Treceți la conținutul principal

Nu trebuie să mai muncești niciodată! Copilul tău va deveni antreprenor!

 

Copilul tău va deveni antreprenor?

Piața forței de muncă este în continuă transformare, iar multe dintre job-urile pe care le știm astăzi s-ar putea să nu mai existe mâine. Deja nu mai avem școli profesionale, iar meserii precum croitor, tâmplar sau cizmar sunt de mult apuse. Tehnologizarea, globalizarea lanțurilor de aprovizionare, inteligența artificială și clasa politică sunt cei patru călăreți ai apocalipsei joburilor.

Cum să-i pregătim pe copii pentru vremurile ce vor veni? Ce educație să le oferim, ce oportunități să le scoatem în cale, atât timp cât ceea ce va fi peste 10-20 de ani este imposibil de definit și anticipat.

Există o soluție: învață-ți copilul să fie antreprenor. Să nu depindă de nimeni, și să fie dispus să-și asume riscuri în urmărirea oportunităților, oricare ar fi acelea.

Ce înseamnă antreprenor?

Conform DEX (Dicționarul explicativ al limbii române), un antreprenor este o persoană care conduce o antrepriză. 😶 Nu mă ajută. Ce este aceea o antrepriză? Tot DEX-ul spune că o antrepriză este o întreprindere care execută lucrări industriale, comerciale, de construcții etc. Doar că noi nu mai avem întreprinderi. Avem crâșme, case de pariuri, farmacii și supermarketuri. Și atunci antreprenorul nostru ce mai conduce?

În limba franceză „entrepreneur” are sens: „C'est une personne qui agit en toute indépendance et qui est responsable de ses actes. Il n'est pas placé sous la subordination juridique d'une autre personne.” Se înțelege definiția în limba franceză și fără să-ți bei cafeaua în Saint-Germain-des-Prés, să te plimbi în liniște prin Montmartre sau să-ți cumperi covrigi pe Champs-Élysées, căci ai făcut franceza la școală (poate ai avut și tu o doamnă de franceză cu părul ei roșcat valvoi, cu unghii mari și roșii, care te trăgea de urechi ori de câte ori încurcai accentele între ele, fie ele grave, ascuțite sau circumflexe).

Noi, în schimb, tot o dăm cu antrepriza, cu uzina și cu proletariatul. Din inerție, probabil. În lipsa fabricilor și uzinelor, a schelelor și macaralelor, a fi antreprenor în România înseamnă să „te descurci”. Treaba ta cum. 

un antreprenor este o persoană care conduce o antrepriză

Cum și unde se învață antreprenoriatul?

Există acum nenumărate cursuri de „business, strategie de content și aliniere emoțională în antreprenoriat” a căror insuficiență este ascunsă cu grijă în spatele unor cuvinte mari precum mindset, skills și leadership. Vezi BCR Școala de Business, Udemy, Centrul Athena sau Business Education School. Sau pentru nostalgici, există AJOFM, care mai nou organizează cursuri de reorientare profesională atunci când tu ai nevoie de fapt reorientare financiară. În fine.

Ce am observat eu? Antreprenoriatul NU se învață! Il ai sau nu il ai. Desigur că de-a lungul vieții poți să-ți perfectionezi abilitățile și poți să-ți înșușești altele noi. Dar nu devii antreprenor dacă nu ești făcut pentru așa ceva. Repet, asta am observat eu.

Antreprenoriatul la noi în familie

Am trei copii. Doi băieței și o fetiță. Crescuți în aceeași casă și beneficiind de aceeași educație, grijă, dragoste și îndrumare. Aceeași „rețetă”, așteptându-mă desigur la același rezultat. Am rămas în ignoranță cu „rețeta”, copiii mei dezvoltându-și personalitățile unice indiferent de ce așteptări aveam eu.

Fetița noastră nu poate merge la plimbare pe câmpuri sau prin păduri fără să constate „cate gunoaie exista” și cum „lumea chiar nu își dă seama cat rau face mediului, păsărilor și animalelor”. Și îmi propune periodic să luăm și un sac menajer cu noi când mergem la plimbare, să strângem gunoaiele. Că „e bine pentru mediu”. Eu o numesc în glumă Greta. Știți voi, fata care se lipește de asfalt întru salvarea balenelor, sau ceva de genul acesta.

Fiul meu mai mare preferă plimbările în oraș. Sa observe arhitectura clădirilor și a oricărei construcții civile. Sa identifice diferite stiluri de construcție și varietatea materialelor folosite, și sa ghicească tehnologiile utilizate în construcții. Și să mă întrebe 100 de întrebări desigur 😊

Iar cel de-al treilea copil este fără îndoială genul care „se descurca”.

Antreprenorul

Recent antreprenorul nostru a fost puțin bolnav. Nimic grav, însă suficient cât să-l țin acasă vreo două zile. Temele, i le aduce sora lui, activista de mediu, întrucât sunt amândoi în același an școlar. Se apucă antreprenoru’ de teme, îl lăsăm 5 minute neobservat, și el strigă învingător: „Gata temele!”. Imposibil, gândim noi. Ne îndreptăm către el și către ale sale teme. Temele sunt gata într-adevăr. Lângă teme se află caietul activistei. Se pare că antreprenoru’ a căutat în ghiozdanul activistei, i-a luat pe furis caietul cu temele pe care fetița noastră și le face ca de obicei la after school, și a copiat repejor în caietul său temele gata făcute. Toate astea în 5 minute.

Nu-l cert, îi atrag doar atenția cu calm și cu blândețe. Nu e așa grav.

Cel puțin nu la fel de grav ca atunci când a vrut să cumpere de la sora lui un dinte de lapte care tocmai ce i-a căzut, în speranța că va primi el cadoul de la „soricel” pentru dintele căzut (așa e aici, zâna măseluța e soricelul).

Și nu la fel de grav ca atunci când a confecționat brățări și le-a vândut la școală pe sume între 20 de centi și un euro.

a confecționat brățări și le-a vândut la școală

Nu la fel de grav ca milioanele de pietre pe care le sparge când mergem la plimbare în natură, în speranța că va găsi un diamant.

pietre pe care le sparge când mergem la plimbare în natură

Nu la fel de grav ca groapa pe care a săpat-o în grădină sâmbătă la 7 dimineața pentru a ajunge la zăcăminte aurifere.

groapa pe care a săpat-o în grădină sâmbătă la 7 dimineața pentru a ajunge la zăcăminte aurifere

Și cu siguranță nu la fel de grav ca noua lui pasiune, căutarea de aur aluvionar. Mi-a cerut sită, saitroc, pipeta, fiole de depozitare, pensetă și jgheab. "Statia de sortare" a construit-o el deja.

căutarea de aur aluvionar

A trebuit să mă documentez și eu la rândul meu să înțeleg ce îmi cere. Mi-a cerut și o lopată pe care să o țin în mașină. Nu știu dacă e legal sau moral să merg cu lopată în mașină. 😎 Mă mai gândesc.

Concluzie

Unii sunt antreprenori, alții au alte calități. Fiecare cu drumul său. Pentru activiști există Facultatea de Mediu, de Științe Naturale, chiar și ceva ce ține de administrație publică, de ce nu. Pentru arhitecți Facultatea de Construcții, de Arhitectură etc.

Însă pentru antreprenori ce există? Nimic. Prin urmare, îl voi da pe antreprenorul nostru la Facultatea de Drept, măcar să mă asigur că indiferent ce va „antreprenoria” și indiferent cum „se va descurca” când va crește mare, va cunoaște și va respecta cadrul legal. 😏


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul

Copiii nu se educa pe internet. Nu te mai lăsa mințit!

  Ești mămică și scrii un blog. De parenting, desigur. Și undeva, în alt colț al lumii, există o altă mamă, care citește ceea ce scrii tu. Sau de ce nu, un tatic. Tu scrii ceea ce știi că se citește, faci optimizări de căutare (SEO), faci analiză de cuvinte cheie, inserezi etichete și meta-descrieri, optimizezi site-ul pentru o indexare mai rapidă, și îți promovezi conținutul pe orice platformă media. Pentru notorietate, faimă, sau pentru bani.  Însă de partea cealaltă a internetului, cealaltă mamă, care citește ce scrii tu, nu știe nimic de indexare și de page rank. Și nici nu o interesează. Pe ea o interesează să afle informații relevante care să-i facă viața de mamă mai ușoară. Sau poate caută doar relatări sincere cu care poate rezona, în efortul de a-și valida că nu e singură, că nu e insuficientă, și că va fi bine. Însă tu, fără scrupule și fără repere morale, îi dai înainte cu ghidul tău pentru o „educație parentală eficientă”: Crește stima de sine a copilului Știi măcar ce înse