Treceți la conținutul principal

Nu ai nevoie de cursuri de parenting!

„Pe vremea mea”, părinții comunicau atât unii cu ceilalți cât și cu cei ce au fost la rândul lor părinți cu mult înaintea noastră, deveniți bunici acum. Cereau și ofereau sfaturi, se consolau reciproc atunci când „parenting-ul” părea că dă greș, sau se felicitau sincer atunci când parenting-ul părea să funcționeze, în ciuda faptului că noțiunea de parenting încă nu era la modă. Și mai presus de orice, își ascultau instinctele. Aproape nimeni nu avea nevoie de cursuri de parenting. Iar cei ce aveau nevoie, părinții deveniți părinți din greșeală sau din inconștiență, părinții pe care îi vedem destul de des la televizor alături de cuvântul „abuz”, din ce am observat, nu de cursuri de parenting au nevoie, ci de medicație, de măsuri coercitive sau de arest instituționalizat. Poate și de sterilizare chimică, însă intru aici pe un teritoriu destul de instabil și interpretabil, ce ține de drepturile fundamentale ale omului. Deși cel ce-și abuzează copilul nu știu dacă mai poate fi catalogat ca

Si tu poți fi coach the parenting! Cele 5 calități esențiale

 

Cabinetul meu de coaching in parenting

Gata, mă fac coach! Sau trainer! De parenting, desigur

Ce pot eu să vă povestesc despre strategii de parenting însa, dacă nu mă informez și eu la rândul meu? Cum aș putea eu să fiu util mămicilor și tăticilor din lumea întreagă dacă nu-mi deschid ochii și mintea la abordările altor părinți?

Cele mai cunoscute bloguri de parenting

Ca în fiecare dimineață, citesc articole de specialitate pentru a identifica ce știu alți părinți și mie poate-mi scapă. Nu orice articole însă, ci cele din „cele mai bune bloguri de parenting”. Dau la o primă căutare peste un site numit „miculrinocer.ro”. Mă gândesc că „micul” se referă la copil, iar „rinocer” la tatăl lui. Și îmi inspiră desigur încredere. Regăsesc un număr de cinci site-uri despre parenting.

Strategia mea este să citesc cel mai recent articol din fiecare site, să-mi fac o idee cum să devin cea mai recentă versiune de tată pentru ziua în curs.

Dileme și revelații - Ai fost cum ai fost. Ai plecat! 

Total de acord, am fost cum am fost într-adevăr. Nu aveam cum să fiu cum nu am fost, mă gândesc eu. Dar am plecat? De unde? Către ce? Și cum ar trebui să mă facă acest articol un tată mai bun?

Oana Constantinescu blog - Pe tine ce te oprește să-ți schimbi job-ul? 

Păi ... salariul? Ratele și facturile? Nu știu, și sincer nu am stat să analizez. Însă nici nu mi-am propus să-mi schimb job-ul, prin urmare nu m-am gândit nici ce mă oprește să-l schimb, evident. Dar stai! Ce treabă are asta cu parentingul?

Flori de mandarin - De ce nu-i dau copilului tot ce-și dorește? 

Pentru că e scump? Nu copilul, ceea ce-și dorește. Sau pentru că l-ai pedepsit? Nu știu. De unde să știu eu? E copilul tău.

Baby manager - Civic Spirit and the Importance of Blood Donation 

E despre spiritul civic. Și despre donat sânge. Principii sănătoase, nu zic nu, însă o duce copilul mai bine dacă donez eu sânge?

Mami de 2 - Nu mai forțați copiii

Cu toții ne dorim copii de 10. Că e bine pentru viitorul lor. Nu pot să citesc însă ceva scris de o mămică de 2. Sau poate am înțeles ceva greșit...

Poveste de mămică - Beneficiile “Colțișorului meu calm”

Eu văd niște perne aruncate pe jos. Și eu când văd obiecte aruncate pe jos, văd negru în fața ochilor. În primul rând pentru că trebuie să mă aplec să le ridic, iar abdomenele verticale nu sunt exercițiul meu fizic preferat. Iar în al doilea rând, deoarece slalomul cu aspiratorul printre obiecte este total ineficient.

Beneficiile “Colțișorului meu calm”

Și acum, ce să vă zic, după ce am „învățat” de la cei mai buni? Să donați sânge după ce vă schimbați job-ul pentru că nu vă permiteți să le luați copiilor ce și-au dorit, ca niște părinți de 2 ce sunteți? Căci oricum ați fost cum ați fost. Și ați mai și plecat. 

Nu aș putea, mi-ar fi rușine cu un așa articol. Și cum zicea Ion Creangă, „știu că nu sunt deștept, însă când mă uit în jur, prind curaj”. Mă gândesc că am lucruri mai bune, mai folositoare pe care să vi le povestesc. Și cum în zilele noastre, orice proaspătă mămică sau orice persoană care a văzut o fotografie cu un copil devine coach sau trainer de parenting, de ce nu aș putea eu, după 13 ani de parenting, cu trei subiecte de permanentă inspirație, să devin coach sau trainer? 

Devin coach. Sau trainer. Sau amândouă, alternativ

Ce ai nevoie pentru a deveni coach?

Empatie

Empatia sau abilitatea de a percepe și înțelege emoțiile clienților mei. Hopa, am deja clienți! Că zice clar: „clienții mei”. Gata, sunt coach! 

Ascultare activă

Să pot asculta cu atenție și să înțeleg cu adevărat ce spun ceilalți. Să pot înțelege subtextul și emoțiile. Păi nu ascult eu? Păi ascult. Și nu înțeleg eu subtextul? Îl înțeleg și pe ăla, deși mulți și-ar dori să nu înțeleg și să dau din cap aprobator la orice frază care începe cu „Vai dragă...”

Comunicare eficientă

Să pot să comunic clar și deschis. Să pot exprima idei și concepte în mod clar. Mulți îmi spun că vorbesc prea deschis, prea clar. Să presupun că sunt supra-calificat? Sau...?

Întrebări puternice

Să pot pune întrebări relevante și provocatoare. „De unde ai bani să mergi cu copiii în Abu Dhabi când tocmai ce te-ai întors din Punta Cana, tot cu copii, având în vedere că nu figurezi nicăieri angajată cu forme legale sau "la negru"?” este o întrebare suficient de relevantă și provocatoare? Întreb, pentru a-mi calibra abordarea.

Aptitudini de planificare și stabilire a obiectivelor

Să-i pot ajuta pe ceilalți să-și creeze un plan pentru a-și atinge obiectivele. Aici mă pricep, căci asta am învățat și practic în minunata lume corporatistă. Uite că e bun și job-ul ăsta la ceva, job-ul pe care nu mi-l schimb așa cum își dorește prietena noastră de mai sus, Oana Constantinescu.

Educație continuă

Îmbunătățirea continuă a cunoștințelor și abilităților. Din obișnuință citesc mult, și online și „analog”. Mai mult decât atât, dacă nici trei copii nu te mai învață despre parenting, atunci nu știu ce sau cine te mai învață. Continuu.

Concluzie

Sunt gata să fiu coach de parenting. Sau trainer. 

Prin urmare

Mămici și tătici din lumea întreagă, sunt aici pentru a vă oferi sprijin în aventura de parenting. Cu experiența mea ca și coach în parenting, vă invit să mă contactați pentru orice întrebare sau provocare legată de creșterea și educarea copiilor voștri. Cu sfaturi personalizate și înțelegere, în mai multe limbi de circulație internațională, și cu deplasări la domiciliu unde este cazul. 😊 

Pentru tarife și programări vă rog să mă contactați pe adresa de email: flpmihai@gmail.com. 😁

Vă astept in "colțișorul meu calm", la etajul -1 (vezi poza la inceputul articolului ☝💖)


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul

Copiii nu se educa pe internet. Nu te mai lăsa mințit!

  Ești mămică și scrii un blog. De parenting, desigur. Și undeva, în alt colț al lumii, există o altă mamă, care citește ceea ce scrii tu. Sau de ce nu, un tatic. Tu scrii ceea ce știi că se citește, faci optimizări de căutare (SEO), faci analiză de cuvinte cheie, inserezi etichete și meta-descrieri, optimizezi site-ul pentru o indexare mai rapidă, și îți promovezi conținutul pe orice platformă media. Pentru notorietate, faimă, sau pentru bani.  Însă de partea cealaltă a internetului, cealaltă mamă, care citește ce scrii tu, nu știe nimic de indexare și de page rank. Și nici nu o interesează. Pe ea o interesează să afle informații relevante care să-i facă viața de mamă mai ușoară. Sau poate caută doar relatări sincere cu care poate rezona, în efortul de a-și valida că nu e singură, că nu e insuficientă, și că va fi bine. Însă tu, fără scrupule și fără repere morale, îi dai înainte cu ghidul tău pentru o „educație parentală eficientă”: Crește stima de sine a copilului Știi măcar ce înse