Treceți la conținutul principal

Lăsați copiii să vizeze și să-și trăiască visele!

 

Ce îi împiedică pe copii să devină ceea ce își doresc?

Cei mai mulți dintre părinți lucrează de la 9 la 5. Ca așa e „trebuie”. Dacă îți dorești un salariu decent pentru a-ți întreține familia, dacă vrei o pensie care să-ți asigure o bătrânețe trăită în decență, trebuie să muncești. Așa am fost învățați, și așa facem aproape toți, de la revoluția industrială încoace. Nu e nimic rău în asta, cu excepția faptului că te condamni să trăiești mereu pentru alții, și să contribui la un fond de pensii pe care ți-l gestionează alții, deși nu aceiași alții.

Cei mai mulți dintre părinți lucrează de la 9 la 5

Teama și optimism în același timp

Cu statutul de angajat „de la 9 la 5” vine și o teamă surdă, apăsătoare, constantă. O teamă că „după vară vine iarna”, deși nu direct. Locul de muncă nu este vesnic, iar pensia este asigurată doar în condițiile în care bugetul de stat este unul funcțional.

Trăim vremuri relativ bune, și în confortul nostru de moment, credem că nimic din ceea ce s-a întâmplat în trecut nu se poate întâmpla din nou, cel puțin nu în timpul vieții noastre. Uităm însă că perioade mai puțin fericite au avut loc de-a lungul istoriei, și cu siguranță s-au petrecut în timpul vieții unora, care, la fel ca noi, considerau că nimic rău nu se poate întâmpla, cel puțin nu pe perioada vieții lor.

Marile crize economice din ultimul secol

  • 1923 - Hiperinflația din Germania – rata de schimb al mărcii germane față de dolarul american crescând de la 4 la 1 până la 1 miliard la 1. Cu alte cuvinte, o rată de depreciere a mărcii germane de 250.000%.
  • 1929 – 1933 – marea criză mondială. Rata șomajului a ajuns în Statele Unite la 25%, iar prețurile la produsele agricole au scăzut cu 40% până la 60%.
  • 1973 – criza petrolului, atunci când organizația țărilor arabe exportatoare de petrol au declarat embargou pe petrol ca răspuns la trimiterea de către Statele Unite și Olanda de armament în Israel, în timpul confruntării dintre israeliți și arabi. Prețul petrolului a crescut cu 300%.
  • 1980 – criza de economii și împrumuturi a SUA. Statele Unite au eliminat plafoanele ratelor dobânzilor, permitând băncilor să-și asume mai multe riscuri. Costurile crizei s-au ridicat la 124 de miliarde de dolari, costuri suportate desigur de contribuabili.
  • 2008 – cea mai mare criză financiară de la marea criză economică din 1929-1933. Pe aceasta o cunoaștem cu toții mult prea bine. Criza care a venit cu majorări de taxe, scăderi salariale și măsuri economice cel puțin controversate. Criza care, deși a pornit din Statele Unite pe fondul riscurilor ridicate asumate de bănci pe piața imobiliară, și care s-a extins ulterior în Europa, generând cea mai puternică criză a datoriilor.
  • 2003 – falimente bancare în lanț. Cele mai mari trei falimente din istoria SUA (Silicon Valley Bank, First Republic, Signature Bank), urmate apoi de preluarea Credit Suisse de către UBS, pentru a fi salvată de la faliment.
  • 2019 – 2024 – criza financiară din cauze necunoscute, zic eu. Eu zic să masa monetară în dolari americani a scăzut pe timpul măscutelor de la aproximativ 3 trilioane la 6 trilioane, când s-au efectuat plăți pentru oameni care stăteau închiși în casă. Asta înseamnă că cineva s-a apucat de tipărit bani fără acoperire în bunuri și servicii, ceea ce înseamnă inflație. În Europa masa monetară a crescut cu 50% din 2019 până la sfârșitul anului 2022. Asta în cazul în care încă se mai întreabă cineva de ce vedem inflație pe rafturi de 50%. Nu e vorba de economia verde, sau de amenințarea suveranității unui stat de către alt stat, efecte pe care le vom vedea puțin mai târziu. Dar vor veni. Împreună cu efectele AI.

Marile crize economice din ultimul secol

În zilele noastre, când toată economia mondială este inter-conectată, un colaps în orice colț al lumii poate și va avea reverberații la nivel global. Job-ul ăla de la 9 la 5 se poate transforma peste noapte în ajutor de șomaj, și acesta vesnic sub-finanțat și departe de a fi suficient. Cât despre fondul de pensii, „vom trăi și vom vedea”.

Fără îndoială trăim vremuri interesante, deși nu fără precedent. Ce legătură are asta cu copiii noștri? Păi are. Și copiii noștri trăiesc aceleași vremuri pe care le trăim și noi. Acum sub ocrotirea noastră, și mai târziu pe cont propriu, neînțelegând cel mai probabil de ce modelele de succes din școală, din familie și din societate nu se potrivesc cu realitatea economică. Cu job-uri de la 9 la 5, fără siguranța zilei de mâine și fără confortul perspectivei unei pensii decente.

Lăsați copiii să vizeze și să-și trăiască visele

După cum am arătat, în mod clar un viitor de succes pentru copiii noștri nu poate fi croit de niște minți care au eșuat parțial în a înțelege mecanismele economice, și într-o oarecare măsură, natura umană și ceea ce este cu adevărat important în viață, indiferent de „anotimpurile” acesteia.

Cum îi împiedicăm ca părinți pe copii să devină ceea ce își doresc

Este vorba despre aceleași elemente care ne împiedică pe noi să devenim ceea ce ne dorim, indiferent de vârstă, statut social, educație, naționalitate, etnie sau obiceiuri. Și noi, la rândul nostru, proiectăm aceleași neajunsuri asupra copiilor noștri. Este vorba despre 5 elemente, (preluate din Tony Robbins, un personaj marcant pe care cuvintele mi-ar fi de prisos pentru a-l caracteriza), după cum urmează:

Cum îi împiedicăm ca părinți pe copii să devină ceea ce își doresc

Credințe limitative

Tu nu poți! Tu ești prea mic! Nu e pentru tine! Nu vei reuși în viață cu așa ceva! Pune mâna și învață o meserie serioasă!

Credințele limitative sunt gânduri și convingeri despre copii care pot submina încrederea în ei, și pot zădărniciri creșterea personală. Potențialul nativ al copilului nu este luat în considerare, în goana justificată în mare măsură, a părinților, de a asigura copiilor un start puternic și încrezător în viață. Doar că ceea ce contravine firii intrinseci a copilului va crea disonanțe marcante când acesta va fi adult, între viața pe care și-a construit-o, și viața interioară care se dorește exprimată.

Frica

Se discută mult prea des despre reacția instinctivă a individului de gen „fight or flight” (luptă sau fugi) în fața eventualelor amenințări. Și prea puțin se discută de „freeze” (îngheață), în sensul de paralizie a capacității de decizie în aceleași împrejurări. Cei mai mulți dintre părinți în acest „freeze” se situează când e vorba de decizii ce îi privesc pe copiii lor. Frica de eșec, frica de necunoscut, frica de frică. Și acești părinți îi învață pe copii, conștient sau inconștient, același tipar comportamental. "Să nu ... căci dacă ...". Fricile trebuie înfruntate și gestionate într-un așa fel încât să permită evoluția, dezvoltarea. Frica nu înlătură pericolul.

Lipsa clarității

Lipsa clarității

Era un proverb chinezesc care mi-a rămas în minte. „Dacă continui să te îndrepți către ceva, există riscul ca la un moment dat, să și ajungi”. De multe ori, ca părinți, ajungem undeva, doar pentru că nu ne-am oprit la timp să judecăm, să punem la îndoială ceea ce știm despre educația copiilor, și potențial să luăm alte decizii, mult mai conștiente. Și așa ajungem la destinație în ceea ce privește viitorul copiilor noștri, doar ca urmare a ceea ce facem și gândim, inconștient.

Trebuie să avem o viziune, un scop pentru copiii noștri. Nu un scop general ca „jobul de la 9 la 5”, ci unul precis, cu o viziune clară, care se potrivește atât copilului cât și lumii în permanență schimbare. Dar mai ales copilului, fericirii acestuia, orice ar însemna aceasta.

Lipsa resurselor

"Nu am bani. Nu am timp. Nu știu cum."

Cam aceasta ar fi pe scurt manifestarea cea mai frecventă a limitărilor, de orice natură. Desigur că educația unui copil presupune resurse financiare, educaționale și emoționale. Și se poate ca acum, astăzi să nu ai de nici unele la modul suficient. Însă este rolul tău ca părinte să găsești modalități creative de a depăși limitările, și de a-ți optimiza resursele, sau de ce nu, de a găsi modalități de a ți le spori. 

Nu știi astăzi, însă mâine poți să înveți. Nu ai timp, însă cu siguranță sunt câteva activități fără valoare adăugată la care poți renunța. Nu ai bani? Învață un skill nou, schimbă-ți serviciul, încearcă ceva pe freelancing, repară poșete, orice. E greu? E al naibii de greu, însă nici pe departe atât de greu pe cât este să-ți vezi copilul eșuând mai târziu, în viața de adult.

Lipsa acțiunii

Nu întâmplător am lăsat acțiunea la sfârșit. În învățăturile lui Tony Robbins, orice intenție bună fără acțiune rămâne la stadiul inițial de intenție, fără rezultate. Fă ceva, orice, citește, informează-te, fă-ți un plan. Fă ceva în fiecare zi. Vei avea și eșecuri, vei cădea. Însă și atunci poți să ii înveți pe cei mici o lecție importantă: cei puternici nu sunt cei care nu cad niciodată, ci cei care se ridică de fiecare dată după ce au căzut, mai puternici și mai determinați.

Concluzie

Nu am nicio concluzie. Nu pot ghici viitorul. Pot doar să iau în calcul probabilități, singura constantă rămânând copiii mei și dorința mea ca ei să fie fericiți, indiferent de ce le aduce viața în cale. Și pot să te încurajez să devii un părinte mai bun în fiecare zi, un om mai bun. Atât pentru tine cât și pentru copiii tăi.

Hai, succes!


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.