Îți dorești ce este mai bun pentru copilul tău, vrei să nu sufere niciodată, să nu cunoască tristețea sau dezamăgirea. Îl lauzi pentru fiecare realizare, cât de mică, îl încurajezi să pornească în viață cu încredere în sine, "cu fruntea sus", cum se spune. Te-ai gândit însă în ce fel îl lauzi și ce efecte poate avea lauda nechibzuită?
Există o posibilitate, chiar și marginală, ca ceea ce crezi că e mai bine pentru copilul tău să fie o simplă poveste construită pe iluzii și autoamăgire, în încercarea subtilă de a-ți păstra tu, ca părinte, imaginea de sine și libertatea de a-ți îndeplini propriile interese, cu riscul de a exagera și a neglija dezvoltarea sănătoasă a stimei de sine a copilului.
Intenția și manifestarea nu sunt unul și același lucru.
Am identificat 3 pași pentru a distruge imaginea de sine a copilului. Cu siguranță nu te caracterizează. E, sper eu, mai mult un exemplu de "așa nu".
Laudă-l exagerat
Laudă-ți copilul în permanență, indiferent dacă a făcut ceva ce merită apreciere sau nu. Faptul că e copilul tău e suficient. Laudă-l atât pentru aspecte pozitive, cât și pentru aspecte negative deopotrivă. Dacă salută când intră cineva în casa voastră, laudă-l că e copil politicos. Dacă nu salută, laudă-l că e copil independent. Copilul tău nu greșește niciodată. Copilul trebuie să simtă că este cel mai bun și cel mai prețios individ în viață. El nu trebuie să depună eforturi, el trebuie doar să fie.
Laudă-l, pentru a-și dezvolta așteptări nerealiste de la viață, să nu facă distincția între valoarea unui lucru bine făcut și inutilitatea mediocrității. E mai ușor pentru tine, ca mamă, ca tată, pentru că nu trebuie să porți povara vinovăției în momentele în care trebuie să-i înveți copilul și lecții mai neplăcute de viață, însă extrem de folositoare pe termen lung.
Laudă-l la modul general
Ca părinte, nu îți permiți prea mult timp liber. Ai și serviciu, ai și treabă prin casă. Mai ai treabă și pe Facebook căci like-urile alea nu se dau singure, mai trebuie să vorbești și la telefon, căci nu-i așa, omul este ființa socială. Și mai e și Netflix-ul, mama lor de episoade, că nu se mai termină. Poate copilul vrea să-ți povestească ce desen frumos a făcut la școală sau ce proiecțel pe bază de plastilină sau hârtie și lipici a mai realizat.
Copilul nu înțelege că ești o persoană ocupată. La un moment dat, pricepe că nu îl bagi în seamă, și mai spre seară vine timid către tine și te întreabă derutat: „Mami/tati, mă auzi?”. Acum e momentul să intervii în forță, spunându-i „Bravo!”. Și lasă-l așa confuz, să nu știe dacă îl lauzi referitor la ceea ce ți-a povestit acum trei ore, sau dacă îl lauzi pentru întrebare.
Laudă-l manipulator
Tu vrei ca copilul tău să fie fericit, însă vrei să fie fericit făcând ceea ce vrei tu să facă. Vrei, de exemplu, să-i faci o poză să o trimiți la prieteni, familie și cunoștințe, îi spui să zâmbească, iar el în schimb se strâmbă, distrându-se, așa cum fac de obicei copiii. Te superi. Niciodată nu stă și el „ca omu'’” să iasă o poză cum trebuie.
Nu te obosești însă să te întrebi cu adevărat ce înseamnă o poză „cum trebuie”, de ce trebuie, și pentru cine trebuie. Tu știi că așa trebuie. Îmbrăcat frumos, zâmbind artificial (trebuie să învețe și astfel de abilități, nu?!), și țintuit într-o poziție nefirească, așteptând parcă un verdict judecătoresc.
Dacă și când reușește în cele din urmă să facă o poză „cum trebuie”, laudă-l, pentru a înțelege că laudele sunt doar pentru cei ce se conformează. Acum se conformează așteptărilor tale ca părinte, pentru că mai târziu să încerce să se conformeze așteptărilor celorlalți. Doar că „ceilalți” vor avea așteptări de multe ori antagonice, și cel mic de acum se va trezi un adult în imposibilitatea de a mulțumi pe toată lumea.
În loc de concluzie
E mai ușor să lauzi decât să construiești caractere, abilități, deprinderi.
Sau poate faci parte deja, sau alegi să faci parte din cealaltă categorie, categoria părinților care își asumă rolul de a fi părinți, și care pun pe primul loc dezvoltarea emoțională a copilului. Indiferent dacă stă sau nu copilul „ca omu’” în poză. Indiferent dacă îți mai rămâne sau nu timp pentru un film sau orice altă activitate neproductivă. Și conștient că, deși e copilul tău, are și el, la fel ca toți ceilalți copii, un drum lung de parcurs spre maturitate, cu perioade mai bune și mai puțin bune, cu întâmplări mai fericite și mai puțin fericite.
Iar responsabilitatea ta ca părinte nu e să-l crești într-o iluzie, ci să-i deschizi ochii să se bucure de propriile realizări într-un mod realist și echilibrat, și în același timp să-l pregătești să înfrunte orice, cu discernământ și demnitate.
Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.