Treceți la conținutul principal

Ești o mamă rea? Cum să distrugi stima de sine a copilului în 3 pași

Cum să distrugi stima de sine a copilului în 3 pași

Îți dorești ce este mai bun pentru copilul tău, vrei să nu sufere niciodată, să nu cunoască tristețea sau dezamăgirea. Îl lauzi pentru fiecare realizare, cât de mică, îl încurajezi să pornească în viață cu încredere în sine, "cu fruntea sus", cum se spune. Te-ai gândit însă în ce fel îl lauzi și ce efecte poate avea lauda nechibzuită?

Există o posibilitate, chiar și marginală, ca ceea ce crezi că e mai bine pentru copilul tău să fie o simplă poveste construită pe iluzii și autoamăgire, în încercarea subtilă de a-ți păstra tu, ca părinte, imaginea de sine și libertatea de a-ți îndeplini propriile interese, cu riscul de a exagera și a neglija dezvoltarea sănătoasă a stimei de sine a copilului.

Intenția și manifestarea nu sunt unul și același lucru.

Am identificat 3 pași pentru a distruge imaginea de sine a copilului. Cu siguranță nu te caracterizează. E, sper eu, mai mult un exemplu de "așa nu".

Laudă-l exagerat

Laudă-ți copilul în permanență, indiferent dacă a făcut ceva ce merită apreciere sau nu. Faptul că e copilul tău e suficient. Laudă-l atât pentru aspecte pozitive, cât și pentru aspecte negative deopotrivă. Dacă salută când intră cineva în casa voastră, laudă-l că e copil politicos. Dacă nu salută, laudă-l că e copil independent. Copilul tău nu greșește niciodată. Copilul trebuie să simtă că este cel mai bun și cel mai prețios individ în viață. El nu trebuie să depună eforturi, el trebuie doar să fie.

Laudă-l, pentru a-și dezvolta așteptări nerealiste de la viață, să nu facă distincția între valoarea unui lucru bine făcut și inutilitatea mediocrității. E mai ușor pentru tine, ca mamă, ca tată, pentru că nu trebuie să porți povara vinovăției în momentele în care trebuie să-i înveți copilul și lecții mai neplăcute de viață, însă extrem de folositoare pe termen lung.

Laudă-l la modul general

Ca părinte, nu îți permiți prea mult timp liber. Ai și serviciu, ai și treabă prin casă. Mai ai treabă și pe Facebook căci like-urile alea nu se dau singure, mai trebuie să vorbești și la telefon, căci nu-i așa, omul este ființa socială. Și mai e și Netflix-ul, mama lor de episoade, că nu se mai termină. Poate copilul vrea să-ți povestească ce desen frumos a făcut la școală sau ce proiecțel pe bază de plastilină sau hârtie și lipici a mai realizat.

Copilul nu înțelege că ești o persoană ocupată. La un moment dat, pricepe că nu îl bagi în seamă, și mai spre seară vine timid către tine și te întreabă derutat: „Mami/tati, mă auzi?”. Acum e momentul să intervii în forță, spunându-i „Bravo!”. Și lasă-l așa confuz, să nu știe dacă îl lauzi referitor la ceea ce ți-a povestit acum trei ore, sau dacă îl lauzi pentru întrebare.

Laudă-l manipulator

Tu vrei ca copilul tău să fie fericit, însă vrei să fie fericit făcând ceea ce vrei tu să facă. Vrei, de exemplu, să-i faci o poză să o trimiți la prieteni, familie și cunoștințe, îi spui să zâmbească, iar el în schimb se strâmbă, distrându-se, așa cum fac de obicei copiii. Te superi. Niciodată nu stă și el „ca omu'’” să iasă o poză cum trebuie.

Nu te obosești însă să te întrebi cu adevărat ce înseamnă o poză „cum trebuie”, de ce trebuie, și pentru cine trebuie. Tu știi că așa trebuie. Îmbrăcat frumos, zâmbind artificial (trebuie să învețe și astfel de abilități, nu?!), și țintuit într-o poziție nefirească, așteptând parcă un verdict judecătoresc.

Dacă și când reușește în cele din urmă să facă o poză „cum trebuie”, laudă-l, pentru a înțelege că laudele sunt doar pentru cei ce se conformează. Acum se conformează așteptărilor tale ca părinte, pentru că mai târziu să încerce să se conformeze așteptărilor celorlalți. Doar că „ceilalți” vor avea așteptări de multe ori antagonice, și cel mic de acum se va trezi un adult în imposibilitatea de a mulțumi pe toată lumea.

În loc de concluzie

E mai ușor să lauzi decât să construiești caractere, abilități, deprinderi.

Sau poate faci parte deja, sau alegi să faci parte din cealaltă categorie, categoria părinților care își asumă rolul de a fi părinți, și care pun pe primul loc dezvoltarea emoțională a copilului. Indiferent dacă stă sau nu copilul „ca omu’” în poză. Indiferent dacă îți mai rămâne sau nu timp pentru un film sau orice altă activitate neproductivă. Și conștient că, deși e copilul tău, are și el, la fel ca toți ceilalți copii, un drum lung de parcurs spre maturitate, cu perioade mai bune și mai puțin bune, cu întâmplări mai fericite și mai puțin fericite.

Iar responsabilitatea ta ca părinte nu e să-l crești într-o iluzie, ci să-i deschizi ochii să se bucure de propriile realizări într-un mod realist și echilibrat, și în același timp să-l pregătești să înfrunte orice, cu discernământ și demnitate.


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Copilul tău ințelege ce citește? Proști da' mulți. Din ce în ce mai mulți

Au fost publicate rezultatele PISA. Ce face? Nu contează. Important e că e un procedeu standard de testare a cunoștințelor copiilor în vârstă de 15 ani din țările OCDE. OCD ce? Iar nu contează. Testele PISA verifică capacitatea de înțelegere a informațiilor și capacitatea copiilor de a rezolva probleme similare cu cele din viața reală. Și iar suntem aproape pe ultimul loc din Europa. După noi mai e doar Bulgaria, însă bulgarii au măcar all-inclusive, deci copiii au un viitor strălucit în HoReCa. Și nici asta nu e așa important, că nu e olimpiadă să concurăm unii cu alții. Alte câteva lucruri sunt relevante. Rezultat dezastruos, dar nu surprinzător 42% dintre copii nu înțeleg ce citesc, conform raportului. 42% dintre copii citesc, dacă mai citesc, dar nu pricep ce citesc. Mai oameni buni, 42% înseamnă aproape jumătate dintre ei. Ei știu să citească, însă nu pricep nimic. Luați exemplul recent: Hamas a atacat Israel. Israel atacă Fâșia Gaza. Știe cineva ce e Israel? Știe cineva că Israel

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul