Treceți la conținutul principal

Fraților, câți ați mai rămas în țară? Jumătate sunt " in afară", la zăpadă cu copiii

Copii si parinti plecati din tara

La zăpadă cu copiii

Am fost sâmbătă la zăpadă cu copiii, într-un loc oarecare. De fapt, nu chiar oarecare, ci undeva unde am văzut pe o aplicație de meteorologie că a nins 🌨️. Am intrat repede pe o altă aplicație, de camere de supraveghere live, și am văzut că era într-adevăr zăpadă. Apoi pe Google Maps 📍, să văd cât am de mers până acolo, și ne-am făcut planurile.

Ne-am pregătit gustările, sticluțele cu apă, haine de schimb, ghetele de iarnă, mănușile, fularele, pantalonii de ski, și am scos pentru prima dată săniile din garaj 🎿.

La sanius, dar nu in Romania

După o oră și 15 minute am ajuns. Cinci euro intrarea pentru adulți și trei euro pentru copii, cu acces la pârtia de ski și la cea de săniuș. Ne-am îndreptat rapid către activitatea la care ne pricepem. Aveam săniile cu noi și chiar și plasticurile alea pe care te dai direct. Nu știu cum se numesc, sunt așa ca niște capace de WC 😂, cu mâner de care te ții să nu-ți fugă de sub fund. Pun o poză mai jos, poate cineva știe cum se numește.

Sanie

Distracție indiferent de vârstă

Eram cred vreo 30 de oameni. Niște tineri simpatici din Olanda se distrau în timp ce câțiva dintre noi îi priveam și râdeam ca la funny moments pe YouTube. Cădeau, le zburau căciulile, mănușile și cheile de la mașină. Cădeau unii peste alții, revenind iar în vârful dealului să repete experiența.

Distracție indiferent de naționalitate

Auzim și cuvinte în limba română. Asta, deși eram într-un loc dintre multe altele, undeva la granița dintre Germania, Belgia și Olanda. Era o familie de români, doi părinți și doi copii. Aveam să constatăm ulterior că mai e o familie de români. Din nou, doi părinți și doi copii. Noi eram cinci, ca de obicei. În total, 13 români 🇷🇴. 13 dintr-un total de 30! Adică 43%!!!

Și eram la clubul de ski alpin d’Ovifat, în Waimes. Țara nu contează. Probabil te întrebi acum: La ce? Unde?. Exact! Într-o locație niciunde, fără renume de excepție sau mediatizare sâcâitoare. Și totuși, 43% erau români.

Anomalie statistică?

Dacă mergi la ski într-o țară X, te aștepți ca probabil 70% să fie din țara respectivă, încă 20-25% din țările învecinate, și ca de obicei, câte un exemplar român. Căci suntem într-adevăr peste tot. Cineva făcea o glumă despre români, mai exact despre o anumită categorie a românilor, spunând că trebuie să fie un român și la Polul Nord, întrebându-l pe pinguin: "Auzi, șefu’, de unde ai peștele ăla, manca-ți-aș?" 🧙

Dar 43%???

Întrebarea mea legitimă este: “Câți ați mai rămas fraților în țară?” Și câți suntem “afara”? Eu îi știu pe cei apropiați mie, din aceeași generație. Toți cu studii la universități de prestigiu prin țară (pe atunci nu era cu universități private sau cu admitere pe bază de dosar), și tot toți în slujba altor state acum, state care le oferă incomparabil mai multe șanse și oportunități decât le oferă economia românească. Ai voștri pe unde sunt?

Cifre mai mult sau mai puțin fundamentate

Ziarul romanesc.de spune că, conform ultimilor date de la MAE, 5.7 milioane de români trăiesc în “diaspora”. Asta conform INS, care știm, sau mai bine spus intuim cum raportează datele. Acești 5.7 milioane sunt doar cei cu forme legale în țările de reședință. Țările cu cei mai mulți diasporezi sunt:

Copii si parinti in diaspora

10% e eroare statistică acceptabilă și încă 10% sunt cei fără forme legale din diferite considerente 😰. Până la 20% e eroare intenționată din partea autorităților, căci dacă raportează mai puțini oameni în țară, nu se mai justifică diferite structuri gen primărie, școală, dispensar etc, și toată organigrama din spatele acestora 🏘️. Estimare pur personală. Asta înseamnă încă 2.3 milioane. În total, 8 milioane dintr-o populație de 19 milioane.

Fraților, câți ați mai rămas de fapt în țară???


Etichete: parenting neconventional, copii, gemeni, parinti, educatie, acasa, adolescenta, gradinita, scoala, carti pentru copii, carti de parenting, conectare in familie, educatie sexuala, evenimente copii, moda copii, joaca, jocuri, mancare sanatoasa, afectiune, mama, tata, terapie, vacanta, phihologia copilului, psihologia de familie, relatia dintre frati, baietei si fetite, nopti nedormite, bullying, copiii si retelele de socializare, pubertate, pre-adolescenta, teme, camera copilului, sistemul scolar, relatii sanatoase, grupuri de mamici, grupuri de tatici, resurse educationale de parenting.

Postări populare de pe acest blog

Ceea ce înseamnă totuși acasă? Părinți dezrădăcinați și bunici părăsiți

  Ce bine e acasă! Și uite-așa, în preajma sărbătorilor de iarnă, mă ia inspirația de câte un articol, de nu știu de-l scriu eu sau dacă ceva mai mare, mai cuprinzător decât mine mă împinge să scriu. Au venit copiii acasă de la școală. Și mi-au zis și astăzi, ca în multe alte zile, că au cea mai frumoasă casă. Și că locuiesc în cel mai frumos oraș. Și că au cei mai buni părinți. Și că ce bine este acasă. Le zâmbesc, iar pentru o fracțiune de secundă, cuvântul “acasă” scoate la iveală în mintea mea alte imagini, unele vechi de peste 20 de ani, altele vechi de 30 de ani și altele vechi de tot. Imagini care nu sunt din aceeași poveste cu a lor. Imagini prăfuite, însă cumva încă vii și proaspete, de parcă ar toate s-ar fi întâmplat ieri. Ce înseamnă “acasă”? Știam odată că acasă e locul în care te-ai născut și în care ți-ai însușit cei șapte ani de acasă. Locul în care neajunsurile erau doar în grija părinților tăi, tu păstrând pentru tine doar bucuriile specifice vârstei. Pe de altă parte

Drepturile copiilor, obligațiile (ne)justificate ale părinților

  Îți dorești să-ți protejezi copiii și să le asiguri cadrul necesar pentru o dezvoltare armonioasă. Încă cum să procedezi? Dacă nu știi, îți sare în ajutor statul român și ale sale legi. Că așa face el când ai nevoie de ceva. Îți simte nevoia și dezvoltă cadru legal pentru a-ți ușura demersurile. Și uite-așa ajungi să afli și tu de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. 😝 Și te bucuri. Cum să nu te bucuri?! Nu mai trebuie să citești tone de cărți de parenting, nu mai trebuie să faci sesiuni de brain-storming cu partenerul/partenera de viață, nu mai trebuie să-ți activezi partea creativă pentru a-ți da seama cum să-ți protejezi copiii. Acum este totul simplu, și în conformitate cu cerințele legislative. Dreptul la dezvoltare . Copiii au dreptul la o dezvoltare armonioasă, sănătoasă și în condiții corespunzătoare. Adică cum? Căci nu se specifică că trebuie să faci exact. Că le dai și timp, și spațiu, și voie să se dezvolte. Dar el copilul, uneor

Nu-ti minti copiii! Ai obligatia sa cauti adevarul, si sa fii sincer cu ei

  Tati, ce este inflația? Le explic copiilor, cu un text dintr-un tratat de economie republicat și vândut studenților la suprapreț de către cadrele didactice, mândru de experiența universitară de altădată: Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, ceea ce duce la o diminuare a puterii de cumpărare a banilor. Apoi copiii continuă: De ce? De ce cresc prețurile? Căci nu e drept! Eu ce să le spun? Să le transmit același mesaj pe care îl primim de la aleșii noștri, în mod direct sau prin intermediul mass-media? Să le zic sec că gazu’, că rusu’, că conflictu’? Sau să le spun ce știu? Este adevărat adevărul public? Răsfoiesc încet, desigur în format digital, " Anuarul statistic al României 1990 ", editat de Comisia Națională pentru Statistică. Și zice așa, el, anuarul: „ în 1980, producția internă de era de 28,1 miliarde de metri cubi de gaze, din care se exporta infima cantitate de 200,6 milioane de metri cubi .”

Copiii nu se educa pe internet. Nu te mai lăsa mințit!

  Ești mămică și scrii un blog. De parenting, desigur. Și undeva, în alt colț al lumii, există o altă mamă, care citește ceea ce scrii tu. Sau de ce nu, un tatic. Tu scrii ceea ce știi că se citește, faci optimizări de căutare (SEO), faci analiză de cuvinte cheie, inserezi etichete și meta-descrieri, optimizezi site-ul pentru o indexare mai rapidă, și îți promovezi conținutul pe orice platformă media. Pentru notorietate, faimă, sau pentru bani.  Însă de partea cealaltă a internetului, cealaltă mamă, care citește ce scrii tu, nu știe nimic de indexare și de page rank. Și nici nu o interesează. Pe ea o interesează să afle informații relevante care să-i facă viața de mamă mai ușoară. Sau poate caută doar relatări sincere cu care poate rezona, în efortul de a-și valida că nu e singură, că nu e insuficientă, și că va fi bine. Însă tu, fără scrupule și fără repere morale, îi dai înainte cu ghidul tău pentru o „educație parentală eficientă”: Crește stima de sine a copilului Știi măcar ce înse

Urmează marele cutremur! Strategii de pregătire a copiilor pentru imprevizibil

Viața este despre orice, numai despre predictibilitate nu. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre copilul tău. Încerci să îl pregătești pe copil pentru ceea ce îl așteaptă în viitor, și să te asiguri pe cât posibil că acesta va fi protejat de efectele devastatoare ale anumitor experiențe sau situații din viața lui. Poate fi vorba despre probleme de adaptare în mediul școlar, mai târziu despre o decepție în dragoste, apoi poate despre pierderea locului de muncă, sau pur și simplu despre năruirea unor visuri în momentul când dă piept cu viața reală. Nu îți poți proteja copilul la infinit, și nici nu poți prezice viitorul pentru a fi cu un pas înaintea dificultăților pe care copilul tău le-ar putea întâmpina. Însă poți să faci ceva, orice, atât timp cât o faci preventiv și conștient. E mai bine decât nimic. C opiii vor avea parte de neplăceri, fie că accepți sau nu Cutremurul din 14 octombrie 1802 (cutremurul Vrancea). Magnitudine: aproximativ 7,9 pe scara Richter (estimare) Cutremurul