Treceți la conținutul principal

Oferă-le copiilor ceea ce au ei nevoie, nu ceea ce iți este ție la indemană

 

Când prea mult e prea puțin, și invers

Tot timpul mai mult și mai mult

Viața de părinte e complicată, iar responsabilitățile ce vin cu această titulatură sunt nemărginite. Copiii au nevoie de haine, de mâncare, de servicii medicale și multe altele. Și au nevoie de dragoste.

Și cumva parcă nu reușim niciodată să le oferim ceea ce au nevoie, ceea ce își doresc, cel puțin nu la standardele pe care ni le-am auto-impus ca părinți. Și alergăm într-o goană nebună de mai mult, fără a înțelege foarte bine cât de mult e suficient.

Și mereu observăm în jurul nostru exemple de copii care au mai mult, exemple de părinți care le oferă mai mult copiilor lor. Mai multe jucării, haine mai frumoase, timp mai mult, vacanțe mai scumpe. Și iar ne antrenăm în goana descrisă mai sus, pentru mai mult. Fără a conștientiza că nimeni nu are „mai mult” din toate. Fiecare are „mai mult” din ceva anume. Poate mai multe jucării și mai multe haine, însă mai puțin timp cu părinții. Poate vacanțe mai scumpe, însă mai puțină liniște și dragoste în familie. Și așa mai departe.

Cât de puțin e prea puțin?

Poate a fi părinte ar trebui să fie într-o oarecare măsură și despre „cât de puțin e prea puțin”.

Am urmărit recent un documentar despre depozitul Agbogbloshie din Accra, Ghana, cea mai mare groapă de electronice și electrocasnice din Africa de Vest. Aproape 3.000 de persoane își câștigă existența aici vânzând tot ce poate fi refolosit, în special cupru și aluminiu.

Acum să nu vă imaginați ingineri îmbrăcați în halate albe lucrând de zor într-un complex industrial în care se pune accentul pe echilibrul dintre viața personală și cea profesională, care la sfârșitul celor 8 ore de muncă se întorc fericiți la familiile lor situate în diferite centre rezidențiale. Și întrebându-se și ei, după un mic ocol pe la mall-ul din sat, dacă nu cumva și astăzi au cumpărat prea multe jucării și cărți pentru copii.

Nu. Vorbim despre oameni care trăiesc în barăci improvizate, dorm pe jos, se spală pe unde apucă, dacă apucă, și inhalează câte 12 ore pe zi fumul gros de plastic ars în efortul de a scoate la iveală firele de cupru pe care le vor fi vândut la sfârșitul zilei pentru 50 de cenți. Oameni care au și ei familii, copii, vise și speranțe.

Pentru acești oameni cât de mult e prea mult? Sau e mai degrabă despre cât de puțin este prea puțin...

Ne iubim noi copiii mai mult decât și-i iubesc ei pe ai lor? Mă îndoiesc.

Și totuși...

Le-am recomandat și copiilor să urmărească câteva secvențe din documentar, convins fiind că vom fi cu toții impactați iremediabil de nedreptățile din lume, de sărăcia cruntă la care sunt condamnați unii semeni de-ai noștri doar pentru că s-au născut într-o anumită țară, într-un anumit oraș. Convins că vom atinge un nivel de cunoaștere și înțelegere care ne va permite să înțelegem pe deplin însemnătatea lui „prea mult” și a lui „prea puțin”.

Se difuza o secvență în care niște copii îmbrăcați efectiv în niște zdrențe, jucau fotbal cu o minge improvizată din nu știu ce material, cu picioarele goale prin praf. Eu le zic ca un părinte apostol ce mă credeam în acele momente, cu glasul înecat de lacrimi ascunse: „Vedeți copii cum e în alte părți ale lumii. Am vrut doar să vedeți și voi, să învățați ceva”. Cel mic îmi răspunde cu un glas visător, fără a-și deslipi privirea de la televizor: „Uite ce se distrează! Mi-aș dori să fiu și eu acolo să mă joc cu ei”.

Concluzie

Oare au nevoie copiii noștri de tot ce credem noi că au nevoie? Și oare eșuăm în a le oferi ceea ce au cu adevărat nevoie în timp ce alergăm pentru a le oferi ceea ce poate nu au așa mare nevoie?


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Copilul tău ințelege ce citește? Proști da' mulți. Din ce în ce mai mulți

Au fost publicate rezultatele PISA. Ce face? Nu contează. Important e că e un procedeu standard de testare a cunoștințelor copiilor în vârstă de 15 ani din țările OCDE. OCD ce? Iar nu contează. Testele PISA verifică capacitatea de înțelegere a informațiilor și capacitatea copiilor de a rezolva probleme similare cu cele din viața reală. Și iar suntem aproape pe ultimul loc din Europa. După noi mai e doar Bulgaria, însă bulgarii au măcar all-inclusive, deci copiii au un viitor strălucit în HoReCa. Și nici asta nu e așa important, că nu e olimpiadă să concurăm unii cu alții. Alte câteva lucruri sunt relevante. Rezultat dezastruos, dar nu surprinzător 42% dintre copii nu înțeleg ce citesc, conform raportului. 42% dintre copii citesc, dacă mai citesc, dar nu pricep ce citesc. Mai oameni buni, 42% înseamnă aproape jumătate dintre ei. Ei știu să citească, însă nu pricep nimic. Luați exemplul recent: Hamas a atacat Israel. Israel atacă Fâșia Gaza. Știe cineva ce e Israel? Știe cineva că Israel

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul