„Pe vremea mea”, părinții comunicau atât unii cu ceilalți cât și cu cei ce au fost la rândul lor părinți cu mult înaintea noastră, deveniți bunici acum. Cereau și ofereau sfaturi, se consolau reciproc atunci când „parenting-ul” părea că dă greș, sau se felicitau sincer atunci când parenting-ul părea să funcționeze, în ciuda faptului că noțiunea de parenting încă nu era la modă. Și mai presus de orice, își ascultau instinctele. Aproape nimeni nu avea nevoie de cursuri de parenting. Iar cei ce aveau nevoie, părinții deveniți părinți din greșeală sau din inconștiență, părinții pe care îi vedem destul de des la televizor alături de cuvântul „abuz”, din ce am observat, nu de cursuri de parenting au nevoie, ci de medicație, de măsuri coercitive sau de arest instituționalizat. Poate și de sterilizare chimică, însă intru aici pe un teritoriu destul de instabil și interpretabil, ce ține de drepturile fundamentale ale omului. Deși cel ce-și abuzează copilul nu știu dacă mai poate fi catalogat ca
La zăpadă cu copiii
Am fost sâmbătă la zăpadă cu copiii, într-un loc oarecare. De fapt, nu chiar oarecare, ci undeva unde am văzut pe o aplicație de meteorologie că a nins 🌨️. Am intrat repede pe o altă aplicație, de camere de supraveghere live, și am văzut că era într-adevăr zăpadă. Apoi pe Google Maps 📍, să văd cât am de mers până acolo, și ne-am făcut planurile.
Ne-am pregătit gustările, sticluțele cu apă, haine de schimb, ghetele de iarnă, mănușile, fularele, pantalonii de ski, și am scos pentru prima dată săniile din garaj 🎿.
După o oră și 15 minute am ajuns. Cinci euro intrarea pentru adulți și trei euro pentru copii, cu acces la pârtia de ski și la cea de săniuș. Ne-am îndreptat rapid către activitatea la care ne pricepem. Aveam săniile cu noi și chiar și plasticurile alea pe care te dai direct. Nu știu cum se numesc, sunt așa ca niște capace de WC 😂, cu mâner de care te ții să nu-ți fugă de sub fund. Pun o poză mai jos, poate cineva știe cum se numește.
Distracție indiferent de vârstă
Eram cred vreo 30 de oameni. Niște tineri simpatici din Olanda se distrau în timp ce câțiva dintre noi îi priveam și râdeam ca la funny moments pe YouTube. Cădeau, le zburau căciulile, mănușile și cheile de la mașină. Cădeau unii peste alții, revenind iar în vârful dealului să repete experiența.
Distracție indiferent de naționalitate
Auzim și cuvinte în limba română. Asta, deși eram într-un loc dintre multe altele, undeva la granița dintre Germania, Belgia și Olanda. Era o familie de români, doi părinți și doi copii. Aveam să constatăm ulterior că mai e o familie de români. Din nou, doi părinți și doi copii. Noi eram cinci, ca de obicei. În total, 13 români 🇷🇴. 13 dintr-un total de 30! Adică 43%!!!
Și eram la clubul de ski alpin d’Ovifat, în Waimes. Țara nu contează. Probabil te întrebi acum: La ce? Unde?. Exact! Într-o locație niciunde, fără renume de excepție sau mediatizare sâcâitoare. Și totuși, 43% erau români.
Anomalie statistică?
Dacă mergi la ski într-o țară X, te aștepți ca probabil 70% să fie din țara respectivă, încă 20-25% din țările învecinate, și ca de obicei, câte un exemplar român. Căci suntem într-adevăr peste tot. Cineva făcea o glumă despre români, mai exact despre o anumită categorie a românilor, spunând că trebuie să fie un român și la Polul Nord, întrebându-l pe pinguin: "Auzi, șefu’, de unde ai peștele ăla, manca-ți-aș?" 🧙
Dar 43%???
Întrebarea mea legitimă este: “Câți ați mai rămas fraților în țară?” Și câți suntem “afara”? Eu îi știu pe cei apropiați mie, din aceeași generație. Toți cu studii la universități de prestigiu prin țară (pe atunci nu era cu universități private sau cu admitere pe bază de dosar), și tot toți în slujba altor state acum, state care le oferă incomparabil mai multe șanse și oportunități decât le oferă economia românească. Ai voștri pe unde sunt?
Cifre mai mult sau mai puțin fundamentate
Ziarul romanesc.de spune că, conform ultimilor date de la MAE, 5.7 milioane de români trăiesc în “diaspora”. Asta conform INS, care știm, sau mai bine spus intuim cum raportează datele. Acești 5.7 milioane sunt doar cei cu forme legale în țările de reședință. Țările cu cei mai mulți diasporezi sunt:
10% e eroare statistică acceptabilă și încă 10% sunt cei fără forme legale din diferite considerente 😰. Până la 20% e eroare intenționată din partea autorităților, căci dacă raportează mai puțini oameni în țară, nu se mai justifică diferite structuri gen primărie, școală, dispensar etc, și toată organigrama din spatele acestora 🏘️. Estimare pur personală. Asta înseamnă încă 2.3 milioane. În total, 8 milioane dintr-o populație de 19 milioane.
Fraților, câți ați mai rămas de fapt în țară???
Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.