Treceți la conținutul principal

7 pași pentru a învăța regulile ca un profesionist, pentru a le putea încălca ca un artist. Pentru copii și parinți.

 

7 pași pentru a învăța regulile ca un profesionist, pentru a le putea încălca ca un artist

Pentru a excela în orice domeniu trebuie mai întâi să înțelegi și să stăpânești regulile de bază, pentru ca mai apoi să fii îndrăzneț și să le transpui în mod creativ pentru a-ți exprima originalitatea și viziunea personală. Așa spune Pablo Picasso cu celebrul său citat “Învață regulile ca un profesionist, pentru a le putea încălca ca un artist”.

Cum să-ți educi copilul prin prisma citatului de mai sus

Cei mai mulți dintre părinți rămân blocați într-o extremă sau cealaltă a citatului mai sus menționat. Unii se focusează exclusiv pe reguli, pe eforturi, disciplină strictă, dezvoltare structurată, excelență și rezultate previzibile, neglijând creativitatea și individualitatea copiilor. Sunt genul de copii care cresc prin prisma lui „trebuie”, lăsând pe locul doi imaginația, autenticitatea și exprimarea propriei personalități. Copii care la vârsta adultă pot deveni profesioniști desăvârșiți, însă care vor funcționa mecanic în cadrul regulilor impuse ori de societate, ori de colectivul de la locul de muncă, ori de ceilalți membri ai noii sale familii.

La cealaltă extremă se situează părinții care încurajează neîngrădit creativitatea și individualitatea copiilor, neglijând complet nevoia de reguli și limite, elemente fundamentale în funcționarea atât a copilului, cât și a relației dintre părinți și copil. Aceștia vor deveni adulții „liberi” care vor avea dificultăți în a se adapta realității interacțiunilor sociale. Nu vor percepe limitele, regulile și chiar îngăduirile ce provin din libertatea de expresie a celor din jurul lor.

Soluția optimă este desigur echilibrul. Și mai mult decât atât, este extrem de importantă și succesiunea firească a etapelor. Odată ce copilul și-a însușit regulile de bază, se formează deja un fundament stabil propice manifestării creativității. Pe de altă parte, un copil crescut la vârsta fragedă fără reguli, va avea dificultăți în a-și însuși reguli la o vârsta mai înaintată.

Cum să îl înveți pe copil regulile, pentru ca mai apoi să le „încalce” în mod elegant și unic

1. Învățarea regulilor

Pentru ca un copil să învețe regulile, acestea trebuie în mod evident să existe. În al doilea rând, regulile trebuie să fie consecvente, fără a fi rigide desigur. Încurajează-ți copilul să respecte valorile și regulile de bază, atât în societate, cât și în mediul familial. Respectul față de ceilalți, integritatea și responsabilitatea nu sunt doar niște cuvinte goale care capătă sens doar pe măsură ce copilul se apropie de vârsta adultă.

A nu se confunda însă respectul cu obediența, integritatea cu rigiditatea și responsabilitatea cu abuzul.

2. Modelarea comportamentului

Nu poți impune reguli copilului tău, fără a fi tu ca părinte la rândul tău un model în respectarea regulilor. Cel puțin nu într-un mod sănătos și armonios. Copiii învață mai mult prin imitație. Nu poți să îi ceri să își strângă lucrurile dacă tu îți lași lucrurile tale aruncate. Nu poți să îl înveți respectul față de ceilalți, dacă tu nu îl respecți pe el, sau dacă manifesti comportamente nerespectuoase față de alte persoane. Celebrul indemn „fă ce zice popa, nu ce face popa” nu funcționează în cazul copiilor.

Mai mult decât atât, este total utopic să ceri unui copil să respecte regulile cu aceeași disciplină și rigurozitate cu care le respecți tu. Oferă-i cadrul de manifestare potrivit vârstei și capacității de înțelegere a acestuia.

3. Înțelegerea motivației

Impunerea regulilor fără a explica motivația înseamnă totalitarism. Și totalitarismul este definit ca forma de regim dictatorial bazat nu doar pe teroare, ci și pe sprijinul maselor mobilizate printr-o ideologie preconizând schimbări sociale radicale și care presupune un control complet și scoaterea în afara legii a opoziției. E o alegere, însă nu sunt convins că este alegerea corectă.

Explică-i așadar copilului care este motivația din spatele regulilor și valorile pe care i le ceri să le respecte.

4. Dezvoltarea creativității

Regulile trebuie însă să constituie un suport în dezvoltarea armonioasă a creativității copilului. Încurajează-l așadar să își exprime propria lor viziune. Mai mult decât atât, oferă-i spațiul și cadrul emoțional necesar pentru a experimenta și a încerca lucruri noi.

5. Promovarea gândirii critice

Să recunoaștem, niciunui părinte nu îi face plăcere să îi fie puse la îndoială deciziile. Însă este o diferență între a nu-i face plăcere și a nu accepta o altă perspectivă asupra lucrurilor. Dacă ești genul de părinte care nu acceptă să-i fie puse la îndoială deciziile, poate puțină introspecție nu ar strica, înainte de a-i vorbi copilului despre reguli și creativitate.

Copiii observă mediul înconjurător altfel decât îl vedem noi adulții. Încurajează-ți copilul să își pună întrebări pertinente și chiar să provoace o dezbatere constructivă referitor la reguli și valori.

6. Acceptarea greșelilor

Nu există greșeli, există doar experiențe și oportunități de creștere. Doar un copil căruia îi este interzis să gândească, să își articuleze ideile și să pună în practică ce a învățat, nu greșește. Însă un copil nu este vreo invenție AI care, cel puțin pe moment, să acționeze în funcție de parametrii pe care i-am stabilit noi părinții.

Învață-l pe copil că este în regulă să facă „greșeli”, deoarece astfel va putea învăța și se va putea dezvolta prin experimentare directă, și nu prin povești spuse de bunici la gura sobei. Important este să învețe din propriile experiențe și să-și manifeste constant interesul către dezvoltare personală.

7. Susținere necondiționată

Regulile pot fi învățate, iar individualitatea și creativitatea pot fi dobândite în timp. Fii acolo pentru copilul tău, îndrumă-l și susține-l în călătoria sa către rolul de „om mare”. Ascultă-l și încurajează-l să-și urmeze visele.

Concluzie

Extremele nu fac bine nimănui, cu atât mai puțin copilului tău. Găsește echilibrul potrivit familiei tale, între rigiditatea regulilor și libertatea neîngrădită, astfel încât în momentul când va deveni un adult independent, să știe să „funcționeze” în labirintul relațiilor sociale, în timp ce își va căuta propriul drum, propria autenticitate, propria voce în călătoria pe care o numim prea superficial, viața.


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Copilul tău ințelege ce citește? Proști da' mulți. Din ce în ce mai mulți

Au fost publicate rezultatele PISA. Ce face? Nu contează. Important e că e un procedeu standard de testare a cunoștințelor copiilor în vârstă de 15 ani din țările OCDE. OCD ce? Iar nu contează. Testele PISA verifică capacitatea de înțelegere a informațiilor și capacitatea copiilor de a rezolva probleme similare cu cele din viața reală. Și iar suntem aproape pe ultimul loc din Europa. După noi mai e doar Bulgaria, însă bulgarii au măcar all-inclusive, deci copiii au un viitor strălucit în HoReCa. Și nici asta nu e așa important, că nu e olimpiadă să concurăm unii cu alții. Alte câteva lucruri sunt relevante. Rezultat dezastruos, dar nu surprinzător 42% dintre copii nu înțeleg ce citesc, conform raportului. 42% dintre copii citesc, dacă mai citesc, dar nu pricep ce citesc. Mai oameni buni, 42% înseamnă aproape jumătate dintre ei. Ei știu să citească, însă nu pricep nimic. Luați exemplul recent: Hamas a atacat Israel. Israel atacă Fâșia Gaza. Știe cineva ce e Israel? Știe cineva că Israel

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul