Anemia laptelui de capră este gravă
Am citit recent un articol pe un blog de parenting că anemia laptelui de capră este gravă. Și m-am panicat, ca de obicei, deși recunosc că nu-mi era clar cine era în stare gravă, capra sau laptele. Am citit mai departe cu sufletul la gură, îngrijorat în timp ce citeam și despre capra și despre lapte, deși nu-mi aparțineau.
M-am lămurit mai apoi că anemia la copii care beau exclusiv lapte de capră este gravă. Și iar m-am panicat, deși copiii mei sunt mari de acum. Că dacă i-am anemiat când erau mici? Dacă le-am afectat ireversibil echilibrul fragil între fier și celelalte minerale din sânge? Nici nu-mi amintesc dacă le-am dat vreodată lapte de capră, exclusiv sau nu, însă ca un părinte responsabil mi-am făcut griji.
Ce e de facut?
Și ce face un părinte responsabil când are o întrebare? Intră pe Google și „dă un search”, sau mai nou îl întreabă pe cel mai bun prieten al omului, chatGPT. De chatGPT nu aveam chef astăzi, întrucât, bărbat fiind, când am o problemă, nu îmi place să vorbesc cu nimeni, nici măcar cu un LLM (large language model) precum chatGPT. Se pare că așa se comportă bărbații, când au o problemă, se ascund în vizuina lor până găsesc o rezolvare. Așa zice și John Gray în cartea sa „Barbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus”.
Ce spun "specialiștii"?
Revenind însă la căutările mele, am apelat la Google. Tastez repede „anemia laptelui de capră”, și printre primele rezultate (exclud tabloidele și reclamele de la farmacii) sunt mamaplus.md și totuldespremame.ro. Exact ce aveam nevoie, o sursă de informare în care se abordează totul despre tot, și extinderea cercetării chiar și în afara granițelor țării (vezi .md).
Citesc primul articol și rețin două amănunte:
- În caz de consum îndelungat și exagerat, laptele de capră poate provoca anemie - nutriționista Olga Cara
- [...] conform recomandărilor OMS [... ... ...]
Panica mea se transformă încet încet în teroare. Ce înseamnă „îndelungat” și „exagerat”? Și cine este nutriționista Olga Clara? Și este nutriționistul un medic, așa cum este medicul pediatru, care a mers la facultate, a făcut rezidențiat și a fost repartizat ca înainte de '89 printr-o policlinică oarecare?
Și ce știe OMS despre mamele, copii și caprele românești?
Nu sunt convins. Caut mai departe. Intru pe site-ul acela cu de toate pentru toți, sau cum s-o mai numi. Citesc cu atenție, să nu-mi scape nicio informație. Scrie mare „Lapte de capră pentru sugari? În niciun caz!”. Apoi scrie mic:
- Dr. Alan Greene de la www.parents.com avertizează că laptele de capră, în formă pură, nu se dă copiilor cu vârsta mai mică de 13 luni
Dr. Alan Greene ... nu-mi spune nimic. www.parents nici atât.
Concluzie
Încerc să recapitulez. Deci ce știu eu până acum? Că laptele de capră nu e recomandat sub nicio formă copiilor. Că așa a zis OMS, un doctor de peste ocean și o nutrițioloaga (scuze, nu stăpânesc pe deplin terminologia), prin intermediul unor bloguri îndoielnice. Nu statistici, nu date concrete, nu analize, nu nimic.
Și nimic din România. În mass-media din România doar se preiau articole neverificate din „afara”, la care se adaugă cuvinte generice precum „îndelungat”, „exagerat”, „poate”.
Îmi închei căutările, asumându-mi potențialele greșeli ale tinereții, când poate le-am dat copiilor mei exagerat de mult lapte pe un termen îndelungat.
O altă concluzie
Revin la articolul menționat în introducere, articol care a declanșat atât panică cât și setea mea de cunoaștere. Mai parcurg puțin textul articolului și mă opresc la „Laptele de vacă, neapărat UHT, nu doar pasteurizat” și la „atenție la brânzeturile de la țărani, pot transmite boli”.
Nu mă mai panichez. Eu știu că laptele UHT e mort, nu mai are nicio enzimă, nimic. Doar ține mai mult pe raft la supermarket. Cât despre țărani și brânzeturile care pot transmite boli, uneori mă întreb, cine e mai țăran (în sensul cât mai peiorativ cu putință): fermierii și bătrânii noștri care prepară produsele după rețete tradiționale, sau OMS, doctorul de peste ocean, nutrițioloaga și bloggerițele care promovează orice, numai să scrie un articol.
Poate nu am fost un tată bun. Poate am exagerat cu laptele de capră, sau cu căpșunile acelea alergene, sau cu mierea de Manuka, sau cu puiul bio, sau cu meiul, quinoa și amarantul. Îmi asum.
Întrebarea este cine își asumă prostiile de pe blogurile de parenting de pe internet?
Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.