentru o „educație parentală eficientă”: Crește stima de sine a copilului Știi măcar ce înse