Esti o mămică narcisistă, egoistă sau egocentristă?

 

Ce poți face în luna Ianuarie, o lună fără sens și fără perspective, o lună care nu este impactată nici de farmecul trecutelor sărbători de iarnă și nici de speranța îndepărtatei vacanțe de vară? Păi citești din Sigmund Freud cu a lui "Introducere în Psihanaliză" (1916) și „Teoria Narcisismului” (1914).

Iar când ai trei copii, inevitabil faci legătura între ceea ce citești și ceea ce îți ocupă mare parte din timp, și anume rolul de părinte. Iar a fi părinte implică, prin dinamica construcției sociale pe de o parte, și prin natura intrinsecă umană de relaționare la nivel personal, interacțiunea cu alți părinți. Și fără să vrei, analizezi, compari, concluzionezi, iar uneori judeci.

Îți aduci aminte de mămici care își urmăresc strict interesele. Genul acela de mămici care te vizitează doar când au nevoie de ceva. Sau poate îți aduci aminte de mămici care, indiferent de subiect, de audiență sau de conjunctură, revin obsesiv la cât de deosebiți sunt copiii lor și cât de super-mămici sunt ele. Sau poate îți amintești de mămici care se simt amenințate personal de oricâte ori îți exprimi o poziție oarecum diferită de a lor.

Inainte si după Sigmund Freud

Înainte de a citi din Sigmund Freud știai că astfel de mămici sunt persoane cu deficit de bun simț, cu educație insuficientă sau cu un caracter dezvoltat mai puțin armonios.

Acum însă, după ce ai citit Sigmund Freud, sau poate și puțin din Otto Kernberg - "Severe Personality Disorders" (1984), din Heinz Kohut - "The Analysis of the Self" (1971), sau poate din Jean Piaget - "The Construction of Reality in the Child" (1954) după preferințe, realizezi că este vorba despre egoism, narcisism sau egocentrism. Și că mămicile de care aminteam mai sus sunt persoane bolnave, în sensul cât mai clinic cu putință. Persoane care au nevoie de ajutor și de înțelegere, și nu de critică.

Și poate te încearcă o frântură de revelație. Acel moment de „Aoleu!”, sau „Văleu!”, sau „Tulai Doamne”, sau „No bine” sau „Ce făcurăm?” sau de ce nu, „Ce face, șefu?” (în funcție de regiunea istorică care și-a pus amprenta asupra limbajului tău). Acel moment în care te întrebi dacă nu ești și tu într-o oarecare măsură o mamă egoistă, egocentristă sau narcisistă. Dacă nu cumva, fără să vrei, le faci rău copiilor tăi prin modelul de comportament care te caracterizează.

Cum îți dai seama dacă te încadrezi în una sau mai multe din categoriile amintite mai sus, care sunt diferențele și care sunt strategiile de ascundere a simptomatologiei?

Mama narcisistă

În limbaj popular cunoscută ca mama prefăcută. O mamă narcisistă are o nevoie permanentă de validare din exterior. Ea vrea să fie admirată, lăudată și apreciată. Stima de sine în cazul ei este construită pe recunoașterea de către ceilalți a succeselor ei.

În același timp, mama narcisistă are o capacitate extrem de scăzută de a empatiza. De aici și dificultatea în a înțelege emoțiile copiilor. Prin urmare, există tendința de a exploata emoțional copiii, aceștia din urmă fiind folosiți pentru a consolida statutul social și imaginea mamei.

Cum recunoști o mamă narcisistă

Mama narcisistă este relativ ușor de recunoscut. Ea este persoana care afișează o grijă permanentă pentru copii. Cuvântul cheie este „afișează”. Pentru ea nu este suficient să aibă grijă de copii, ea trebuie să arate, să afișeze și să fie recunoscută public ca fiind cea mai bună mamă.

Pe de altă parte, ea se implică activ în toate activitățile copiilor, pentru a se asigura că imaginea de sine nu va fi afectată de eventuale eșecuri ale acestora. Copiii, prin urmare, nu au voie să greșească. Și dacă „greșesc”, greșelile acestora vor fi ascunse sau minimizate, pentru a produce cât mai puține daune la imaginea mamei.

Nu în ultimul rând, mama narcisistă este victimă de profesie. Victimizarea este ultima, dar și cea mai puternică armă de protejare a imaginii de sine. Mama narcisistă se folosește de manipularea emoțională, victimizându-se, doar pentru a obține înțelegerea și simpatia celorlalți, inclusiv a copiilor ei.

Mama egoistă

Eu o numesc mamă accidentală. Este mama care este preponderent focusată pe satisfacerea propriilor nevoi. Nevoile pot fi de orice natură: financiare, de socializare, de libertate individuală, de a se simți importantă. Aceasta este mamă care neglijează nevoile afective ale copiilor. Mama care petrece 12 ore la serviciu îndeplinind aceleași sarcini de serviciu pe care le îndeplinește un alt angajat în 8 ore. Mama care vine acasă, dar nu este acasă, fiind mereu angrenată în convorbiri telefonice cu alte persoane sau în activități care nu sunt neapărat prioritare pentru familie. Mama care își trimite copiii la bunici 13 luni pe an, pentru a-și crea spațiu și timp pentru obiceiurile personale.

Cum recunoști o mamă egoistă?

Mama egoistă își justifică acțiunile ca fiind motivate de grija față de copii, când de fapt acționează în interes strict personal. Mereu ocupată, având însă preocupări care ori nu sunt aliniate cu prioritățile familiei în ansamblul ei, ori a căror durată nu justifică scopul final. Și mereu găsind scuze și justificări care să îi acopere fuga ei de familie și acțiunile ei dominate de dorințele și necesitățile personale.

O altă caracteristică a mamei egoiste este independența absolută. Nu ai voie să pui la îndoială comportamentul ei fără să riști să intri într-un conflict direct cu ea. Nu ai voie să îi impui limite. Și când rămâne fără argumente într-o discuție contradictorie, se închide în ea, încetează orice formă de comunicare și apelează la victimizare tacită – nimeni nu o înțelege.

Mama egocentristă

Sau mama imposibilă. Aceasta nu are o agendă ascunsă, nu are interese paralele. Ea doar are o vedere îngustă asupra lumii, crezând că tot ce se întâmplă, în familie, în țară, în univers, are de-a face cu ea și că i se adresează în mod direct. Ea nu poate percepe că ceilalți au alte opinii, priorități sau perspective. Se simte mereu criticată, insuficientă și în același timp neînțeleasă. Și consideră că deține adevărul absolut. Totul e despre ea.

Cum recunoști o mamă egocentristă?

Greu, deoarece nici ea nu știe că este egocentristă, și toate elementele comportamentale sunt adeseori ascunse, disimulate. Mama egocentristă de cele mai multe ori nu are nici curajul individualist al mamei egoiste și nici mândria absurdă a mamei narcisiste pentru a acționa sau a reacționa. Prin urmare, simulează empatia, înțelegerea, preocuparea față de ceilalți. Dacă un copil îi spune că i-au rămas mici papucii, iar ea interpretează asta ca un reproș personal (că nu se ocupă de copil, să nu i-a verificat papucii la timp, că nu și-a programat să-i cumpere alții noi, că nu e o mamă bună în general, etc), derulând un film care nu are legătură cu notificarea copilului, atunci... Bingo! Ai descoperit o mamă egocentristă.

În loc de concluzie

Nu sunt psiholog, sunt doar pasionat de psihologie. Nu diagnostichez, nu internez, nu tratez și nu prescriu medicamentație. Doar scriu despre ceea ce observ în jurul meu, inspirat uneori de ceea ce au scris alții înaintea mea. De ce? Pentru că asta fac eu în luna Ianuarie, o lună fără sens și fără perspective.... Scriu.

Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.