Teama și optimism în același timp
Cu statutul de angajat „de la 9 la 5” vine și o teamă surdă, apăsătoare,
constantă. O teamă că „după vară vine iarna”, deși nu direct. Locul de muncă nu
este vesnic, iar pensia este asigurată doar în condițiile în care bugetul de
stat este unul funcțional.
Trăim vremuri relativ bune, și în confortul nostru de moment, credem că
nimic din ceea ce s-a întâmplat în trecut nu se poate întâmpla din nou, cel
puțin nu în timpul vieții noastre. Uităm însă că perioade mai puțin fericite au
avut loc de-a lungul istoriei, și cu siguranță s-au petrecut în timpul vieții
unora, care, la fel ca noi, considerau că nimic rău nu se poate întâmpla, cel
puțin nu pe perioada vieții lor.
Marile crize economice din ultimul secol
- 1923 - Hiperinflația din Germania – rata de schimb al mărcii germane față de dolarul american crescând de la 4 la 1 până la 1 miliard la 1. Cu alte cuvinte, o rată de depreciere a mărcii germane de 250.000%.
- 1929 – 1933 – marea criză mondială. Rata șomajului a ajuns în Statele Unite la 25%, iar prețurile la produsele agricole au scăzut cu 40% până la 60%.
- 1973 – criza petrolului, atunci când organizația țărilor arabe exportatoare de petrol au declarat embargou pe petrol ca răspuns la trimiterea de către Statele Unite și Olanda de armament în Israel, în timpul confruntării dintre israeliți și arabi. Prețul petrolului a crescut cu 300%.
- 1980 – criza de economii și împrumuturi a SUA. Statele Unite au eliminat plafoanele ratelor dobânzilor, permitând băncilor să-și asume mai multe riscuri. Costurile crizei s-au ridicat la 124 de miliarde de dolari, costuri suportate desigur de contribuabili.
- 2008 – cea mai mare criză financiară de la marea criză economică din 1929-1933. Pe aceasta o cunoaștem cu toții mult prea bine. Criza care a venit cu majorări de taxe, scăderi salariale și măsuri economice cel puțin controversate. Criza care, deși a pornit din Statele Unite pe fondul riscurilor ridicate asumate de bănci pe piața imobiliară, și care s-a extins ulterior în Europa, generând cea mai puternică criză a datoriilor.
- 2003 – falimente bancare în lanț. Cele mai mari trei falimente din istoria SUA (Silicon Valley Bank, First Republic, Signature Bank), urmate apoi de preluarea Credit Suisse de către UBS, pentru a fi salvată de la faliment.
- 2019 – 2024 – criza financiară din cauze necunoscute, zic eu. Eu zic să masa monetară în dolari americani a scăzut pe timpul măscutelor de la aproximativ 3 trilioane la 6 trilioane, când s-au efectuat plăți pentru oameni care stăteau închiși în casă. Asta înseamnă că cineva s-a apucat de tipărit bani fără acoperire în bunuri și servicii, ceea ce înseamnă inflație. În Europa masa monetară a crescut cu 50% din 2019 până la sfârșitul anului 2022. Asta în cazul în care încă se mai întreabă cineva de ce vedem inflație pe rafturi de 50%. Nu e vorba de economia verde, sau de amenințarea suveranității unui stat de către alt stat, efecte pe care le vom vedea puțin mai târziu. Dar vor veni. Împreună cu efectele AI.
În zilele noastre, când toată economia mondială este inter-conectată, un
colaps în orice colț al lumii poate și va avea reverberații la nivel global.
Job-ul ăla de la 9 la 5 se poate transforma peste noapte în ajutor de șomaj, și
acesta vesnic sub-finanțat și departe de a fi suficient. Cât despre fondul de
pensii, „vom trăi și vom vedea”.
Fără îndoială trăim vremuri interesante, deși nu fără precedent. Ce
legătură are asta cu copiii noștri? Păi are. Și copiii noștri trăiesc aceleași
vremuri pe care le trăim și noi. Acum sub ocrotirea noastră, și mai târziu pe
cont propriu, neînțelegând cel mai probabil de ce modelele de succes din
școală, din familie și din societate nu se potrivesc cu realitatea economică.
Cu job-uri de la 9 la 5, fără siguranța zilei de mâine și fără confortul
perspectivei unei pensii decente.
Lăsați copiii să vizeze și să-și trăiască visele
După cum am arătat, în mod clar un viitor de succes pentru copiii noștri nu
poate fi croit de niște minți care au eșuat parțial în a înțelege mecanismele
economice, și într-o oarecare măsură, natura umană și ceea ce este cu adevărat
important în viață, indiferent de „anotimpurile” acesteia.
Cum îi împiedicăm ca părinți pe copii să devină
ceea ce își doresc
Este vorba despre aceleași elemente care ne împiedică pe noi să devenim
ceea ce ne dorim, indiferent de vârstă, statut social, educație, naționalitate,
etnie sau obiceiuri. Și noi, la rândul nostru, proiectăm aceleași neajunsuri
asupra copiilor noștri. Este vorba despre 5 elemente, (preluate din Tony
Robbins, un personaj marcant pe care cuvintele mi-ar fi de prisos pentru a-l
caracteriza), după cum urmează:
.jpg "Cum îi împiedicăm ca părinți pe copii să devină ceea ce își doresc")
Credințe limitative
Tu nu poți! Tu ești prea mic! Nu e pentru tine! Nu vei reuși în viață cu
așa ceva! Pune mâna și învață o meserie serioasă!
Credințele limitative sunt gânduri și convingeri despre copii care pot
submina încrederea în ei, și pot zădărniciri creșterea personală. Potențialul
nativ al copilului nu este luat în considerare, în goana justificată în mare
măsură, a părinților, de a asigura copiilor un start puternic și încrezător în
viață. Doar că ceea ce contravine firii intrinseci a copilului va crea
disonanțe marcante când acesta va fi adult, între viața pe care și-a
construit-o, și viața interioară care se dorește exprimată.
Frica
Se discută mult prea des despre reacția instinctivă a individului de gen
„fight or flight” (luptă sau fugi) în fața eventualelor amenințări. Și prea
puțin se discută de „freeze” (îngheață), în sensul de paralizie a capacității
de decizie în aceleași împrejurări. Cei mai mulți dintre părinți în acest
„freeze” se situează când e vorba de decizii ce îi privesc pe copiii lor. Frica
de eșec, frica de necunoscut, frica de frică. Și acești părinți îi învață pe
copii, conștient sau inconștient, același tipar comportamental. "Să nu ... căci
dacă ...". Fricile trebuie înfruntate și gestionate într-un așa fel încât să
permită evoluția, dezvoltarea. Frica nu înlătură pericolul.
Lipsa clarității
.png "Lipsa clarității")
Era un proverb chinezesc care mi-a rămas în minte. „Dacă continui să te
îndrepți către ceva, există riscul ca la un moment dat, să și ajungi”. De multe
ori, ca părinți, ajungem undeva, doar pentru că nu ne-am oprit la timp să
judecăm, să punem la îndoială ceea ce știm despre educația copiilor, și
potențial să luăm alte decizii, mult mai conștiente. Și așa ajungem la
destinație în ceea ce privește viitorul copiilor noștri, doar ca urmare a ceea
ce facem și gândim, inconștient.
Trebuie să avem o viziune, un scop pentru copiii noștri. Nu un scop general
ca „jobul de la 9 la 5”, ci unul precis, cu o viziune clară, care se potrivește
atât copilului cât și lumii în permanență schimbare. Dar mai ales copilului,
fericirii acestuia, orice ar însemna aceasta.
Lipsa resurselor
"Nu am bani. Nu am timp. Nu știu cum."
Cam aceasta ar fi pe scurt manifestarea cea mai frecventă a limitărilor, de orice natură. Desigur că educația unui copil presupune resurse financiare, educaționale și emoționale. Și se poate ca acum, astăzi să nu ai de nici unele la modul suficient. Însă este rolul tău ca părinte să găsești modalități creative de a depăși limitările, și de a-ți optimiza resursele, sau de ce nu, de a găsi modalități de a ți le spori.
Nu știi astăzi, însă mâine poți să
înveți. Nu ai timp, însă cu siguranță sunt câteva activități fără valoare
adăugată la care poți renunța. Nu ai bani? Învață un skill nou, schimbă-ți
serviciul, încearcă ceva pe freelancing, repară poșete, orice. E greu? E al
naibii de greu, însă nici pe departe atât de greu pe cât este să-ți vezi copilul
eșuând mai târziu, în viața de adult.
Lipsa acțiunii
Nu întâmplător am lăsat acțiunea la sfârșit. În învățăturile lui Tony
Robbins, orice intenție bună fără acțiune rămâne la stadiul inițial de
intenție, fără rezultate. Fă ceva, orice, citește, informează-te, fă-ți un
plan. Fă ceva în fiecare zi. Vei avea și eșecuri, vei cădea. Însă și atunci
poți să ii înveți pe cei mici o lecție importantă: cei puternici nu sunt cei
care nu cad niciodată, ci cei care se ridică de fiecare dată după ce au căzut,
mai puternici și mai determinați.
Concluzie
Nu am nicio concluzie. Nu pot ghici viitorul. Pot doar să iau în calcul
probabilități, singura constantă rămânând copiii mei și dorința mea ca ei să
fie fericiți, indiferent de ce le aduce viața în cale. Și pot să te încurajez
să devii un părinte mai bun în fiecare zi, un om mai bun. Atât pentru tine cât și
pentru copiii tăi.
Hai, succes!
Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.