Treceți la conținutul principal

Nu fi un părinte prost! Violenta în educație: O tradiție de familie?

 

Violenta în educație: O tradiție de familie?

Când ești prost sau frustrat, te iei de cei mai mici decât tine. Frustrarea nu te face prost. Însă de multe ori când ești prost, sunt șanse mari să fii și frustrat, din diverse motive pe care nu le înțelegi cu mintea ta de prost. Doar simți că ești frustrat, fără a simți cumva că ești și prost. Valabil cu precădere când ești un părinte „prost”, iar copilul tău devine „cei mai mici ca tine”. De dragul folosirii unui limbaj civilizat, vom utiliza noțiunea de „abuziv” în locul celei de „prost”. E și oarecum mai potrivit, întrucât „abuziv” cuprinde cumva și incapacitatea părintelui de a raționa conștient, cât și acțiunea nesăbuită asupra copilului. Căci nu poate exista un abuzator fără un abuzat. Credeam cândva că, cuvintele „copii” și „violenta” nu pot fi asociate în cadrul aceleiași fraze, cu atât mai puțin în cadrul aceleiași existente cât se poate de reale.

1. Numărul de familii care folosesc violența - date statistice

Violenta în educația copiilor afectează un număr mare de familii. Cât de mulți copii sunt victimele violenței în familie nu se știe cu exactitate, întrucât părinții, aceia abuzivi de-i aminteam mai sus, nu au nici un interes să raporteze cazurile de violență, iar copiii, pe de altă parte, nu au nici educația și nici pârghiile necesare pentru a raporta cazurile de violență. Un procent îngrijorător de familii recurg la violență în ceea ce acestea numesc procesul de educare a copiilor lor. Deși nu există date statistice clare, din motivele pe care le-am exprimat mai sus, se estimează că aproximativ 60% dintre părinți au utilizat violența fizică sau verbală la adresa copiilor lor.

Eu aș zice că 75% este un procent mai aproape de realitate. Asta înseamnă că trei din patru copii au fost victimele unui act de violență fizică sau verbală. E copleșitor! Și asta nu este tot. Violența nu este limitată doar la abuzul fizic și constrângeri. Aceasta poate include și manipularea, intimidarea sau orice alte forme „moderne” de educație a copilului.

trei din patru copii au fost victimele unui act de violență

2. De ce simt unii părinți nevoia să folosească violența?

Instinctul îmi spune să răspund simplu: de proști. Un om destept nu are nevoie să folosească violența, cu atât mai puțin împotriva celor mai mici ca el, și evident, cu atât mai puțin împotriva copiilor lui. Bunul simț mă îndeamnă însă să caut ceva mai profund care să explice acest fenomen. Deci, de ce simt unii părinți nevoia să folosească violența? Iată câteva dintre motivele cele mai întâlnite:

Comportament învățat din familie:

Așa au învățat, așa procedează și ei la rândul lor cu copiii lor. Dacă cineva a fost expus la violență în copilărie, sunt șanse mari ca la vârsta adultă, acesta să copieze și să aplice modelul învățat mai departe. Deși rațional face sens, trebuie luată în considerare și componenta de creștere, de evoluție. Altfel am alerga și în ziua de astăzi cu sulitele după dinozauri pentru a ne hrăni familiile. Asta dacă au existat vreodată dinozauri. Sau încă am merge pe stradă îmbrăcați într-o frunză de dimensiuni îndoielnice, ca strămoșii noștri, Adam și Eva. Asta pentru cine a urmat un drum mai ecumenic.

Frustrarea și stresul

Viața modernă implică stres fără îndoială. Iar stresul poate fi un factor care poate duce la violență. Am scris „poate” de două ori în aceeași propoziție, cu un scop. Stresul poate duce la violență, însă violența nu este o consecință directă a stresului. Cel puțin nu îndreptată împotriva copiilor. Te-a enervat șeful la serviciu? Du-te și bate-te cu el. Ți-a mărit statul taxele? Mergi la primărie și tipă acolo până apari la televizor. Nu ai timp de Facebook? Dezinstalează-l! Chiar dacă scrie acolo „friends”, asta nu înseamnă că îți este cineva prieten. Familia și prietenii sunt acolo pentru tine, atât câți sunt, dacă mai sunt, în viața reală. Ți-a luat cineva locul de parcare (pentru care oricum nu plăteai, fie vorba între noi, deci practic nu era al tău), așteaptă-l în parcare și bate-te cu el. Dacă e luptător MMA, ghinionul tău. Și așa mai departe.

Violența e o alegere. Modul de a o exprima e și el o alegere. Stresul e doar pretextul.

Viața modernă implică stres

3. Consecințele asupra copilului care a fost „educat” prin violență

Probleme emoționale

E clar că un copil abuzat fizic sau emoțional nu iese teafăr din povestea asta. Poate dezvolta anxietate, depresie, stres post-traumatic și tulburări de atașament. Aceste manifestări persistă și în viața adultă, influențând abilitățile copilului de a face față provocărilor vieții și de a stabili relații sănătoase cu ceilalți.

Izolarea în familie

Nu poți dezvolta o relație de armonie între abuzator și abuzat. Paradoxal, se creează o relație de dependență. Astfel copilul va continua să se simtă atașat de familia sa, trăind însă în frică, resentimente și lipsă de încredere față de părinți.

Perpetuarea violenței

Agresivitatea reprimată la vârsta copilăriei se cere a fi exprimată la vârsta adultă. Unii reușesc să folosească energia negativă acumulată în scopuri constructive, atât pentru ei cât și pentru cei de lângă ei. Alții, destul de mulți din păcate, vor perpetua ciclul violenței cu prima ocazie care le apare în cale.

Și uite-așa revenim iarăși la motivul „frustrat și prost” de la începutul articolului. Nu fi și tu un părinte prost.

Postări populare de pe acest blog

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Copilul tău ințelege ce citește? Proști da' mulți. Din ce în ce mai mulți

Au fost publicate rezultatele PISA. Ce face? Nu contează. Important e că e un procedeu standard de testare a cunoștințelor copiilor în vârstă de 15 ani din țările OCDE. OCD ce? Iar nu contează. Testele PISA verifică capacitatea de înțelegere a informațiilor și capacitatea copiilor de a rezolva probleme similare cu cele din viața reală. Și iar suntem aproape pe ultimul loc din Europa. După noi mai e doar Bulgaria, însă bulgarii au măcar all-inclusive, deci copiii au un viitor strălucit în HoReCa. Și nici asta nu e așa important, că nu e olimpiadă să concurăm unii cu alții. Alte câteva lucruri sunt relevante. Rezultat dezastruos, dar nu surprinzător 42% dintre copii nu înțeleg ce citesc, conform raportului. 42% dintre copii citesc, dacă mai citesc, dar nu pricep ce citesc. Mai oameni buni, 42% înseamnă aproape jumătate dintre ei. Ei știu să citească, însă nu pricep nimic. Luați exemplul recent: Hamas a atacat Israel. Israel atacă Fâșia Gaza. Știe cineva ce e Israel? Știe cineva că Israel

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul