Treceți la conținutul principal

Egoism parental disimulat. Promisiunile desarte și nevoile ascunse ale părinților

 

Promisiunile desarte și nevoile ascunse ale părinților

Îți iubești copilul cum nu ai crezut că poți iubi vreodată. Și vrei ca el să știe asta, și acum, și pentru tot restul vieții sale. Și ce face un părinte când își iubește puiul și când vrea ca acesta din urmă să știe cât este de iubit? Face o listă de promisiuni și o postează pe rețelele sociale sau pe blogul personal, ca un testament al dedicării părintești în slujba dezvoltării holistice a copilului.😉

Regulile listei de promisiuni

Promisiunile trebuie să înceapă invariabil cu una din formulele: „iubirea mea”, „dragostea mea”, „inimioara mea”, „sufletelul meu”, „comoara mea micuța”. Probabil pentru a întări repetitiv partea comună din toate formulele amintite, și anume „a mea/al meu”. O fi consecința a mentalității comuniste în care toți erau proprietari. Cât timp nu încerci să intabulezi copilul, e în regulă.😏 La succesiune nici nu vreau să mă gândesc, că acolo e cu împărțit un întreg la mai mulți. Doamne fereste!

În al doilea rând, promisiunile trebuie postate neapărat pe rețelele de socializare sau pe blogul personal, ca și cum „comoara ta micuța” în vârstă de un anisor citește în fiecare dimineață lista de promisiuni pentru a-și începe ziua plină de încredere.

Sau poate lista de promisiuni este postată online pentru ca, mai târziu, peste ani și ani, copilul care atunci va fi adult, să poată analiza și cuantifica gradul de implementare a promisiunilor. Pentru ce, nu știu, că doar nu e ca la vot unde poți să-ți schimbi opțiunile la fiecare patru ani dacă așteptările ți-au fost înșelate.

Lista de promisiuni

Am selectat de pe internet un număr de șapte promisiuni care se pare că sunt cele mai întâlnite în listele mămicilor și a taticilor deopotrivă. Am eliminat desigur sintagme precum „inimioara mea”:

  1. Voi fi mereu lângă tine. Te voi susține și te voi iubi necondiționat.
  2. Te voi proteja și te voi ajuta să crești fericit și sănătos.
  3. Mereu vei avea un loc special în inima mea, indiferent unde te va conduce viața.
  4. Îți voi asculta mereu grijile și te voi înțelege. Niciodată nu ești singur.
  5. Voi fi eu însumi un exemplu de integritate, să înveți valoarea respectului și a valorilor în viață.
  6. Te voi învăța să fii curajos și să-ți urmezi visele.
  7. Promit să-ți dau sfaturi înțelepte, dar să-ți acord și libertatea de a face propriile tale alegeri.

Ce emoționant, nu-i așa?!

Deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune

Chiar dacă intenție există, viața nu se desfășoară mereu conform planurilor tale

Ca în versetul 1:2 din Ecleziastul, Vechiul Testament. De unde știu? Păi de unde știe și chatGPT. 😊

Revenind la lista de mai sus. Ce emoționant, nu-i așa?! Păi, nu prea. Ar fi emoționant dacă ar fi adevărat. Ar fi emoționant dacă măcar ar fi posibil. Ar fi emoționant dacă măcar ți-ai ghida viața în concordanță cu promisiunile de mai sus.

Nu spune nimeni că ai fi rău intenționat/ă, nici pe departe. Nici o mamă și nici un tată nu sunt rău intenționați, ferească Dumnezeu. Însă a promite cuiva că „mereu”, nu stă în puterea ta. Chiar dacă intenție există, viața nu se desfășoară mereu conform planurilor tale.

În aceeași ordine de idei, pentru a proteja, ajuta, învăța și sfătui pe cineva, trebuie întâi de toate să te poți învăța, sfătui și proteja pe tine. A-l proteja pe cel mic fără a te proteja pe tine ca mamă/tată este eroic, însă în același timp utopic. Ca în instrucțiunile dinaintea unui zbor cu avionul: mai întâi îți pui tu masca de oxigen, și apoi copilului. De ce? Întreabă stewardesa. 🛧

Nevoile ascunse ale părinților

La o privire mai amănunțită a listei de promisiuni, am putea trage următoarele concluzii, complet aleatoriu desigur:

1. „voi fi mereu lângă tine”, „te voi proteja”, „mereu vei avea un loc” pot ascunde de fapt frica de abandon a părintelui, nevoia de control a acestuia, incapacitatea de gestionare a incertitudinilor, sau frica de respingere și nevoia de a menține conexiunea emoțională.

Adevărul este că nu vei fi „mereu” lângă copilul tău. Vei avea serviciu, vei avea obligații sociale, vei avea nevoie de timpul tău personal care să te mențină într-un oarecare echilibru emoțional. Iar copilul va merge la grădiniță, la școală, va avea activități.

Cu protejarea e și mai complicat. Să vad eu cum îl protejezi când cineva îi spune o vorbă urâtă copilului tău la școală. Ce faci, te duci și înjuri copilul respectiv în curtea școlii? Sau pe părinții acestuia? Sau îi înveți copilul vorbe urâte pe care să i le spună înapoi respectivului cineva? Ne e „mereu” așa ușor precum pare.

Sau mai târziu, când inevitabil cineva îi va frânge inima. Cum îl vei proteja? Cum te vei asigura că „sufletelul” tău nu va suferi din dragoste la vârsta adolescenței?

2. „te voi asculta, te voi înțelege”, „voi fi un exemplu” poate ascunde o nevoie de validare emoțională sau o nevoie de a demonstra ceva.

Normal că îți vei asculta copilul, normal că vei face tot posibilul să îl înțelegi, atât timp cât ești un părinte funcțional. În schimb, nevoia de a afirma public manifestări de altfel firești, ascunde altceva.

Partea cu „voi fi un exemplu” o lăsăm pentru un alt articol, nu înainte de a te întreba ce te-a oprit până acum să fii un exemplu.

3. Nu în ultimul rând, promisiunile cu visele, curajul și înțelepciunea pot ascunde o nevoie a părintelui de a-și proiecta propriile așteptări și dorințe asupra copilului.

Poate nu toți copiii își doresc să fie curajoși, întreprinzători sau echilibrați. Lumea îi cuprinde pe toți laolaltă, curajoși și temători deopotrivă, întreprinzători sau nu, echilibrați sau cu personalități diferite. Emotivitatea, nevoia de stabilitate și siguranță, personalitățile atipice nu sunt defecte. Cei ce pun etichete nefirești sau discriminatorii sunt defecti, însă aceasta este o alta poveste.

Și în alta ordine de idei, cuvinte precum „curaj”, „vise”, „echilibrat” pot avea forme și valențe atât de diferite. Curajos este și cineva care înfruntă greutățile vieții, și cineva care își face selfie pe un stâlp de electricitate de înaltă tensiune. 😶

Promiți?

Eu am învățat de mult să nu mai promit. Nici public, nici în particular. Pentru simplul motiv că nu controlez mersul lumii și tainele călătoriei pe care o numim viața.

Îmi propun însă în fiecare zi, în fiecare clipă, să fiu un pic mai bun decât ieri. Să fiu un tată la care copiii să vină mereu cu drag, cu încredere, cu inimă deschisă. Și cu chef de joacă. Îmi propun să evoluez alături de ei.

De fapt nu îmi propun, doar sunt, în prezent. Pe deplin conștient, responsabil, deschis și încrezător. Promit. 😊


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Copilul tău ințelege ce citește? Proști da' mulți. Din ce în ce mai mulți

Au fost publicate rezultatele PISA. Ce face? Nu contează. Important e că e un procedeu standard de testare a cunoștințelor copiilor în vârstă de 15 ani din țările OCDE. OCD ce? Iar nu contează. Testele PISA verifică capacitatea de înțelegere a informațiilor și capacitatea copiilor de a rezolva probleme similare cu cele din viața reală. Și iar suntem aproape pe ultimul loc din Europa. După noi mai e doar Bulgaria, însă bulgarii au măcar all-inclusive, deci copiii au un viitor strălucit în HoReCa. Și nici asta nu e așa important, că nu e olimpiadă să concurăm unii cu alții. Alte câteva lucruri sunt relevante. Rezultat dezastruos, dar nu surprinzător 42% dintre copii nu înțeleg ce citesc, conform raportului. 42% dintre copii citesc, dacă mai citesc, dar nu pricep ce citesc. Mai oameni buni, 42% înseamnă aproape jumătate dintre ei. Ei știu să citească, însă nu pricep nimic. Luați exemplul recent: Hamas a atacat Israel. Israel atacă Fâșia Gaza. Știe cineva ce e Israel? Știe cineva că Israel

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul